Călin Nistor, procuror-şef adjunct DNA: „Alături de IT, justiţia este domeniul în care s-a progresat cel mai mult în societatea românească“
0
Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“, Călin Nistor vorbeşte despre cum se vede „binomul SRI-DNA“ de la vârful Direcţiei Naţionale Anticorupţie, despre arestările preventive care au zguduit lumea politică şi despre cât de mult ascultă procurorii telefoanele românilor.
Procurorul Călin Nistor (45 de ani) a instrumentat dosarele care i-au trimis după gratii pe Constantin Nicolescu (fost baron de Argeş), Cornel Penescu (fost patron al lanţului de supermarketuri Pic), Dinel Staicu (fost patron al echipei de fotbal Universitatea Craiova) sau Antonie Solomon (fost primar al Craiovei). Din 2013 este procuror-şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
„Adevărul“: De ce aţi aplicat, la finalul anului 2005, pentru un post de procuror în Direcţia Naţională Anticorupţie?
Călin Nistor: Orice procuror îşi doreşte să schimbe societatea. Cât de mult am reuşit, numai un studiu sociologic poate stabili. Oricum, cred că progresele sunt majore pentru justiţie în general. Cred că alături de IT este domeniul în care s-a progresat cel mai mult în societatea românească. În 2005 nu credeam că lucrurile se pot schimba atât de mult.
După apariţia primelor dosare cu nume grele, cei vizaţi de procurorii DNA reacţionau prin tot felul de presiuni. V-aţi gândit că reforma justiţiei va fi oprită de politicieni?
Am avut senzaţia la un momet dat că s-ar putea întâmpla o încetinire a ritmului luptei anticorupţie, pe la începutul anului 2007, atunci când s-a cerut revocarea unui procuror şef de secţie (n.r. – momentul în care ministrul de atunci al Justiţiei, Tudor Chiuariu, i-a cerut oficial preşedintelui Traian Băsescu revocarea din funcţie a procurorului şef al secţiei a II-a din Direcţia Naţională Anticoruptie, Doru Ţuluş). A fost un an destul de greu ca presiune exercitată atât prin mediul politic cât şi prin mass-media, însă s-a depăşit acel an şi ulterior am realizat că nu mai poate fi oprită activitatea procurorilor. Se simte şi acum o presiune exercitată fie de cei investigaţi de noi, fie de alte grupuri de la nivelul societăţii, dar procurorii trebuie să reziste.
Cum aţi primit atacurile din presa locală şi centrală?
Eu m-am imunizat la astfel de presiuni şi le-am cerut şi colegilor să nu mai citească foarte mult presa, mai ales presă care este adversara procurorilor DNA şi care, orice ai face, tot găseşte motive să critice. Părinţii mei, de exemplu, sunt mai sensibili la astfel de lucruri, dar pe mine nu mă mai afectează în niciun fel presiunea mediatică sau presiunea celor vizaţi de anchetelor noastre.
Călin Nistor - Procuror şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie
- Data naşterii: 22 ianuarie 1970
- Studii
1991 – 1995: Universitatea din Craiova – Facultatea de Drept/cursuri de zi;
1989 – 1993: Universitatea din Craiova – Facultatea de Agronomie/cursuri de zi;
1984 – 1988: Liceul Industrial nr. 5 Râmnicu Vâlcea.
- Activitate profesională
10.05.2013 – prezent: delegat în funcţia de procuror şef adjunct al Direcţiei Naţionale Anticorupţie
11.03.2013– 09.05.2013: delegat în funcţia de procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie
01.01.2008 – 10.03.2013: procuror şef la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti
2006 – 2008: procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală.
2003 – 2005: procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea
2000 – 2003: procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani
1996 – 2000: avocat Baroul Vâlcea
1995 – 1996: procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani
Credeţi că achitarea unui om cu greutate se poate întoarce împotriva dumneavoastră?
