Sunt cuvinte la polul opus zicerii, periculos de apropiate de limbajul jihadist, a lui Teodosie de la Constanţa, despre riscurile legate de pelerinajul la Peştera Sfântului Andrei: dacă ”acolo este momentul să plece din viaţa aceasta, el pleacă la Dumnezeu”. 

Aşa s-au dus, zilele trecute, şi mitropolitul Muntenegrului, cel care spunea că pelerinajele sunt ”vaccinul lui Dumnezeu”, şi, după ce l-a înmormântat pe acesta cu o slujbă fără respectarea măsurilor de precauţie, l-a urmat la Domnul patriarhul ortodox al Serbiei. Nonagenarul arhiepiscop al Albaniei a scăpat cu zile din spitalul atenian în care este internat, tot cu coronavirus, patriarhul Greciei. Şi patriarhul Kievului a trecut cu bine de cumpăna Covid, despre care zicea că e pedeapsa divină pentru căsătoriile între homosexuali. Din păcate, la noi, pe părintele Calistrat nu l-au ajutat ţuiculiţa şi gargara cu apă cu sare pe care le recomanda enoriaşilor, nici pe Ghelasie potirul şi linguriţa comună.

Discursul negaţionist nu e doar apanajul unor prelaţi ortodocşi. Dovadă stau comunităţile neoprotestante devenite focare de contaminare. ”Biserica nu a fost încredinţată guvernelor, ci slujitorilor lui Dumnezeu”, a ridicat recent tonul Viorel Iuga, preşedintele Uniunii Baptiste şi al Alianţei Evanghelice din România. Răzvrătirea unui haiduc de grotă ca Teodosie capătă la pastorul baptist articularea unui discurs separatist în toată regula: ”este datoria noastră să nu mai permitem ca bisericile să fie batjocorite şi serviciile divine suspendate”. Altfel spus, Cezarul cu ale lui, iar Biserica cu ale ei.

Nu e doar talibanism religios, ci şi afirmarea, la aceşti radicali de diverse confesiuni, a unei pretenţii de ieşire de sub controlul statal-constituţional. În viziunea lor, puterea legii încetează la uşa bisericii. Care este, în aceste condiţii, deosebirea faţă de radicalismul islamist, ce a scos segmente de populaţie şi cartiere franceze de sub autoritatea instituţiilor statului?

Compromisul politicului cu biserica – voturi contra privilegii – are, mai devreme sau mai târziu, un decont primejdios pentru coeziunea societăţii şi forţa de acţiune a statului.

În martie, liderul cultului religios vinovat de propagarea pandemiei în Coreea de Sud şi-a cerut compatrioţilor săi iertare în genunchi (foto). Două treimi din cei 4000 de sud-coreeni infectaţi cu coronavirus în primul val erau membri ai Bisericii lui Isus Shincheonji, ale cărei adunări pentru rugăciune au transformat oraşul Daegu în focar Covid. Acum, acest cult organizează evenimente de rugăciune online şi donare de plasmă din partea miilor săi de credincioşi vindecaţi de boală. Dar pentru asta a fost nevoie să moară oameni...

E prea multă suferinţă printre noi pentru a ne mai putea permite fuga de reguli. “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii”, ne aminteşte Nicolae Steinhardt şi subliniază: ”Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi”. Doamne ajută!