I-am rugat pe membrii redacţiei să recomande – dintre favoritele lor – lecturi, materiale audio şi video, jucării sau orice altceva, de care un copil poate să se bucure. De la cei de naţionalitate română sau crescuţi în cultura română am aşteptat „produse” ungureşti, iar de la maghiari, cele româneşti. Cum gastronomia ţine şi ea de cultură, unii colegi au recomandat şi bunătăţi. Şi cum şi rasele de animale sunt asociate identităţii unui popor, unii ne-au propus drept cadou chiar şi câini vii :).

Pentru că am primit foarte multe răspunsuri, eu, cea care vă scrie aceaste rânduri – Emőke Mihály – vă prezint  doar o culegere dintre cele recomandate, presărate cu comentariile mele. Spre bucuria, sper, a tuturor copiilor şi părinţilor maghiaromâni.

Cipi, Fratele mai mare, Harap Alb, Fram, Pistruiatul...

Romanul pentru copii Cipi, acest pitic uriaş (Csipike), opera regretatului scriitor maghiar din Transilvania, Sándor Fodor, a fost recomandat de mai mulţi din echipă. Povestea „piticului uriaş” este un simbol al iubirii şi al respectului necondiţionat, al acceptării diferenţelor şi al iertării. Din 1966 nu şi-a pierdut nimic din popularitatea sa. Colegul Ciprian Murariu ne-a propus romanul dintr-un motiv personal şi nostim. Nu în copilărie s-a întâlnit el cu această carte – fiind născut şi crescut în Moldova –, ci mai târziu, când s-a mutat în Ţinutul Secuiesc:

„Csipike este personajul cu care am făcut cunoştinţă în primele zile de Odorheiu, după ce câţiva cunoscuţi îmi spuneau pe numele piticului uriaş!”

Despre cartea lui Cipi vezi mai multe pe MaghiaRomânia, aici:

Colegul Enghin Ciauş, originar din Dobrogea, vă recomandă cartea Fratele mai mare de György Méhes:

„cred că e singura carte scrisă de un maghiar pe care am citit-o vreodată, ţin minte că aveam o mătuşă în Medgidia şi de fiecare dată când o vizitam, o mai citeam o dată. Mi s-a părut excelentă!”

Spre marea mea surprindere maghiarii din grup au propus mai degrabă nişte cărţi româneşti de copii, care erau lecturi obligatorii la şcoală: Levente BücsPovestea lui Harap-Alb – (pe care a citit-o şi în ungureşte, în copilărie), Júlia Kaupert – Fram, ursul polar, Pistruiatul –, Szilárd Ferenczipoveştile lui Petre Ispirescu.

cart1.jpg

Dar să nu uităm: nu toţi copiii sunt nebuni după lecturi obligatorii în zilele noastre. Pentru generaţia grăbită şi pentru cei cărora nu le place să citească, şi totuşi ar vrea să fie la curent cu lecturile obligatorii, propunerea mea (Emőke Mihály) este acest site minunat: http://www.cartiaudio.eu/

N-aş crede nici că pentru copiii maghiari nu există bucurii în afara şcolii. Tocmai de aceea nu pot sprijini din toată inima recomandarea tânărului nostru coleg George Basarabă. El le-ar oferi copiilor maghiari „în primul rând ceva cărţi de gramatică”.

Limba_romana.jpg

Da, ştiu că mulţi dintre copiii maghiari din România nu vorbesc foarte corect limba statului, dar sunt convinsă că studierea cărţilor de gramatică nu va rezolva această problemă. Vorbesc din experienţă proprie. Uitaţi-vă la această fotografie:

micul_dejun(1).jpg

La o vârstă foarte fragedă am început să studiez publicaţii în limba română :P (în poză tocmai „citeam” o carte despre bucătărie, „Micul dejun”). Totuşi, în pofida acestui efort :), când am ajuns la grădiniţă, nu ştiam mai mult de 10 cuvinte româneşti şi nici din acelea nu am putut forma o propoziţie corectă. Ca să găsesc o scuză: trăiam în Târgu Mureş şi nu prea erau copii români în anturajul meu. Însă, în clasele primare, când am început să umblu la antrenamente de baschet şi am interacţionat cu colegi de echipă de naţionalitate română, am căpătat curaj şi elan în vorbire. Jocul în comun m-a ajutat mai mult decât toate manualele de gramatică, cu care şi aşa ne-au bătut la cap la şcoală.

