Adevărul Live. „A alege să fii homosexual în România e ca şi cum ai alege orice lucru care te descalifică de la un anumit statut social“

Au homosexualii dreptul la căsătorie? Cât de OK e să fii gay în România? Preşedintele Asociaţiei Accept, la Adevărul Live 

Statutul juridic al uniunilor consensuale între persoane de acelaşi sex este într-o continuă dezbatere în România. Totuşi, în SUA, în urma unei decizi recente al Curţii Supreme, membrii comunităţii LGBT au dreptul constituţional de a se căsători. Despre consecinţele acestei decizii istorice a vorbit, la Adevărul Live, Cosmin Bebu-Vîjianu, preşedintele Asociaţiei Accept.

Faptele: Curtea Supremă de Justiţie din SUA a decis vineri, 26 iunie 2015, că persoanele de acelaşi sex au dreptul constituţional de a se căsători. Hotărârea e aplicabilă la nivel naţional. Decizia este o victorie istorică pentru asociaţiile americane care militează pentru drepturile comunităţii LGBT.

În paralel, în România, la 15 iunie, o oarecare propunere legislativă privind reglementarea parteneriatului civil a fost înscrisă pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor. Propunerea aceasta e susţinută, în mare, de deputatul Remus Cernea. La mijlocul lunii martie Parlamentul European recomanda statelor membre să accepte uniunile între persoane de acelaşi sex. Recomandarea a încins spritele în România.

Totuşi, la nivel informal, discuţiile despre statutul membrilor comunităţii LGBT în România se poartă pe un teren războinic, cu simpatii necondiţionate şi cu repudieri instinctuale. Pe internet, unii îşi vopsesc fotografiile în curcubeu, iar alţii se grăbesc să-i urască pe cei care-şi vopsesc fotografiile în curcubeu. Unii afişează ostentativ ceea ce numesc „toleranţa“, iar alţii fac paradă cu ceea ce numesc „normalitate“. Într-un astfel de mediu, orice încercare de dialog, orice argument e eliminat din discuţie de o droaie de autoconvinşi de ideile lor, indiferent care ar fi acelea.

La Adevărul Live, am vorbit despre statutul şi perspectivele comunităţii LGBT în România, cu Cosmin Bebu-Vîjianu, preşedintele Asociaţiei Accept, prima organizaţie nonguvernamentală care apără şi promovează drepturile comunităţii în România.

Principalele declaraţii:

Cosmin Bebu-Vîjianu: În România, Codul civil actual a fost în aşa fel gândit încât să fie foarte clar faptul că persoanele de acelaşi sex nu au dreptul la casătorie. Mai mult,e set stipulat şi faptul că parteneriatele de orice fel, căsătoriile încheiate în afara ţării nu există recunoaştere.

Ce fel de consecinţe poate avea această decizie luată de SUA în Europa estică?
Dacă privim harta UE şi vedem care este distribuţia statelor care au recunoscut căsătoria între persoanele de acelaşi sex şi cele care nu au recunoscut, cu excepţia Italiei, care şi-a luat angajamentul ca până la sfârşitul acestui an să legalizeze parteneriatele civile, toate statele care nu recunosc relaţiile între persoane de acelaşis sex sunt state de la graniţa de est - Letonia, Polonia, România, Grecia, Cipru. Din păcate, nu suntem într-o companie care să ne facă cinste având în vedere că Fed. Rusă este, pe continentul european, polul homofobiei. Este statul care a introdus în lege pedepse pentru cei care vorbesc public despre homosexualitate. În acest sens, ar fi păcat ca România, ca stat membru UE, să facă parte din acel grup mic de state care se lasă influenţate de un stat cu asemenea viziuni.

Totuşi, iniţiativa lui Remus Cernea de a legifera parteneriatele între eprsoane de acelaşi sex, care a intat pe 15 iunie pe ordinea de zia a Camerei Deputaţilor, nu e prima. A fost alimentată această dezbatere. Ce şanse are în sensiunea din toamnă?
Da, este a nu-ştiu-câta oare când se încearcă introducerea parteneriatului civil. Nu ştiu care sunt şansele, dar de la vot la vot se mai schimbă opţiunile. De fiecare dată a fost respinsă, însă numărul susţinătorilor a crescut. Poate în 20 de ani vom avea şi noi parteneriate civile.

