Spotul se numeşte „blestem de bine” – aşadar, blestemul ar avea un efect pozitiv. În clip, vrăjitoarele mimează că ar tăia gâtul unei păpuşi. Clipul invocă şi un blestem vrăjitoresc în care sunt blestemaţi cei care taie pădurile şi „neamurile lor”. Clipul ne mai cere să ne „imaginăm că suntem vrăjitoare” şi să imităm exemplul vrăjitoarei, blestemându-i la rândul nostru pe cei care taie copacii, împreună cu familiile acestora.

Păi cum rămâne, în primul rând, cu raţionalismul şi cu scepticismul? Nu credem în puterea rugăciunilor Bisericii, în puterea rugăciunilor sfinţilor, în puterea şi valoarea simbolică a cinstirii moaştelor sfinţilor, dar credem în... blestemele vrăjitoreşti? Şi credem că acestea ar putea avea efect? Sau avem o problemă doar când discutăm despre Biserică şi despre sfinţi, dar nu avem nici o problemă când vorbim despre blesteme, vrăjitorie şi despre... duhurile răutăţii?

Am putea să spunem că acest blestem este doar unul stilistic – că este o formă de a spune că situaţia este disperată şi că se cer măsuri disperate; şi, în subsidiar, că trebuie să îi blestemăm şi să îi urâm pe cei care taie pădurile, „împreună cu tot neamurile lor”. În acest caz, ne putem întreba – asta să fie soluţia? Să accentuăm ura şi dezbinarea socială, într-o societate care este deja puternic dezbinată de ură? Nu ni se spunea acum un an că nu trebuie să participăm la referendumul pentru familie tocmai pentru că acesta ar fi „promovat ura” şi ar fi dezbinat societatea? Deşi atunci referendumul viza o problemă tehnică, care ţinea de definiţia căsătoriei între un bărbat şi o femeie la nivelul Constituţiei, şi nu îmi amintesc să fi văzut pe undeva vreun spot în care să fie blestemate anumite categorii de oameni, „împreună cu neamurile lor”. Şi deşi Biserica a insistat că adevărata toleranţă, care este toleranţa Evangheliei, înseamnă să urăşti păcatul, dar să îl iubeşti pe păcătosCum se face că mulţi dintre aceia care atunci boicotau referendumul invocând aceste pretexte se alătură acum îndemnului şi campaniei Greenpeace? 

În orice caz, clipul Greenpeace prezintă un blestem explicit, care pare să fie mai mult decât o simplă figură de stil. Iar cei care ştiu câte ceva despre practicile vrăjitoreşti ştiu şi că astfel de blesteme care lucrează cu duhurile răutăţii şi cu puterile întunericului se întorc adesea împotriva celor care le lansează (discut aici în paradigma clipului, şi a celor spuse de acele vrăjitoare). Nici un fel de blestem nu poate să fie „de bine”. Aşa cum îndemnul la ură şi la dezbinare, chiar şi pentru o cauză bună, nu poate să aibă nici un fel de efecte sociale benefice. Şi la fel cum blestemele pot zdruncina minţile şi sufletele celor care le folosesc şi le aruncă, la fel astfel de abordări pot zdruncina minţile şi echilibrul unei societăţi care crede că poate rezolva problemele sociale prin ură şi prin dezbinare. Şi nici un fel de abordare socială de acest fel nu poate să fie „de bine”.

P.S.: Am scris
în numeroase rânduri despre tăierile ilegale de păduri din România. Îmi doresc ca zonele protejate să rămână protejate; să vedem măsuri eficiente împotriva mafiei lemnului; să se reducă tăierile făcute de marii exploatatori precum Holzindustrie; şi să începem să reîmpădurim zonele defrişate. Dar îmi doresc, mai mult decât orice, ca subiectul acesta să fie luat în serios, şi să nu fi aruncat în derizoriul blestemelor cu vrăjitoare, sau al civismului de tip social justice. Care nu ar face, în plus, decât să accentueze faliile şi rupturile deja foarte adânci din societatea românească.