Atenţie la Vlad Voiculescu!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu are rost să ne amăgim. Principala misiune a lui Vlad Voiculescu, probabil singura, este aceea de a se ocupa, din scurt, de anumite investiţii în spitale. Nu mă refer la cele 3 spitale regionale, Iaşi, Cluj, Craiova. Pentru acestea există o preocupare legitimă, unde principala noastră problemă este incapacitatea de a ne conforma cerinţelor stricte ale Uniunii Europene. De aia merg şi atât de greu astfel de proiecte la noi în ţară!

Mult mai atractive sunt alte două proiecte anunţate într-o conferinţă de presă a purtătorului de cuvânt al Guvernului, din 5 mai 2016: 

„Este momentul să anunţăm programul de parteneriat public-privat de construcţie a două spitale noi, ale căror studii de fezabilitate sunt încheiate în acest moment. Este vorba de Spitalul de copii 'Marie Curie' şi Institutul de Boli Cardiovasculare 'C.C. Iliescu', ambele în Bucureşti.”

În mod cel puţin paradoxal, de acestea se ocupase personal Vlad Voiculescu, în calitatea sa de atunci, de şef de cabinet al ministrului de Finanţe la data anunţului (!?).

Presa a pus demisia fostului ministru Achimaş-Cadariu pe seama enormului scandal Hexi-Pharma, ingorând practic exact mărul discordiei, relevat chiar de premier: 

„Mie mi-a spus dimineaţă, când am avut o discuţie, că reformele astea pe care vrem să le facem să nu cumva să împingă lucrurile spre privatizarea sistemului de sănătate, că asta s-ar urmări. Nu am niciun obiectiv de a privatiza sistemul de sănătate, nu asta e ideea care e la baza reformei.“

La vremea respectivă, nuanţele erau mai greu de descifrat. Cine erau cei care voiau să împingă către privatizarea sistemului peste capul ministrului? Acum lucrurile încep să pară a fi ceva mai limpezi de vreme ce de studiile de fezabilitate amintite ca fiind finalizate nu s-a ocupat Ministerul Sănătăţii!!

Pentru cele două spitale bucureştene menţionate nu am reuşit să identificăm includerea lor oficială într-un plan de investiţii actualizat, care să permită cheltuirea de bani publici pentru studii de fezabilitate. Ca un fapt divers, în urma unei întrebări adresate în baza legii accesului la informaţii publice aflăm că:

„Ministerul Sănătăţii, prin structura sa de specialitate, nu a derulat nicio procedură de achiziţie publică având ca obiect realizarea de studii de fezabilitate pentru cele două spitale în discuţie.“

Ministerul de Finanţe nu a dat un răspuns şi nici nu ne punem mari speranţe că va răspunde la această întrebare referitoare la studii de fezabilitate pentru spitale! 

Să ne mai oprim un pic asupra studiilor de fezabilitate. Acestea au fost şi sunt o formă, devenită clasică, de mulgere a banilor publici, multe dintre astfel de lucrări ajungând să nu fie niciodată valorificate. În sănătate, avem un exemplu destul de puţin mediatizat, elaborarea, în mandatul ministrului Nicolăescu, a nu mai puţin de 17 studii de fezabilitate pentru tot atâtea spitale fantomatice, aprobate prin Hotărâri de Guvern ale căror anexe au avut caracter secret. Detaliile privind sumele cheltuite au circulat doar cu titlul de zvon, 400.000 de euro pentru fiecare studiu care ar fi semănat între ele mai mult decât  gemenii univitelini. Firma care le-ar fi efectuat era, desigur, una austriacă. Bineînţeles că aceste spitale nu s-au mai construit niciodată.

Astăzi, în aceeaşi manieră discretă, specifică anumitor grupuri de interese, Guvernul ne spune că s-au elaborat doar două studii de fezabilitate – însă pentru entităţi care însumează cheltuieli de 400 milioane de euro, adică cam tot atât cât aprobase Parlamentul pentru cele 17 spitale ale lui Nicolăescu la un loc!

