Calamităţi în prag de iarnă

După calamităţile administrative ale celor din fruntea ţării şi ale comunităţilor locale, de care România nu a dus şi nu duce lipsă în istoria ei trecută sau prezentă, iată că avem parte tot mai frecvent şi de calamităţi naturale şi artificiale, urbane, create de oameni.

Aproape regulat, prooroci, profeţi, clarvăzători, cititori în stele, în semne, în cărţi din toată lumea, au anunţat şi vestesc neîntrerupt venirea „apocalipsei”, muritorii nefăcând altceva decât să consemneze trecerea a încă unui sfârşit de lume, din fericire. Din nefericire, pentru unii semeni de-ai noştri mai puţin norocoşi ca noi, vieţaşii, calamităţile naturale şi artificiale din ultimii ani, i-au trimis pe lumea cealaltă.

Inundaţiile, cutremurele, incendiile, războaiele, conflictele, prostia, foametea, frigul, tehnologia au făcut şi fac an de an, victime în rândurile oamenilor.

Ultima apocalipsă anunţată de până acum şi trecută, a fost pe 1 octombrie. Pentru mulţi români a fost un adevărat coşmar această zi, dar, din păcate, vor mai fi şi altele până la trecerea iernii mult prea devreme anunţată.

Frigul, ploaia şi ninsoarea neanunţate au venit peste noapte într-o Românie bulversată, dată peste cap, nepregătită de niciun fel pentru întâmpinarea unei ierni ce se anunţă de pe acum feroce şi crudă cu amărăştenii.

Autorităţile centrale şi locale, edili, infrastructura, proiectele, programele, contractele de deszăpezire, întreţinere, aprovizionare şi toate cele necesare unui anotimp friguros au fost luate, ca de obicei, pe neaşteptate.

De, „iarna nu-i ca vara”, cum zice vorba unui clasic în viaţă. Haosul creat în ziua „apocalipsei” trecute - pe 1 octombrie 2013 - ne-a readus cu picioarele, iar pe unii i-a pus cu adevărat la pământ, tocmai când începeam să visăm la o ţară fără câini flămânzi - cu două sau patru picioare-, la o ţară unde se poate trăi decent. La o ţară ca afară.

Bucureştiul şi multe alte localităţi au fost paralizate, drumuri impracticabile, frig, vijelie, furtună, ploaie, zăpadă, toate i-au băgat în şedinţe pe cârmuitori şi în groază pe cetăţeni.

Plus cutremurele zilnice, tot mai dese din zona Galaţiului, care până acum nu au o explicaţie concretă şi credibilă, nu mai vorbesc de măsurile de prevenire şi protecţie din această regiune greu încercată şi de inundaţii şi de sărăcie.

În această privinţă, bucureştenii pot sta „liniştiţi”, primarul general Sorin Oprescu „veghează, promite, promite, promite” că face totul pentru viaţa lor şi vrea să ne prostească de faptul că îşi ţine promisiunile.

Astfel, cei care nu vom da colţul în această iarnă, din cauza frigului, RATB-ului sau Metrorex. Din cauza prietenilor noştri, câinii şi a „prietenilor” lor, din cauza gigacaloriei, a preţurilor energiei electrice, gazelor, întreţinerii, din cauza politicienilor, făcătorilor de legi şi proiecte spre „binele” nostru, vom fi mult mai puternici în primăvară.

Vârtejul scumpirilor, „menţinerilor” sau „ieftinirii” costurilor împletite armonios cu politica de „bine”, declarativă, circară, cointeresată, dau, ca întotdeauna, farmec vieţii românilor de rând.

Noroc că, deocamdată, nu au intrat în grevă CFR, RATB, Metrorex sau alţi mamuţi indispensabili, fără de care nu putem mişca un deget darămite să mai trăim. Însă, probabil aşteaptă să se mai răcească vremea, suficient cât să ne facă mai „câinoşi”, să poată pune presiune pentru nişte salarii mai mari.

Noroc că avem o pâine mai „bună şi ieftină”. Noroc că avem sau nu un serviciu. Noroc că în şcoli copii au parte de o educaţie „performantă” cu ajutorul banilor ceruţi fără număr părinţilor pentru asigurarea „bunăstării” elevilor. Noroc că nu s-au introdus uniforme obligatorii nici la politicieni, nici la edili, nici la profesori sau alte categorii politico-profesionale, finanţate şi sponsorizate de banii norodului.

Aşa că, deocamdată, chiar dacă a mai venit şi trecut o „apocalipsă”, românii vor supravieţui, chiar dacă nu toţi, şi următoarelor cataclisme naturale sau artificiale.

Cu tot instinctul de supravieţuire din dotare însă, ai noştri, ca brazii, vor trebui să nu-şi culce capul pe-o ureche şi să creadă toate promisiunile de viaţă mai bună făcute de actorii politici sau alţi actori, pentru că, se ştie, „nu tot ce zboară se mănâncă”.

Şi după cum arată vremea şi vremurile, românii vor intra cu toţii în iarnă, unii chiar au intrat deja, dar nu se ştie câţi dintre ei vor mai ieşi sănătoşi, cu viaţă, la primăvară.

Sfatul meu este - cine poate să zboare în ţările calde să zboare, altfel în România îi doboară prostia, politichia, câinii, frigul şi gigacaloria.