Calvarul pacienţilor non-COVID-19: „Şapte ore cu bunica la UPU”

Pandemia a mărit timpii de aşteptare la UPU

Orele întregi petrecute la Unităţile de Primiri Urgenţe de pacienţi aflaţi în stare gravă nu sunt o noutate adusă în România de pandemie. Se stătea şi înainte. De la declanşarea acesteia însă, timpii de aşteptare s-au mărit, reducând dramatic şansele pacienţilor de a fi salvaţi.

O bunică dintr-o localitate din nordul ţării. Şi o dimineaţă, de la final de august, când bunica s-a trezit cu partea dreaptă a corpului amorţită. O suspiciune de accident vascular cerebral. Nepoata ei, Paula, a fost anunţată telefonic. Ce a urmat, a fost povestit de tânără pe pagina de socializare. ”M-am dus la bunica convinsă că a făcut un AVC, speram însă să nu fie aşa. Am urcat-o pe bunica în maşină şi am plecat către Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ. Acolo, la triajul din curte, ni s-a spus că trebuie să mergem la Roman, întrucât Spitalul Judeţean este suport COVID. Am ajuns la Roman, la Spitalul Municipal de Urgenţă. Era ora 11.00”, relatează Paula. 

Plimbată cu targa dintr-o parte în alta

Ei bine, la Roman, a început toată ”distracţia”: ”Am început promiţător: ne-au lăsat să urcăm maşina pe rampă, la Unitatea de Primiri Urgenţe, s-a făcut ”triajul” cu bbunica în maşină, după care am cerut un scaun cu rotile pentru că bunica nu se putea deplasa altfel.” 

Scaunul nu exista însă, astfel încât bunica a mai aşteptat câteva zeci de minute până a venit un brancardier care să o ducă la investigaţii medicale. ”Am aşteptat vreo două ore. La ora 13.00, bunica a ieşit pe targă, împinsă de acelaşi brancardier şi e dusă la CT. Am însoţit-o şi eu. Am stat cu ea pe hol până a intrat în cabinet. A ieşit pe la ora 15.00. A fost dusă înapoi la UPU. La ora 16.00, după toate întrebările pe care i le adresam şi pentru că prezenţa mea în faţa uşii de la UPU devenise enervantă, doamna asistentă m-a poftit înăuntru. M-am dus.”

Îndrăznela tinerei l-a scos din minţi pe un brancardier care, zbierând, i-a cerut să iasă afară. Paula a dat să-i explice că bunica ei de afla de cinci ore la UPU, că e nemâncată, are nevoie la baie şi nu o ajută nimeni.”Nenea ăsta s-a amblat foarte tare şi a adus un bazinet şi un paravan, ca să facă bunica treaba cea de toate zilele cocoţată pe o targă cu încă trei oameni în salon, plus el care începuse să o bruscheze. Bunica l-a refuzat şi a zis că ne descurcăm, iar după o vreme am ajutat-o eu să se uşureze, ca o infirmieră profesionistă ce sunt”, îşi continuă Paula relatarea. 

”Era vorba despre un AVC”

Tânăra mai spune că, pe la ora 18.00, a ieşit să cumpere ceva de mâncare şi apă pentru ea, pentru bunica şi pentru alte cinci persoane internate. Concluzia? ”Am stat şapte ore şi am aşteptat să ne bage cineva în seamă. Şi vorbesc de un accident vascular cerebral. După şapte ore, bunica a fost dusă pe secţia de neurologie, după multe ore, bunica a mâncat, mâncarea adusă de mine. După prea multe ore, am aflat, concret, că e vorba de un AVC, pentru că oricât am întrebat, oricât am insistat, nu mi-a zis nimeni nimic. Tot bunica, la telefon, cu juma’ de gură  - la propriu - m-a lămurit. Am sunat la spital, direct pe secţie şi mi s-a spus că dacă ar sta să dea lămuriri pentru fiecare pacient în parte, ehehe… Credeam că asta făceau în cele şapte ore pe care le-am aşteptat în UPU. Cred că am înţeles greşit. Ce e de făcut? Cine e responsabil?”, întreabă Paula.

”Dacă este pozitiv, se creează haosul din lume”

Dintotdeauna a fost o problemă cu accesul în spitalele din România. Pacienţii stăteau perioade lungi de timp la UPU să-i evalueze cineva şi înainte de pandemie, comentează Radu Gănescu, preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice, COPAC. 

În timpul pandemiei, lucrurile s-au complicat şi mai tare. ”Pacienţii trebuie triaţi, testaţi pentru a vedea dacă sunt infectaţi cu COVID-19, timp în care stau câteva ore într-o zonă-tampon, până vine rezultatul. Dacă este pozitiv, se creează haosul din lume. Întrebarea este dacă îşi poate permite un pacient care a suferit un AVC să aştepte? Aceasta este o mare problemă pe care noi am sesizat-o şi am avut o discuţie cu specialişti din Bucureşti, unde regulile sunt clare – aceşti pacienţi nu au timp să aştepte, nu trebuie să aştepte şi intervenţia trebuie să fie în momentul potrivit, la locul potrivit, fără nicio întârziere”, mai spune Radu Gănescu. 

Pacientul achită ”nota de plată”

Din păcate, adaugă acesta, regulile nu se respectă la fel peste tot: ”Ştim că spitalele merg greu. Vina pe pandemie aş da-o pentru că suntem într-o perioadă în care mulţi din cei care conduc spitalele nu ştiu ce să facă, nu au fost pregătiţi şi există un haos în sistem şi atunci, primul care achită ”nota de plată” este pacientul. Asta e clar! Din această cauză, majoritatea pacienţilor vin în centrele mari universitare, pentru că ştiu că în centrele mici şansele de supravieţuire sunt mult mai mici.”

Reprezentantul pacienţilor mai spune că sistemul de sănătate din România trebuie schimbat din temelii şi încă repede. ”Sistemul de sănătate pe care-l aveam înainte de pandemie a rămas acelaşi. Acum însă şi-au dat seama cei care fac politici de sănătate în România cât de gravă este situaţia în spitale. Lucrurile trebuie luate foarte în serios şi făcute schimbări rapide. Dacă mă întrebaţi pe mine trebuiau făcute ieri. Ar fi mare păcat să ieşim din pandemie fără să fi învăţat nicio lecţie despre cum ar trebui să arate politicile de sănătate”, conchide Radu Gănescu.