Calul de dar nu se caută la gen
0
Preşedintele Iohannis a hotărît să arate că genul contează şi că el însuşi e bărbat de stat. Protectorul libertăţii româneşti a reclamat la Curtea Constituţională legea care nu lasă teoria de gen să intre în şcoli. Deodată, am devenit europeni. Cineva apără dreptul elevilor de a nu se pripi: azi eşti băieţel, mîine e o altă zi.
Sigur, Curtea va respinge sesizarea şi Preşedintele se va martiriza promulgînd legea pe care n-o doreşte, Însă povestea nu se va opri aici. Mulţimile nu vor răbda. Curînd, mari demonstraţii de pînă la 16 persoane vor umple pieţele. UE, BLM, LGBTQI, New York Times, Washington Post şi micile dar luminoasele noastre ONG-uri îşi vor dovedi curajul, declarînd orice opinie contrară o dovadă de fascism, rasism şi obscurantism. Nu va trece mult şi, într-un fel sau altul, elevii vor fi liberi să se adape legal de la fluiditatea propriului gen.
Klaus Iohannis se bagă în lucruri pe care nu le înţelege. Preşedintele ştie, însă, ce trebuie să repete şi e gata să se transforme din statuie mută în coadă de topor activ. Preşedintele nostru e îndeajuns de laş pentru a fi îndeajuns de abil pentru a curta bunăvoinţa patronilor de la care îşi recoltează stima de sine. Iohannis nu are valori şi răsuceşte gîtul logicii, presupunînd că nici ţara care l-a ales nu are aşa ceva. Altfel, nu l-ar fi ales.
Chiar şi aşa, în spatele acestui sofism mizer se află ceva trist: serivilismul lui Iohannis corespunde degradării noastre culturale - lipsei totale de atuuri la nivel naţional. Cu ce fapte, cultură, PIB, kilometri de autostradă şi număr de locuri de muncă putem noi riposta? De pe ce bază putem respinge convingător asaltul fantismului progresist? Cu doine şi sutane? E prea puţin. Lecţia e de învăţat din Polonia, Ungaria, Cehia şi alte naţii ale Estului care se ţin bine pe picioare, pentru că au minte, curaj şi palmares.
Cînd eşti nedefinit şi veşnic la dispoziţie, te grăbeşti, prin propriul Preşedinte, să te calci singur în picioare, pentru a netezi drumul tîmpeniei. Dealtfel, sesizarea trimisă Iohannis Curţii Constituţionale e cel mai bogat şi reprezentativ document-oglindă al societăţii româneşti a momentului. În el se vede tot - nu numai un Preşedinte decorativ şi decorator ca o pensulă în mîna unui zugrav orb.
Sesizarea, aşternută pe hîrtie într-o agramateză coaptă, reproduce fidel prăbuşirea limbii, gramaticii şi culturii în România Educată a numitului Preşedinte. Partea rezervată argumentaţiei e un dezastru încă mai mare. Căci agramaţii care au scris sesizarea sînt, fireşte, şi proşti.
Astfel, sesizarea invocă libertatea de expresie şi de cunoaştere. Şi reclamă încălcarea lor prin interdicţia de admitere în programa şcolară a teoriei de gen. Cu acelaşi argument, pot fi apărate şi introduse în şcoli şi alte discipline îndelung nedreptăţite: astrologia, spiritismul şi geografia pămîntului plat, susţinut de patru elefanţi aşezaţi pe o ţestoasă. Dar teoria de gen e rezultatul unei investigaţii ştiinţifice, nu? Nu. E ideologie pură. Şi anume, o ramură a marxismului cultural care stă pe un decret ţestos, nu pe o ipoteză verificată. Preşedintele Iohannis, Cioloş, USR şi alţi savanţi demult edificaţi nu se vor supăra dacă odorul lor e descris în rîndurile de mai jos.
Ideea de la care pleacă teoria de gen şi surorile ei idioate din familia marxistă spune că lumea trebuie să treacă de la epoca necesităţii (opresiunii) la lumea libertăţii. În filozofia marxistă clasică, agentul acestei transformări era proletariatul. Acesta şi-a făcut de rîs îndrumătorii, în 1989, şi a fost concediat. Noua teorie marxistă s-a mutat în cultură şi lucrează cu alt chiriaş: identitatea sexuală, socială, de gen şi rasială a minorităţilor oprimate. Eliberarea omenirii presupune dezrobirea acestor minorităţi care presupune, la rîndul ei, abolirea a tot ce era, odată, civilizaţie. Fiind fabricaţii impuse de opresor, sexul la naştere, cultura, ştiinţele, istoria, tradiţiile, religia, familia şi sistemele juridice trebuie abolite. În locul lor, se va aşeza adevărata cunoaştere. O religie totală şi infailibilă (religia menită să ucidă Creştinismul - după expresia folosită, încă din 1916, de Gramsci, fondator al marxismului cultural). Noul adevăr va avea dreptate tot timpul şi va impune, prin proclamaţie, orice: de la rasismul alb permanent la identitatea de gen inventată de purtător acum 30 de minute.
