Cămaşa de forţă a Curţii Constituţionale

Judecătorii Curţii Constituţionale au decis să amâne o decizie în „cazul Coman”, privind căsătoriile gay oficiate în afara României, pe teritoriul unui stat UE. Cazul a fost repus pe rol, se aşteaptă noi depoziţii şi o „analiză mai profundă” a cauzei din partea CCR.

O astfel de analiză ar presupune adâncirea unor detalii privind jurisprudenţa altor state, precum şi cazurile de la CEDO. Mai mult, Curtea a cerut, ne spune preşedintele Valer Dorneanu, dosarul de fond în acest caz, pentru a studia mai în detaliu care sunt drepturile exacte care le sunt refuzate lui Adrian Coman şi lui Claibourne Hamilton.

Auzind vestea molcom recitată de Valer Dorneanu, un amic cu ceva expertiză constituţională remarcă: „Sunt într-o cămaşă de forţă!”. E drept, amicul meu avea dreptate, avem jurisprudenţa CEDO care ne spune că statele membre sunt obligate să asigure un cadru legal care să respecte dreptul la viaţă intimă şi de familie al cuplurilor gay. Mai apoi, România este membră a Uniunii Europene. Principiul liberei circulaţii este unul fundamental pentru UE. Persoanele circulă, de obicei, cărând în spate drepturile fundamentale pe care le au. O căsătorie nu poate exista la Nagylak şi înceta la Nădlac. Statul român este la fel de pasibil de sancţiune şi din partea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În final, avem o legislaţie internă, avem o protecţie constituţională a vieţii intime, familiale şi private. Ce să mai vorbim despre egalitatea de tratament a cetăţenilor? Ceea ce ar trebui să ne bucure, totuşi, este că CCR tratează această temă cu cea mai mare seriozitate, legitimând cerinţele comunităţii LGBT ca fiind valide. În orice democraţie, drepturile minorităţilor sunt un principiu fundamental, iar Curtea trece dincolo de dezbaterile uneori ridicole care au loc în spaţiul public.

(...) CCR tratează această temă cu cea mai mare seriozitate, legitimând cerinţele comunităţii LGBT ca fiind valide.

Aşadar, Curtea amână momentul în care vor declara neconstituţionale alineatele 2 şi 4 din Articolul 277 al Codului Civil. E clar că o presiune publică există şi Valer Dorneanu a ţinut chiar să o menţioneze. S-a vorbit în spaţiul public imediat după anunţarea veştii că ar fi vorba de o amânare până după alegeri. Tot ce e posibil, în condiţiile în care judecătorii ar arunca tema direct în centrul campaniei electorale. Poate că votul în Parlament pentru modificarea Constituţiei şi interzicerea expresă a căsătoriilor gay în actul fundamental nu va avea loc până la alegeri, însă o decizie a CCR în „cazul Coman” ar da apă la moară Coaliţiei pentru Familie, care şi-ar mobiliza absolut toate resursele pentru a se implica direct în campania electorală. Vedem deja că Alina Gorghiu a furat startul campaniei electorale şi declară că „PNL susţine familia tradiţională”. Spre finalul declaraţiei, doamna Gorghiu ne aruncă câteva vorbe despre minorităţi, total neconvingătoare, expresie a liberalismului practicat de domnia sa.

(...) 36% din români susţin egalitatea în drepturi pentru cetăţenii LGBT şi 21% din români susţin legalizarea căsătoriilor în întreaga Europă

Revenind la subiect, CCR se află, într-adevăr, într-o cămaşă de forţă, judecătorii încercând să găsească o formulă prin care să respecte şi drepturile omului, să reziste presiunilor politice şi să mulţumească şi populaţia. O populaţie care, totuşi, nu este exclusiv homofobă. Un Eurobarometru din 2015 ne arată că 36% din români susţin egalitatea în drepturi pentru cetăţenii LGBT şi 21% din români susţin legalizarea căsătoriilor în întreaga Europă. Suntem la coada continentului, însă cifrele ne spun că această temă are potenţial să creeze un conflict la nivel de societate. Iar judecătorii CCR vor să evite o astfel de situaţie. Parcă repetă scenariul din 1994, când aceeaşi Curte Constituţională a trebuit să judece constituţionalitatea Articolului 200 din Codul Penal, care criminaliza relaţiile consensuale între persoane de acelaşi sex. Şi atunci Curtea şi-a luat suficient timp pentru a primi opinii din partea multor părţi interesate în subiect. Din nefericire, Curtea de atunci a repus pe tapet noţiunea de „scandal public”, un concept artificial pe care îl găsim doar în România lui Carol al II-lea, care a complicat mult lupta pentru egalitate a activiştilor LGBT. Să nu le vină judecătorilor idei originale şi de data aceasta.