Va cântări decizia SUA pentru decizia din România?
În mod direct, nu există nicio consecinţă jurudică asupra României, la nivel formal. La nivel informal, România face parte din anumite grupuri internaţionale care descriu o României eurpeană. Astfel că atunci când arată că împărtăşeşti anumite valori europene şi pe cele transatlantice, dar tu nu poţi împărtăşi aceste valori, tu, ca stat, nu recunoşti drepturile sociale pentru toată lumea.

În aramata SUA, există soldaţidespre acare se ştie public că sunt homosexuali, lesbiene sau bisexuali. Un astfel de soldat care vine în România printr-un parteneriat şi se întâmplă să fie însoţit de un partener, în secuda în care pun piciorul în România, căsătoria lor dispare î secunda doi. Noi, practic, le spunem alianţilor noştri americani: „Suntem cu voi, dar nu vă recunoaştem toate drepturile“.

Dacă aş fi un prieten de-al tău, heterosexual, şi aş sta de vorbă cu tine şi ţi-aş spune că am întâlnit o fată extarordinară şi vreau să mă căsătoreasc cu ea, tu mi-ai zice: „De ce îţi trebuie căsătorie?“ Sunt exact acelaşi motive. Actul căsătoriei este o recunoaştere. Statul nu face decât să recunoască nişte relaţii care deja există. Când se prezintă în faţa stării civile, între ei există deja o relaţie. Şi atunci statul vine şi spune, da, domnule, recunoaştem asta şi noi, prn Constituţie, sprijinim familia. Şi persoanele gay îşi doresc această recunoaştere din partea statului.

Atâta timp cât în România există mai multe feluri de cetăţeni, statul are obligaţia, în condiţiile în care există acei cetăţeni să lucreze în slujba lor. Statul lucrează pentru noi, nu noi pentru stat. Statul trebuie să se muleze pe nevoile soiale. Şi realitatea socială în România e că există cupluri gay, familii gay, care nu au protecţie şi care au dreptul să fie recunoscute şi să primească acel tratament potrivit lor.

Dreptul la familie e cel mai adesea invocat. Totuşi, un contrargument ar fi că căsătoria este un tip de contract destinat unui anumit tip de oameni. Căsătoria este destinată, prin definiţia ei, heterosexualilor. E ca şi când te-ai duce într-un showroom, la un producător de maşini negre, exclusiv negre, şi tu ai veni să spui că vrei una roşie. Şi e dreptul tău să ai o maşină roşie de la producătorul respectiv. Ce autoritate are un partener LGBT în această situaţie?
Dacă eu vreau să cumpăr o maşină roşie, înseamnă că vreau să dau bani pe respectivul produs şi e dreptul meu să am nişte aşteptări în schimb de la el. Să meargă bine, să fie roşie etc. Ca cetăţean al României, am o implicare în statul român, plătesc taxe, prin votul meu contribui la evoluţia politică a statului român. Statul român se foloseşte de mine pentru existenţa lui. Şi atunci eu zic bine, şi atunci am şi eu nişte cerinţe de la tine. Eu ca cetăţean al acestui stat, îmi asum toate drepturile cetăţeniei,dar, în acelaşi timp, am nevoie de anumite garanţii. Iar o garanţie este dreptul la o familie.

Chiar şi în dezbaterea din SUA am auzit voci care spuneau homesexualii au dreptul la căsătorie, cu persoane de sex diferit. E ca şi cum i-ai spune unei persoane că ai nevoie de medicamente pentru diabet. Şi atunci statul ar veni şi ar spune că toţi cetăţenii au dreptul la medicamente pentru reumatism. Şi eu spun, da, dar am diabet şi nu mă tratezi egal. Şi statul spune: ba da, te tratez egal, îţi garantez şi ţie, ca toţi celorlalţi cetăţeni medicamente pentru reumatism. Şi în cazul ăsta diabeticul moare.

Nu am cunoscut pe nimeni care să zică că a ales să fie homosexual. A alege să fie homosexual în România e ca şi cum ai alege orice lucru care te descalifică de la un anumit statut social. În cazul meu, nu e vorba de o alegere, iar statul nu ar trebui să se gândească la asta. Ar trebui să se gândească la mersul bun al societăţii, cum oamenii din statul meu să fie mai mulţumiţi, mai productivi, iar dacă eu sunt gay, să-mi fie recunoscute anumite drepturi.



 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările