Banii daţi de PSD-ALDE „pentru copii“ sunt, în fapt, bani daţi împotriva copiilor români

Am văzut deja că Programul Panorama de screening genetic prenatal, propus ca amendament la Legea Bugetului de Liviu Dragnea, a fost criticat deoarece el ar fi oferit tuturor gravidelor din România. În vreme ce ţări precum Italia, Suedia, Irlanda sau Polonia nu finanţează astfel de teste pentru depistarea unor anomalii genetice, iar Franţa şi Marea Britanie oferă astfel de testări doar gravidelor cu probleme.

Hotnews ne avertizează că Programul Panorama este asociat şi cu nişte serioase probleme etice, dar nu intră în detalii – ci ne oferă nişte link-uri care ar detalia respectivele probleme. Însă, dacă accesăm link-urile (aici şi aici), nici acele documente nu intră, de fapt, în detalii. Aşadar, voi încerca eu să prezint, rapid, cele trei mari probleme morale asociate cu aceste screeninguri.

Prima problemă e aceea că testul Panorama testează, foarte de timpuriu, probabilitatea prezenţei unor anomalii genetice, precum sindromul Down. Care este motivul pentru care se testează această probabilitate? Motivul e următorul (declarat în documentele indicate de Hotnews): pentru a le oferi femeilor posibilitatea să ia o „decizie informată“. Să o spunem de-a dreptul: o decizie informată cu privire la păstrarea sau avortarea copilului pe motive care trimit la ideea rasistă de eugenie. Conform unui articol din Women & Infants, la testele din primul trimestru una din 20 de femei va avea un test pozitiv (pentru sindromul Down), şi la una din 50 de femei cu un test pozitiv copilul chiar va avea sindromul Down. Aşadar, dacă aplicăm aceste cifre la nivelul naşterilor de copii de anul trecut – 200.000 – vom avea 10.000 de teste pozitive. Femei care poate a. Vor avorta fără să stea pe gânduri; b. Nu vor avorta, dar vor cheltui bani pe alte teste; c. Vor decide să păstreze copilul, dar îl vor aştepta momentul naşterii cu frică şi cu stres, în loc să îl aştepte cu dragoste. Pe baza acestor teste finanţate de Guvern – şi puse la dispoziţie în mod gratuit, chipurile ca o mare binefacere, tuturor gravidelor din România.

A doua problemă este că vorbim despre o probabilitate, şi nu despre o certitudine – în special în cazul acestor teste timpurii (care se fac în jurul săptămânii a opta). Aşa cum arătam mai sus, faptul că un astfel de test dă un rezultat pozitiv nu înseamnă că un copil va suferi, în mod obligatoriu, de sindromul Down. Chiar pe site-ul Regina Maria găsim un articol din care aflăm următoarele: „Bitestul (o variantă mai simplă de screening, n.m.) identifică în mod corect aproximativ 85% din femeile care au un copil cu sindrom Down. Totusi, 5% din femei au rezultate fals-pozitive, ceea ce înseamnă ca rezultatul este pozitiv, deşi copilul nu are sindrom Down.“ Şi tot din aceeaşi sursă: „Reţine că screeningul de trimestru 1 indică doar riscul global de a avea un copil cu sindrom Down sau sindrom Edwards. Un risc scăzut nu garantează că bebeluşul tău nu va avea una din aceste afecţiuni, aşa cum un risc înalt nu garantează că acesta se va naşte cu una din aceste condiţii.“ În fapt, există cazuri documentate în care femei care au făcut astfel de teste cu rezultat pozitiv şi au decis să păstreze copiii în ciuda rezultatului ­– au născut scopii perfect sănătoşi. Însă presiunea psihologică a societăţii este foarte mare, odată ce acest test indică un rezultat pozitiv – şi câte femei vor avea curajul să păstreze copiii?

A treia mare problemă morală este eugenia. Aceste screeninguri sunt profund controversate deoarece ele reprezintă o metodă eugenică. Ţări precum Islanda se laudă că au eliminat complet sindromul Down. Cum a eliminat Islanda acest sindrom? Exact – a făcut ca un test de tipul Panorama să fie aplicat universal – şi, practic, 100% dintre femeile în cazul cărora probabilitatea unei anomalii a copilului e depistată aleg să facă avort. Cu alte cuvinte, Islanda nu a eliminat sindromul Down – ci a eliminat oamenii cu sindrom Down. E o practică profund discriminatorie şi imorală. Şi o practică pe care am văzut-o foarte recent pusă în aplicare, în mod atroce, în istorie.

Mişcarea eugenică de la începutul secolului XX a fost o mişcare cutting-edge – şi a condus la camerele de gazare ale naziştilor. Milioane de evrei au fost executaţi, atunci, deoarece aveau „codul genetic greşit“. Însă, pe lângă evrei, au fost executaţi, din acelaşi motiv, şi alte categorii de oameni. Au fost executaţi zeci de mii de oameni consideraţi „neviabili“ – epileptici, schizofrenici, surzi, orbi, homosexuali, ţigani, şi alte categorii de oameni. Ce promitea mişcarea eugenică atunci este exact ceea ce promite mişcarea eugenică şi acum – o rasă umană mai „pură“, mai „viabilă“, mai „frumoasă“ şi mai „sănătoasă“; scopurile sunt, de asemenea, identice: mişcarea se laudă că elimină boala când elimină, în fapt, oamenii.

Un gând şi despre copiii cu sindrom Down. Pe lângă suferinţa fizică asociată cu sindromul Down, cei care suferă de acest sindrom se declară neobişnuit de mulţumiţi de propria viaţă – iar cei din familiile lor declară că aceşti oameni sunt deosebit de plăcuţi şi uşor de iubit. Un studiu arată că 99% dintre cei care suferă de sindromul Down se declară „fericiţi“ de propria viaţă. Iar un alt studiu arată că 99% dintre părinţii unor copii cu sindrom Down au declarat că îşi iubesc copilul, şi 97% au declarat că sunt „foarte mândri de el“. 79% dintre aceşti părinţi au spus că văd viaţa „într-o lumină mai pozitivă“ tocmai din cauza acelor copii. Link aici către un studiu şi aici către un articol detaliat pe această temă. Şi mă întreb – într-o lume bântuită de epidemii de depresie, anxietate şi sinucidere, câţi dintre oamenii „normali“ pot spune aceleaşi lucruri?

Mai observ, în treacăt, două lucruri. În primul rând, natalitatea în România a coborât, anul trecut, la unul dintre punctele cele mai de jos din istorie – cu mai puţin de 200.000 de copii născuţi vii. Nu am văzut, până acum, vreun program care să adreseze, direct, această prăbuşire demografică. De exemplu, aceste zeci de milioane de euro nu ar putea fi folosiţi pentru acordarea unor facilităţi familiilor cu doi sau mai mulţi copii? (câteva măsuri recente luate pentru redresarea demografică de guvernul maghiar – aici).

În al doilea rând, Guvernul intenţionează să acorde câteva zeci de milioane de euro pentru Programul Panorama, care ar fi disponibil pentru toate gravidele din România; în timp ce majoritatea senatorilor PSD au votat, zilele trecute, împotriva majorării cu câteva zeci de lei a alocaţiei de hrană pentru copiii români.

Aşadar, concluzia nu poate să fie decât foarte seacă. Bani pentru încurajarea natalităţii şi pentru alocaţii de hrană nu avem; dar bani pentru noua eugenie aplicată la scară naţională sunt foarte uşor de găsit.