Achitări au fost şi vor mai fi în activitatea procurorilor. Într-un stat democratic trebuie să existe şi achitări. E o problemă când tu, ca procuror, n-ai probe şi trimiţi o persoană în judecată. Dar atunci când se schimbă probele în faza de judecată sau când sunt interpretate în alt mod nu putem vorbi de un rebut al procurorului. Noi avem puţine achitări. Media europeană în cauze de mare corupţie este de 25 %, iar procentul de achitări al DNA n-a depăşit 10 % în niciun an de activitate. Ce şansă ar mai avea o persoană trimisă în judecată dacă în activitatea DNA-ului nu s-ar fi înregistrat nicio achitate? Ce rost ar mai avea judecata?
V-aţi întâlnit pe stradă cu oameni pe care îi anchetaţi? Cum reacţionează?
M-am întâlnit, da. Când lucrezi în oraşe mici, cum am lucrat eu la Piteşti, te poţi întâlni din întâmplare cu aceşti oameni. Dar n-am avut nicio situaţie în care să încerce să mă abordeze, să discute de investigaţie. Ne-am salutat, n-aveam ce face, ne comportăm civilizat în societate.
În cazul lui Cornel Penescu mai erau şi sutele de angajaţi pe care acesta îi avea. Nu v-a abordat nimeni să vă spună că îl lăsaţi fără loc de muncă dacă intră Penescu la puşcărie?
Nu, n-am avut situaţii din astea. Probabil că oamenii de care vorbiţi ştiau mai bine ce făcea patronul lor.
L-aţi anchetat şi pe preşedintele Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu. Ce v-a spus atunci strada?
Au fost nişte manifestaţii ale colegilor săi de partid, dar nu mă interesa foarte mult ce se spunea acolo. Era o formă de presiune, dar procurorul trebuie să reziste. Discutăm de anul 2011. Cred că era primul caz, după constituirea DNA, în care apăreau astfel de manifestaţii în sprijinul unei persoane cercetate.
„Corupţia trebuie să ajungă la limite tolerabile pentru cetăţean“
Se vorbeşte în ultimul timp despre stilul tot mai incisiv al DNA: mai multe arestări preventive...
E adevărat că a crescut puţin numărul persoanelor arestate în cauzele Direcţiei, dar nu atât de spectaculos încât să reprezinte o îngrijorare. Doar pentru personajele din politică reprezintă o îngrijorare. Dacă veţi întreba cetăţenii de pe stradă, nu cred că acţiunile de reţinere din dosarele DNA ar reprezenta o problemă. Însă, dacă ne raportăm la numărul total al persoanelor reţinute şi arestate preventiv în dosare investigate pe întreg Ministerul Public veţi vedea că procentul persoanelor reţinute în dosarele Direcţiei este unul foarte mic, sub 5 %, cred că e chiar 2 % din numărul total. Notorietatea face distincţia. În niciun caz nu putem discuta de un exces de zel din partea procurorilor. Dumneavoastră când apreciaţi că vorbim de o faptă de pericol? Când avem un hoţ care fură o roată de rezervă, sau când avem un funcţionar care fraudează bugetul public cu un milion de euro? Care ar trebui arestat, cel cu roata de rezervă, sau cel cu milionul de euro?
Traian Băsescu punea problema aşa: „Dan Voiculescu a putut fi anchetat în libertate“. Şi apoi venea în prezent şi vorbea de cazul Mazăre: „Oricât mi-ar fi de antipatic Mazăre, pentru ce trebuia să faci spectacolul ăsta de forţă? Când te duci să iei un guler alb, ia-l decent!“. Adică nu cu mascaţii în restaurant... Cine decide arestările cu mascaţi, în plină zi, în mijlocul oraşului?
Numai procurorul de caz stabileşte modalitatea de aducere a inculpatului la sediul Parchetului şi apoi măsura preventivă pe care o apreciază. Procurorul este cel care manageriază cazul. Măsura reţinerii poate fi atacată de persoana reţinută la procurorul ierarhic superior. O analizezi şi o poţi infirma. România a avut şi are probleme de combatere a corupţiei şi de aceea cred că în astfel de cazuri procurorul trebuie să fie mult mai ferm în a dispune luarea unor măsuri.
Credeţi că s-a atins un vârf al luptei anticorupţie?