Dar să ne cunoştem mai bine magiştrii. Iată-l-o, de pildă, pe Adriana Knouf, de la Northeastern University, Boston. Formulele de adresare admise sînt menţionate pe site-ul oficial: she/her/hers, sie/hir/hirs. Nu avem echivalentul în româneşte dar onoarea şi sarcina de a găsi traducerea corectă revin SNSPA. Knouf a vorbit studioşilor de la o şcoală NASA despre problema persoanelor transgender în Spaţiu. Conferinţa a semnalat absenţa persoanelor transgender din echipajele misiunilor cosmice şi a comunicat o primă iniţiativă reparatorie. NASA a plasat la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale probe din medicaţia hormonală folosită de Knouf. Aşa s-a produs ”prima prezentare a experienţei terestre transgender pe orbită spaţială”
Asta e ştiinţa pe care lumea academică a Occidentului a adoptat-o. Şi teoria pe care Preşedintele Iohannis o vrea predată în şcoli. Va mijloci el, sub Înaltul Patronaj al Preşedinţiei, organizarea unei prime conferinţe susţinută de she/her/hers, sie/hir/hirs, la o universitate din România? Sau se va opune progresului şi va cenzura cele mai avansate idei ale timpului nostru? (În atenţia gazdelor potenţiale ale conferenţiarei: băile cu magneziu ajută)
Celălalt argument fraudulos al sesizării înaintate de Iohannis e natura antidemocratică a oricărei societăţi care nu adoptă creaţiile marxismului cultural, inclusiv teoria de gen. Aceast raţionament profund fals şi periculos a mai fost folosit de Iohannis, în timpul referendumului privitor la familie, pentru a şantaja moral şi a fixa dogme în capul alegătorilor.
Democraţia nu are nimic în comun cu teoriile de gen şi, în genere, cu vreo ideologie anume, oricare ar fi reputaţia ei. Democraţia e un sistem de vot şi reprezentare care presupune egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Restul sînt încercări de a cupla democraţia cu sisteme ideologice şi de a o pune la treabă pentru bunul lor nume. Iohannis însuşi a fost ales în baza sistemului democratic, deşi încearcă să lase impresia că a cîştigat un concurs de frumuseţe ideologică. O democraţie admite, fără probleme, dreptul la exprimare al tuturor ce au sau cred că au ceva de spus dar încetează în momentul în care egalitatea în faţa legii e suprimată prin drepturi speciale.
Mai clar, porblema nu sînt minorităţile sexuale, etnice sau rasiale. Democraţia are loc pentru ele. Din clipa în care a decriminalizat homosexualitatea, România a încetat să fie o excepţie. Problema e instrumentarea ideologică a minorităţilor care sînt ajutate să militeze pentru drepturi speciale şi distrug, astfel, principiul egalităţii în faţa legii. Adică, democraţia. Un transexual mîndru de ce e nu ridică vreo problemă. Transformarea lui în centru de putere pe baza identităţii e, însă, o problemă fatală.
Din acest moment, principiul democratic cade. Legea nu mai poate acoperi egal cetăţenii naţiunii, pentru că o parte a corpului cetăţenesc se exceptează şi se retrage în altă identittate. Susţinînd că au dreptul la căsătorie sau că genul lor e diferit de sexul de la naştere, aceste grupuri se declară, practic, persecutate de egalitatea în faţa legii. Asta înseamnă că dresorii militanţilor care cer libertate de expresie vor de fapt alteceva: să captureze şi să conducă societatea. Efectul final al acestor presiuni nu e egalitatea, ci furtul instituţiilor: căsătoria şi familia, în primul rînd.
Evident, cine îţi fură instituţiile şi poate impune modificarea principiilor democraţiei e, deja, foarte puternic şi va căuta să devină grupul conducător al societăţii. Pînă ieri, stăteam cu voi la masă şi fiecare mînca absolut ce voia. De astăzi, stăm tot împreună la masă şi fiecare mănincă absolut ce vrea din ce am decis eu.
Preşedintele Iohannis e exact ce lipsea unei ţări fără direcţie: o busolă trucată. Restul e asigurat de un echipaj de ipocriţi (PNL s-ar opune, dar nu poate deranja Cîrmaciul), lepre (PSD face gălăgie pentru că vrea să ia locul Cîrmaciului), perverşi (USR şi Cioloş vor voturi şi decoraţii pentru că promit anularea punctelor cardinale) şi simulnaţi (CCR apără legea pentru că e pe mînă cu leprele care vor locul Cîrmaciului). Pe margine, lumea selectă a civicilor suferă de superioritate şi visează la balul progresist de la bordul epavei. De la Ionhannis în jos, toate aceste nume şi organizaţii au chef de glorie şi control, nu de egalitatea dificilă a democraţiei.
În cea mai recentă formă a ei, pasiunea antidemocratică e gnoza fanatică a liberalismului progresist. Acum, o importăm, înconjuraţi de apaluze şi felicitări pentru deschidere. Un singur lucru ni se cere. Să nu gîndim.
Calul de dar nu se caută la gen. E prea riscant. Am putea afla că e troian.
Se încarcă comentariile...
