Fenomenul răzgândirilor politico-economice ale Guvernului care slăbesc economia naţională, calitatea vieţii cetăţeanului, dreptul la o educaţie decentă, la pensie şi la servicii medicale reprezintă un atentat la siguranţa zilei de mâine. Nu campaniile de presă atentează la siguranţa naţională, aşa cum a decis recent Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, ci un guvern incapabil să gândească o strategie pe un termen mai lung de două zile.

Nu presa reprezintă o vulnerabilitate la siguranţa statului, ci aparatul de stat însuşi se constituie într-o ameninţare la siguranţa zilei de mâine a fiecărui român. România este singura ţară al cărei guvern modifică Codul Fiscal prin ordonanţă de urgenţă aplicabilă în termen de două zile, când perioada minimă de aplicabilitate, stabilită prin lege, este de şase luni. Suntem, de asemenea, singura ţară din UE al cărei Guvern se face de râs în toată lumea propunând ca pensiile, un drept câştigat de cetăţeni prin contribuţii sociale, să fie reduse unitar cu 15 procente, ca apoi, după ce a fost contrazis de Curtea Constituţională, să crească TVA de la 19% la 24%.

Ce credibilitate mai poate avea un Guvern disperat care încearcă pe ultima sută de metri să evite colapsul economic, pentru că nu a fost în stare să aplice măsuri anticriză la timp? Ce credibilitate mai are un guvern care nu s-a îndurat să deranjeze afacerile clientelei politice, nici salariile nesimţite ale unui aparat bugetar supradimensionat, iar acum, când falimentul bate la uşă, se agaţă disperat cu braţele de gâtul Fondului Monetar Internaţional fiind dispus la orice compromis pentru a-şi primi banii? Un guvern care ia măsuri împotriva inundaţiilor atunci când viitura e pe drum nu avea cum să anticipeze situaţia economică gravă spre care se îndreaptă România acum.

Atunci când salariile bugetarilor şi pensiile românilor depind de o tranşă a FMI, economia ţării este încătuşată de un guvern impotent. Atunci când românii dau năvală în magazine să-şi facă provizii cu făină, ulei şi zahăr de frica scumpirilor, ei nu mai au siguranţa zilei de mâine, domnilor guvernanţi! Dar recunoaşteţi, nici voi nu o mai aveţi!