Să sperăm ca la un moment dat numărul investigaţiilor va scădea. Ar fi normal să se întâmple aşa, fenomenul corupţiei să regreseze. Acum, dacă va fi în 5 sau 10 ani... nu ştiu. La acest moment noi constatăm că fenomenul nu regresează. Până la urmă, corupţia trebuie să ajungă la limite tolerabile pentru cetăţean. Nu cred că va fi eradicată niciodată, de altfel n-au reuşit nici cei care au aplicat măsuri şi mai dure decât noi.
„Nu mă deranjează asocierea cu SRI. M-ar deranja dacă am fi asociaţi cu vreo grupare de crimă organizată“
De ce scrieţi la finalizarea unui dosar „anchetă realizată cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii“?
Nu neapărat numai cu sprijinul SRI, trecem şi alte instituţii care ne ajută în anchetă: Poliţie, Jandarmerie... Noi trecem în acele comunicate toate instituţiile care ne ajută în investigarea acelui caz. Măcar aia să fie o formă de mulţumire, pentru că, altfel, nu-i putem recompensa. Dar, măcar societatea să vadă că acea anchetă a fost derulată cu sprijinul instituţiei X.
E ceva nou. Nu s-a mai practicat menţionarea SRI în comunicatele DNA, nu?
Cred că Serviciul Român de Informaţii nu prea era trecut prin comunicate, dar asta ţine de comunicarea managementului instituţiei de la un anumit moment. Trebuie să înţelegeţi că efectivele Direcţiei sunt reduse, noi avem pe schemă 145 de procurori, 220 de poliţişti judiciari. Per total, numărul angajaţilor Direcţiei nu depăşeşte 500 de oameni, cu tot cu personal auxiliar şi administrativ. Nu putem acoperi tot ce ţine de investigaţie. Sunt chestiuni pe care noi nu le putem face, de exemplu amplsarea tehnicii de înregistrare într-un anumit spaţiu. Unele le putem face, altele nu.
În interiorul DNA există teama că Direcţia ar putea deveni teren de joc pentru SRI?
Nu se va întâmpla niciodată asta. Procurorul îşi manageriază cazul şi hotărăşte dacă are nevoie de sprijinul altor instituţii. SRI, în mod real, nu ar avea nicio pârghie ca să intervină în invstigaţia unui procuror. Ca să fie clar!
Pentru dumneavoastră e deranjantă sintagma „binomul SRI-DNA“?
Pentru mine nu e deranjantă nicio remarcă de acest gen când vine vorba de o instituţie care te sprijină în activitatea pe care o desfăşori. M-ar deranja dacă ne-ar asocia cu vreo grupare de crimă organizată. Ajutorul instituţiilor e binevenit şi nu mă deranjează niciun fel de asociere.
Colaborează mai bine acum DNA cu SRI decât în 2006, când aţi devenit procuror anticorupţie?
La începutul activităţii mele în DNA nu primeam informaţii de bună calitate privind faptele de corupţie. Calitatea informaţiilor a crescut progresiv, începând cu anul 2007, 2008.
Ce vă faceţi dacă vă confruntaţi cu corupţie în SRI?
Au fost cazuri de corupţie în SRI, au fost arestaţi şi trimişi în judecată. Am avut corupţie şi în DNA. E vorba de doi ofiţeri de poliţie judiciară şi un procuror şef de birou. Au fost investigaţi, trimişi în judecată şi condamnaţi. Cu privire la acel procuror se constatase că primise nişte bunuri, dar, de regulă, latura infracţiunilor ţine de accesare informaţiilor din interior. Toată lumea e interesată să afle ce anchetează DNA, ce persoane sunt vizate de anchete...
„DNA ne ascultă pe toţi“. Cât de adevărată e această afirmaţie?
Nu cred că am depăşit în vreun an 2.500 de mandate de supraveghere în condiţiile în care avem anual 7.000 de dosare. În unii ani am avut sub 1.000 de mandate. Ce reprezintă 1.000 de persoane ascultate la 20 de milioane de locuitori?
De ce ajung stenogramele în presă?
Noi le spunem procese verbale de redare, dar hai să le numim acum stenograme (râde). E important să lămurim când ajung aceste stenograme, pentru că, din momentul în care dosarul pleacă din instituţie, noi nu mai avem control asupra acelui dosar. Actele se comunică părţilor. Orice parte se poate duce să dea aceste acte unui jurnalist.
Se încarcă comentariile...
