Acest mesaj, semnat „Marioara", a fost postat ieri-dimineaţă, la ora 9.26, pe www.adevarul.ro, la articolul „Secretele Mineriadei / Nicolae Cămărăşescu, fost ofiţer de Securitate: «Gelu Voican a devastat sediul ţărăniştilor»". Nu aveam de gând să scriu astăzi despre ororile din 13-15 iunie 1990, dar „Marioara" mi-a schimbat gândurile. Asta e: de câte ori „Marioarele" subteranelor politico-sociale ne ordonă să abandonăm un subiect, noi, căpoşi cum suntem, mai abitir ne ocupăm de el. Mulţumesc, „Marioara"! Fără tine, acest text n-ar fi existat.

Mărturia smulsă de mai tinerii mei colegi Mihai Voinea şi Cristian Delcea unui „securist al Mineriadei", Nicolae Cămărăşescu, e ca un pumnal înfipt în inima ticăloşilor care au barbarizat România în urmă cu 20 de ani. În 1990, Cămărăşescu era în tabăra lor. Între timp a eşuat şi profesional, şi uman, şi material, fapt care l-a determinat să vorbească. „Nu mai am ce pierde", spune el.

Cu excepţia încercării de autovictimizare, faptele descrise de Cămărăşescu au logică şi se înscriu în seria dezvăluirilor făcute de personaje aflate în 1990 în cealaltă tabără, cea a „golanilor" şi „legionarilor".

Am reţinut declaraţiile tranşante ale lui Cămărăşescu în privinţa a două personaje: Dumitru Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu. „Maiorul Dumitru Iliescu a făcut planul Mineriadei chiar în sediul Guvernului, cu harta militară a Bucureştiului în faţă. O echipă o ia pe strada asta, una pe strada asta, una pe astălaltă..." „A venit şi Gelu Voican, ras, tuns, să nu-l recunoască nimeni. Gelu Voican Voiculescu a devastat sediul ţărăniştilor!"

Sigur că şi Dumitru Iliescu, şi Gelu Voican Voiculescu neagă faptele descrise de Cămărăşescu. Dar explicaţiile lor sunt cam stângace. Primul spune că era prea ocupat cu paza preşedintelui Ion Iliescu ca să mai aibă timp şi de mineri. Voican bâjbâie ceva despre fizionomia sa inconfundabilă, deşi este cert că la Mineriadă a apărut fără barbă.

Eu, unul, sunt tentat să-l cred pe Cămărăşescu. Relatările sale au o continuare logică în evoluţia ulterioară a personajelor. Dumitru Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu au făcut carieră şi averi lângă Ion Iliescu, care pe deasupra le-a asigurat şi imunitate în faţa legii. Securistul Cămărăşescu a fost folosit şi apoi abandonat, la fel ca minerii printre care fusese infiltrat.

Reproduc, în final, un pasaj memorabil din textul colegilor mei, de la întâlnirea cu Cămărăşescu. „A vorbit, până la un punct, şi despre rolul lui Gelu Voican Voiculescu, după care şi-a împreunat degetele de la mâna dreaptă, ca şi cum ar fi apucat un stilou, şi a rostit apăsat: «Gelu Voican să nu uite un lucru - că eu mai trăiesc şi degetele astea trei au scris ceva!»".

Acel misterios „ceva" poate fi cheia multor nenorociri de la Mineriadă.