Filme şi desene animate

Păcat că la şcoală nu s-a inclus printre materiile obligatorii, fiindcă desenele animate sunt favoritele copiilor de când s-a inventat acest gen de artă.

Zoli Kondás ne recomandă cel mai vechi desen animat românesc care s-a păstrat: Haplea, de Marin Iorda şi Nicolae – Moş Nae – Batzaria. Colegul Szilárd Ferenczi este pasionat de „tot ce a scris/regizat/animat Ion Popescu-Gopo”. Levente Bücs îşi aminteşte cu drag din copilărie de serialul Toate pânzele sus şi de desenele animate Bălănel şi Miaunel şi Aventurile lui Pătrăţel. Pentru Júlia Kaupert, Mihaela este personajul cel mai drag din lumea nostalgică a desenelor animate.

Preferatul lui Sever Ioan Miu este filmul Macskafogó/Cat city, iar al lui Unbob Zabava: Vuk. Pisici şi vulpi – nişte patrupede adorabile din tezaurul desenelor animate ungureşti.

desene animate.JPG

Cântece

Dacă vreţi să ascultaţi ceva bun de 1 iunie, Sever Ioan Miu vă recomandă cu entuziasm seria de animaţie Gyerekdalok és mondókák (Cântece de copii şi zicători):

„Sunt atât de delicate, că vă veţi uita împreună cu cei mici, chiar fără să înţelegeţi versurile”

Colega Ilona-Ibolya André crede că muzica trupei Phoenix poate fi ascultată şi savurată chiar de la vârsta de doi ani. Eu (Emőke Mihály), având gusturi învechite, le recomand copiilor mici nişte cântece de leagăn şi părinteşti tradiţionale româneşti:

cantece.jpg

Jucării

Deşi nu vă putem trimite nimic material prin internet, vă arătăm nişte jucării faine, cu recomandarea echipei MaghiaRomânia. Poate la anul, părinţii vor cumpăra unele dintre ele copiilor lor. Colegul nostru Unbob Zabava crede că nişte jucări de lemn de la Fakopáncs şi un câine vişlă/vizsla de jucărie (de pluş) ar fi un dar excelent pentru orice copil mic, indiferent de naţionalitate.

Mihaelei Bucin îi plac jucăriile retro ungureşti şi jucăriile retro româneşti:

După părerea Ilonei-Ibolya André, cu cărţile de joc Păcălici distracţia e garantată, şi nu trebuie să dăm uitării nici jocul „Nu te supăra, frate!” – ne sfătuieşte Júlia Kaupert.

Vestitul cub Rubik (bűvös kocka) este recomandat de Unbob Zabava şi de Sever Miu. Iar Akabelle ne aminteşte că mai sunt şi alte jucării logice pe lume. Uitaţi-vă la aceaste pagini web

şi de facebook ale unei firme fondată de un băiat din Târgu Secuiesc şi de prietenii lui.

jucarii.jpg

 

Ce ne oferă natura

După părerea lui Unbob Zabava „un căţelus viu… un puli” ar fi un cadou minunat. Şi Szilárd Ferenczi recomandă  un căţel: un ciobănesc românesc de vreo optzeci de kilograme.

catei.jpg

Szilárd ar mai pune în cutia de cadou a odraslelor maghiaromâne şi o ciocolată Rom, nişte pufarini şi pufuleţi. Şi, culmea, şi nişte... telemea.

bunatati.jpg

 

Două portaluri faine pentru copii

În final vă recomand un website în română şi unu în maghiară destinat copiilor.

Acest portal pentru copii în limba română tocmai a pornit la drum, dar mi se pare foarte promiţător: http://www.fabulafia.ro/ Un design cu mult gust şi un conţinut exigent şi interesant.

Iar în maghiară: http://egyszervolt.hu/ Portalul a fost fondată în 2004, şi de atunci se tot înbogăţeşte – este favoritul copiilor maghiar.

portaluri.jpg

În încheiere, vă urăm să aveţi o zi cu adevărat frumoasă în care să retrăîţi, măcar pentru câteva clipe, bucuria şi libertatea copilăriei!