Într-un interviu acordat ziarului Capital, ministrul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, a început să pregătească terenul pentru a accepta cu ochii închişi investiţia în cele două spitale în discuţie. După ce ne spune că 80% din spitale ar trebui să fie închise (afirmaţie extrasă din seria „nu ştiu câti medici sunt în România şi nici ce venituri au”), ne oferă detaliile tehnice ale soluţiei sale de natură financiară: 

„În acest sens, discuţiile cu BERD sunt avansate. Finanţarea o va aduce partenerul privat. Actul medical rămâne în totalitate în sarcina statului. Privatul construieşte, finanţează, operează din punct de vedere tehnic. Iar pentru acest lucru, primeşte regulat o sumă de la stat în cadrul unui contract încheiat pe o perioadă de 25 de ani. De asemenea, important de menţionat este faptul că vorbim de investiţii de 200 de milioane de euro în fiecare caz. În acest moment suntem la stadiul la care se actualizează studiile de fezabilitate.”

Cum ar urma să se desfăşoare cele două investiţii a câte 200 de milioane de euro fiecare? În urma discuţiilor cu BERD – cea care va acorda împrumutul – un partener privat va fi titularul creditului (garantat mascat de către stat), va face planul clădirii, va fi apoi şef de şantier şi în cele din urmă va asigura conducerea spitalului timp de 25 de ani. În schimbul concesiunii de lucrări şi de servicii, statul român va garanta că în fiecare an partenerul privat va primi fondurile necesare rambursării creditului din două surse: din contractul şi el garantat pe 25 de ani cu CNAS, cu sumă minimă prestabilită, precum şi printr-o sumă care va fi alocată direct de la bugetul de stat, care să ajungă până la nivelul ratei datorate băncii! 

Uau, halal parteneriat public-privat! Unii cu profitul şi alţii cu riscul şi garanţiile! 

Suntem asiguraţi că nu este vorba de o privatizare – însă spitalele vor fi concesionate pentru 25-30 de ani unui partener privat! Însă nu trebuie să fim minţiţi pe faţă, privatizarea temporară se numeşte tot privatizare! 

Consultantul de specialitate – mai priceput decât toţi arhitecţii, medicii, proiectanţii din România – va face cel mai bun spital posibil. Aşa ni s-a promis şi la celălalt spital de copii, Gomoiu, a cărui clădire nouă stă goală, tocmai pentru că problemele apărute cu un consultant de specialitate din străinătate au ajuns într-un asemenea impas că nimeni nu mai poate să le descurce fără judecată! 

Suntem asiguraţi că spitalul va rămâne în sistemul asigurărilor sociale de stat – sistem pe care nimeni nu poate în prezent să garanteze că va mai exista 5-10 ani, cu atât mai puţin 25-30 de ani! 

Suntem asiguraţi că partenerul privat se va ocupa doar de partea tehnică a conducerii spitalului – de ce altceva se ocupă un manager că doar nu de operat pacienţi! Managementul privat al spitalelor va fi garantat de stat pe întreaga durată a contractului! Nu 3 ani, nu 5 ani, ci 25 de ani! Domnul Căpăţâna, reprezentantul firmei care asigura managementul privat al spitalului judeţean Constanţa pentru doar 6.000 de euro lunar, dar şi pentru spăgi de sute de mii – care l-au şi dus la puşcărie –, ar trebui să fie chiar invidios, contractul său era numai pe 3 ani! 

Şi acum să ajungem la partea cea mai importantă – completarea sumei obţinute de la CNAS cu bani de la buget, până la nivelul sumei datorate lunar către bancă! În cazul în care singura sursă a spitalelor ar reprezenta-o contractul cu CNAS, situaţia nu ar fi diferită de cea a restului spitalelor din România! Şi celelalte spitale ar trebui să aibă capacitatea de a-şi amortiza investiţiile şi să se dezvolte din sumele provenite din prestările de servicii medicale. Însă aproape în majoritate absolută ele nu au această capacitate, tarifele practicate fiind în discordanţă cu acele costuri normale ale unui spital, fie el de stat şi cu atât mai mult privat. Soarta medicilor şi pacienţilor nu va fi una mai bună decât în restul spitalelor, doar partenerul privat va fi asigurat ca va avea de unde să plătească ratele 30 de ani! În caz contrar, statul va trebui să pună toţi banii jos!

