Banul public, adică buzunarul cetăţeanului

De când e lumea lume, societatea (în diferitele ei forme evolutive, pe care le ştim) s-a închegat, în exclusivitate, ierarhic, stabilindu-se statute, roluri, consolidându-se meserii, funcţii, ţinându-se cont de importanţa materială, de importanţa vitală, de scopul pragmatic, de necesităţi ş.a.m.d. Aşa au apărut "politicul", adică "suprastructura", şi "economicul", adică "infrastructura".

În societatea modernă, multe, dacă nu toate, prin efect de mantinelă, se calculează în funcţie de ceea ce se numeşte "salariul minim pe economie", iar acesta se fixează în funcţie de puterea economică a unei ţări sau alteia ― de aceea diferă de la ţară la ţară. În România, acesta este, astăzi, de cca. 410 de euro, fiindcă atât permite economia Românească ― şi ca oricare economie se bifurcă în: cea de pe hârtie, globală, de ansamblu (despre care auzim adesea că poate chiar "dudui") şi cea din buzunarul individului, adesea palidă, fie şi numai în raport cu cât "duduie" economia naţională. Că în România se fură, ştim!, dar şi dacă nu s-ar fura, salariul minim pe economie nu ar urca mai sus de, încărcat, 500 de euro. De ce? Fiindcă economia românească e firavă ― motiv pentru care orice majorare salarială nesusţinută economic atrage scumpiri, deci nu ridică nivelul de trai (adesea coborându-l). Uitaţi-vă la preţurile din ultima vreme. De ce plătiţi mai scump diversele produse, alimente etc.? Fiindcă din buzunarul dumneavoastră se iau banii pentru majorările salariale făcute. Dumneavoastră sunteţi cei care plătiţi salariile unora şi altora. Luaţi salariile plătite în anumite zone/domenii (meserii, funcţii etc.) şi vedeţi de câte ori se încadrează salariul minim pe economie în acele salarii. Apoi, luaţi salariile plătite în aceleaşi domenii, în ţările civilizate, şi vedeţi de câte ori intră salariul minim pe economie al ţării respective în acele salarii, şi cruciţi-vă! Adesea, ceea ce într-o ţară occidentală înseamnă om de rând, în România, angajatul omolog e ceea ce se numeşte pe româneşte "şmecher", "ştab", "e cineva", "are lovele omu' " ― e cel puţin vârf al păturii de mijloc, dacă nu chiar bogat. În România, portarul (un sinecurist fără absolut nicio răspundere) de la primărie are 4000 de lei pe lună, de pildă, adică exact cât are un director regional de bancă. Puteţi, la o adică, să daţi exemple de astfel de ţări? Un judecător român la început de carieră are de 10 ori mai mult decât salariul minim pe economie, faţă de omologul său din occident, care îl are de două, trei ori mai mare decât salariul minim pe economie din ţara sa. La vârful carierei, în vreme ce judecătorul occidental ajunge să aibă salariul mai mare de 8-9 ori decât cel minim pe economie, judecătorul român are salariul mai mare de aproape 20 de ori faţă de cel minim pe economie din România. (Salariul judecătorului român, care judecă divorţuri, nu este cu mult mai mic decât acela al judecătorului italian care luptă cu mafia.) Aceste astfel de salarii şi multe altele le plătiţi dumneavoastră, cetăţenii, în cazul în care nu ştiaţi de ce aveţi buzunarele goale sau de ce munciţi degeaba, cu speranţa că România va ajunge într-o bună zi Occidentul din urmă şi implicit, fireşte, nivelul de trai al celor din ţările civilizate.