Prin recurs la social-media, activism civic, retorica imaginilor, limbajul drepturilor şi relativism moral. Azi, mai mult decât oricând, e necesară prezenţa în arenă a unor tineri creştini cu zâmbet şi carismă, buni comunicatori şi versaţi într-o apologetică urbană.

Urmăresc atent dinamica socială din Cluj, Iaşi, Timişoara, Bucureşti, Craiova, Oradea... Marile oraşe devin aspiratoare demografice. Tinerii pleacă din mediul rural şi, în doar câţiva ani, se adaptează la noul context cultural, profund secularizat. Sute de mii de studenţi au plonjat în mediul urban caracterizat de mobilitate economică, frenezie tehnologică, scepticism religios şi relativism moral. An de an, mii de români părăsesc satul tradiţional şi renunţă la ritmurile vieţii agrare. Creştinismul cosmic admirat de Lucian Blaga sau Mircea Eliade în anii 1930 nu mai există.

Trebuie să ţinem cont de modificările de comportament ale tinerilor: utilizarea telefonului ca principal mijloc de informare şi comunicare, social-media, diferenţa între email şi un SMS. Tehnologia nu-i exclusiv alienantă. Preotul Constantin Necula face sălile pline şi pentru că e o vedetă YouTube. În mediul evanghelic, fenomenul Vladimir Pustan se propagă cu viteza unui clic. E timpul să înţelegem că Internetul a provocat o revoluţie a mentalităţilor mai mare decât tiparul inventat de Gutenberg!

Iată de ce cred că Biserica trebuie să cheme laicii în lucrarea de mărturisire directă, sinceră şi informală a Evangheliei. O asemenea decizie vine la pachet cu debirocratizarea procedurilor din corpul eclezial. E inadmisibil să aştepţi două luni de zile pentru a primi aprobarea („pe linie ierarhică“) de-a tipări o carte! Când pentru orice fleac trebuie să ceri „binecuvântare“, iniţiativa privată moare din faşă.

Creştinii vor fi credibili doar dacă vor adopta o comunicare simplă, necenzurată, spontană. Biserica va câştiga publicul tânăr doar prin zâmbet, candoare şi optimism, renunţând la încruntările inutile, la complexul victimei şi la psihologia cetăţii asediate.

Lumea s-a schimbat radical şi noile medii pun în discuţie principiul autorităţii. Nemulţumirea faţă de nesătula aristocraţie bugetară se vede-n stradă şi se aude la fiecare scrutin electoral. Democratizarea modernă despre care vorbea Tocqueville pe la 1832 a atins astăzi şi ultimul cătun. Cum? Prin reţeaua 4G. Universul virtual impune trezirea urgentă a creştilor la noua realitate.

Creştinismul secolului XXI va câştiga doar acolo unde Biserica se va ocupa de recrutarea, formarea şi promovarea credincioşilor care strălucesc prin loialitate faţă de Evanghelie, dar şi profesionalism. (Numai prin dialogul cu  disciplinele „profane“, Teologia poate redeveni relevantă academic şi social.)

Ne trebuie şcoli de lideri care nu urmăresc doar o carieră clericală, ci care vor să devină mărturisitori, sarea pământului şi vocea libertăţii.

Întruparea lui Hristos e începutul Împărăţiei. Tentaţia platonistă a eschivei sociale şi a ruperii din prezentul istoric e o erezie. Iisus a fost mereu printre oameni, spre deosebire de radicalii esenieni. Nu i-a chemat pe apostoli să distrugă Imperiul Roman, dar a propovăduit un mesaj care a subminat vechile ierarhii ale lumii păgâne.

Teologia creştină a triumfat asupra religiei civice romane. Cum? Prin bunătatea inimii, lumina credinţei şi inteligenţa argumentelor. Haideţi să le redescoperim!