Un asemenea aranjament financiar este pur şi simplu un furt pe faţă. Aşa-zisul partener privat, băiat super deştept, nu îşi asumă niciun risc, primeşte bani pentru fiecare serviciu (design, construcţie, administrare, contractare cu banca etc.) primeşte şi dreptul de a cheltui 400 de milioane (un personaj profund corupt ar da orice ca să fie măcar şef de şantier la o astfel de lucrare, după care s-ar pensiona liniştit), iar apoi atinge şi visul de aur al oricărui manager – mandat pe viaţă, fără posibilitatea statului de a-l înlocui, fiind ţinut în chingi de contractul făcut de un oarecare Vlad. 

Românii au nevoie de spitale noi. Institutul CC Iliescu se găseşte într-o clădire cu bulină roşie, managerul a încercat toate mijloacele pentru a obţine de la autorităţi mutarea într-o clădire adecvată. Ceea ce ni se propune însă este prosteală pe faţă. De ce ar trebui să coste un spital mono-specialitate 200 de milioane de euro (pentru spitalele zonale sunt aprobate 50 de milioane de euro, iar amintitul spital Gomoiu, care are exact acelaşi număr de paturi ca şi Institutul de Cardiologie C.C.Iliescu, a costat 60 de milioane de euro)? Cât va fi costul efectiv şi cât va fi profitul băncii şi al partenerului privat lipsit de orice responsabilitate? Cât vor câştiga intermediarii, căci – deşi oficial nu vor apărea în acte – ei vor exista cu siguranţă?

Pe ascuns şi cu minciuni nu vom construi niciodată spitale, oricât de necesare ar fi ele!

Trebuie să intrăm în normal, trebuie să alungăm suspiciunile de fraudă, trebuie să împiedicăm „băieţii deştepţi” să creadă că toţi ceilalţi sunt nişte proşti! Toate acestea le putem obţine printr-un singur cuvânt – transparenţă

Vrem spitale în parteneriat public-privat – foarte bine, elaborează mai întâi un cadrul legal, defineşte regulile, fă-le disponibile pentru toată lumea, invită la discuţii din timp, nu pe nepusă masă, stabileşte priorităţi la vedere, nu la cheremul unui ministru sau a unui funcţionar, solicită aprobarea Parlamentului pentru investiţiile majore şi da, pornim la drum! Pe ascuns şi cu minciuni nu vom construi niciodată spitale, oricât de necesare ar fi ele!

Oamenii premierului Cioloş îşi imaginează că, dacă vor apuca să semneze hotărâri de guvern şi contracte păguboase cu parteneri comerciali, nimeni nu va mai avea curajul de a le contesta ulterior, fără a plăti penalităţi enorme. Iată şi motivul precipitării! O asemenea contestare este chiar imposibilă şi cu atât mai mult dacă premierul Cioloş va obţine un nou mandat din partea Parlamentului. 

De aceea, atenţie la Vlad Voiculescu! 

Am convingerea că aroganţa de a-i crede pe toţi proşti va avea în final o singură „victimă”: Institutul de boli cardio-vasculare C.C. Iliescu. Acest spital se va afla şi în viitor la risc de a se prăbuşi peste pacienţi, personal şi aparatură de zeci de milioane. Guvernul ar trebui să aprobe imediat actualizarea studiului de fezabilitate, rezonabil, fără parandăraturi şi să includă de urgenţă noua clădire în planul de investiţii pe anul viitor. Are fondurile necesare cu această destinaţie. Visând la aranjamentele financiare ale domnului Voiculescu, este foarte posibil, dacă nu chiar probabil, ca şi în anul 2018 să se găsească în aceeaşi situaţie, dacă nu intervine vreun cutremur până atunci!

Să nu uităm, corupţia ucide şi în sănătate, aşa cum bine spunea Vlad Voiculescu. Care corupţie?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite