„Cade Una, Cădem Toate”. Manifest de solidarizare feministă internaţională. Ce revendicări au asociaţiile pentru drepurile femeilor

„Cade Una, Cădem Toate”. Manifest de solidarizare feministă internaţională. Ce revendicări au asociaţiile pentru drepurile femeilor

FOTO: Inquam Photos/ Octav Ganea

Mai multe asociaţi din ţară şi din străinătate au transmis vineri un manifest cu privire la nevoia de solidarizare pentru apărarea drepturilor victimelor violenţei sexuale şi domestice, ca urmare a cazului de la Caracal.

Manifestul  cuprinde o serie de revendicări privind accesul victimelor la servicii medicale, sociale şi juridice, arătând că lipsurile din sistem încalcă dreptul victimelor la justiţie. 
 
„Pe 26 iulie, Alexandra Măceşanu, în vârstă de 15 ani, a fost dată dispărută. Adolescenta fusese răpită cu trei zile mai devreme de pe lângă oraşul Caracal, sechestrată şi violată de către Gheorghe Dincă, în vârstă de 65 de ani. Dincă a mărturisit uciderea atât a ei, cât şi a Luizei Melencu, dispărută în aprilie. Şocul provocat în societate de către evenimente s-a prelungit în zilele ce au urmat când am aflat că Alexandra s-a luptat şi a reuşit să sune de trei ori poliţia în cele trei zile de sechestru. Agenţii nu au reacţionat suficient de prompt, ba mai mult, a reieşit că i-au vorbit fetei pe un ton sarcastic şi arogant. Evenimentele au scos la iveală sexismul atroce al poliţiei, nepăsarea autorităţilor cu privire la abuzurile suferite de femei şi o cultură mediatică ce face din suferinţă un spectacol”, se arată în manifestul internaţional. 
 
Dispariţia Alexandrei Măceşanu şi ceea ce a urmat: dezinteresul autorităţilor, complicitatea forţelor de ordine, manipularea operată de diverse instituţii publice şi căderea în senzaţional a mass-media - toate sunt manifestări ale unei culturi patriarhale ce normalizează violenţa provocată de bărbaţi, hrăneşte neîncredere în fete şi femei şi reduce la tăcere vocile femeilor şi ale persoanelor agresate de către aceştia.  
 
Adăposturi pentru victime şi formare pentru poliţişti
 
Organizaţiile feministe cer informaţii oficiale cu privire la câţi abuzatori sunt printre poliţişti. „Solicităm date concrete şi pentru toate nivelurile instituţiei, însoţite de o descriere a măsurilor luate în privinţa agenţilor de poliţie care au fost reclamaţi pentru violenţă de gen atât domestică, cât şi în serviciu!”, se arată în manifest.  Simplificarea procedurii prin care persoane abuzate sau ignorate de către agenţi ai Poliţiei să poată depună plângeri împotriva acestora este un alt aspect care le-ar ajuta pe victime. „Este necesar ca această procedură să fie accesibilă, popularizată şi să protejeze persoana reclamantă de posibilele ameninţări ale reclamatului”, spun feministele.  Acestea cer şi debirocratizarea procesului de eliberare gratuită a certificatului medico-legal pentru cazurile de viol, violenţă domestică şi alte forme de violenţă. 
 
În plus, o altă cerere constă în simplificarea procedurilor instituţionale de raportare a violurilor şi a agresiunilor sexuale. Relatarea repetată în cursul anchetei (începând cu persoanele de încredere, continuând cu specialiştii – medic, asistent social, poliţist, procuror, iar în final judecătorul) echivalează cu a re-trăi evenimentul şi, automat, cu accentuarea umilinţelor la care au fost supuse victimele. Apoi,   femeile spun că sunt necesare mai multe adăposturi pentru persoane care se confruntă cu violenţă domestică şi sexuală, conform cu recomandările Grupului de Lucru pentru Combaterea Violenţei Asupra Femeilor al Consiliului Europei.
 
Introducerea în şcoli a unor programe accesibile dedicate educaţiei pentru sănătatea reproducerii şi egalitate de gen este o altă revendicare prezentantă în manifest. „Elaborarea programei să fie realizată prin consultarea publică a organizaţiilor şi reţelelor feministe, antirasiste şi de reprezentare a comunităţilor LGBT, a persoanelor din mediul academic cu expertiză dovedită în domeniu şi experienţă de mobilizare”, se arată în document. 
 
Nu în ultimul rând, feministele cer formarea obligatorie a poliţiştilor, personalului juridic şi medical în problematica violenţei de gen. „Poliţiştii, judecătorii şi procurorii trebuie să înveţe să acţioneze în aşa fel încât să nu mai minimizeze gravitatea sesizărilor referitoare la abuz, hărţuire, violenţă, viol, şi în aşa fel încât să trateze persoanele agresate cu respect, evitând adâncirea traumei”, conchid reprezentantele. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: