Asasinat la TVR

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ṣedinṭa ultimului Consiliu de administraṭie al TVR a confirmat, pentru cei care nu fac parte din cercul închis al puterii, că violul la care este supusă instituṭia, despre care am scris anterior, va sfârṣi conform planului: prin strangularea victimei. Cei din interiorul cercului o ṣtiau deja.

Ieri am căpătat certitudinea că tot ce se va scrie de acum înainte despre TVR nu va intra decât la capitolul “cronica unei morṭi anunṭate”. Ca ṣi alte instituṭii strategice sau de interes public, TVR va sfârṣi pe mâna unor escroci cu aer de businessmeni oneṣti. Ṣi va fi salvată ! O victorie à la Pyrrhus, în care succesul e plătit cu prea mult sânge. Sângele soldaṭilor, desigur, adică al angajaṭilor TVR. Dar ṣi al telespectatorilor, care vor fi îngropaṭi sub tone de vulgaritate ṣi de dejecṭii mentale. 

Cei interesaṭi de soarta acestui bun modern al poporului român, care este televiziunea publică, au deplâns incapacitatea managerială a actualei echipe de conducere a TVR. De fapt, situaṭia este exact invers. Comandoul paraṣutat la TVR îndeplineṣte riguros un plan dinainte stabilit. Ṣi sunt toṭi executanṭii foarte eficienṭi !

In plină situaṭie de criză, se fac cheltuieli exorbitante: maṣini de 6,3 milioane de euro, emisiuni de sute de mii de euro, team-building-uri de multe mii de euro, toate la malul mării. In timp ce echipele de filmare rămân pe drumurile patriei –fiindcă nu mai reparăm maṣinile, ca să justificăm astfel cumpărarea altora noi!- sau trebuie să improvizeze, în faṭa unor camere de luat vederi sau microfoane, care cedează fizic, în timpul înregistrărilor.

Acest adevărat război al conducerii cu (încă) angajaṭii TVR este un bonus psihologic, fiindcă ṭinta reală este una financiară. Din împrumuturile bancare, contractate pentru a “tampona” lipsa de cash flow a instituṭiei, se caută a se cheltui cât mai mult, nu cât mai puṭin. Fiindcă prin astfel de cheltuieli clientelare, televiziunea publică este împinsă pe panta falimentului.  Pentru a fi apoi miraculos salvată, printr-o insolvenṭă bine controlată ! Cu un astfel de nou statut, decizii altfel dubioase vor părea profund justificate.

TVR: un nou tun imobiliar

Primul pas a fost deja făcut în ultimul consiliu de administraṭie al TVR, din 9.10.2013, în care conducerea executivă i-a informat post factum pe înṭelepṭii care răspund de soarta instituṭiei, că, între propunerile de modificare a legii audiovizualului, trimise de conducerea TVR pe ṣest ṣi ilegal, fără aprobarea CA, la Parlament, figurează ṣi o cerere de modificare a articolului de lege, ce specifică faptul că televiziunea, ca ṣi radioul public, au în folosinṭă bunurile imobiliare. Iata textul legii 41/1994, art. 37, reluat tale quale ṣi în legea 504/2002, a audiovizualului:

art. 37
(2)Clădirile, spaţiile şi terenurile proprietate de stat, care sunt în prezent utilizate de Radiodifuziune, Televiziune şi studiourile teritoriale, precum şi alte bunuri aflate în folosinţă, cu titlu legal, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, trec în  folosinţa şi în administrarea Societăţii Române de Radiodifuziune sau, după caz, ale Societăţii Române de Televiziune
.”

Cu argumente voit confuze, CA a fost anunṭat că s-a cerut modificarea acestui articol, în sensul ca bunurile imobiliare să treacă în proprietatea TVR.  

Cu instituṭia trecută apoi în insolvenṭă, adică în reorganizare judiciară, conducerea executivă sau administratorul special (nu sunt specialistă în legea insolvenṭei) va clama că, pentru continuarea activităṭii, trebuie salvat ce se mai poate din bunurile instituṭiei, iar restul trebuie valorificat. La “restul” va fi trecut terenul. In Calea Dorobantilor, televiziunea are în folosinṭă 6,5 ha, iar în apropiere, în str. Molière, la fostul sediu de unde a început transmisia tv în 1956, aprox 2,5 ha (din care anumite porṭiuni au fost revedicate, speṭele aflându-se, după ṣtiinṭa mea, în instanṭă). Nu mai pun la socoteală garajul din str. Dr. Felix, aflat ṣi el într-o zonă cu excelent potenṭial imobiliar.

Pot formula ipoteza că “oameni de bine” îṣi vor împărṭi frăṭeṣte hălci din curtea TVR, fie cumpărând, fie prin revendicări dubioase. Aceasta, în situaṭia în care nu se va decide chiar ṣi dărâmarea unora dintre construcṭiile televiziunii, pentru a face loc cine ṣtie cărui mall, condominium sau clădire de birouri, sora cu cea florală, de peste drum de Studiourile Centrale TVR.

Continui formularea ipotezei: plasată in insolvenṭă, TVR se va vinde ieftin sau va avea cumpărători preselectaṭi. Pentru estimarea posibilelor câṣtiguri, directe ṣi colaterale, am intrat pe site-urile imobiliare ṣi am descoperit că, de pildă, în Piaṭa Charles de Gaulle, adică tocmai în această zonă în care se află TVR, este oferit spre vânzare un teren în suprafaṭă de 2.140 mp, pentru suma de 3.100.000 euro. Vă las pe dvs. să aplicaṭi regula de trei simplă: dacă la 0,214 ha se cer 3,1 milioane de euro, 6,5 ha cam cât ar valora? O nimica toată, vreo 90.000.000 euro.

Răriṭi rândurile !

Dar detaṣamentul de comando nu a venit doar cu o enormă ṭintă imobiliară la TVR. În paralel, violul se va extinde ṣi asupra cadavrului instituṭiei, din care se va mai putea suge puṭin sânge. Sub aceeaṣi umbrelă a salvării ei, va fi aplicat concomitent acelaṣi principiu al părṭilor „bune ṣi rele” ṣi la capitolul salariaṭi. Într-o televiziune “subṭiată”, mulṭi vor deveni redundanṭi. De pildă, corpul redacṭional. Adică ceea ce constituie, în condiṭii de normalitate, eṣalonul cel mai valoros al oricărei instituṭii media, anume producătorii de conṭinut, va fi trecut la părṭile “rele”, neproductive ṣi eventual înlocuit cu executanṭi de comenzi.

În acest sens, primul pas a fost făcut tot pe 9.10.13 (dau datele pentru cine va scrie istoria ruṣinii de la TVR). CA a aprobat posibilitatea înfiinṭării de către SRTV a unor firme cu personalitate juridică. Adică, în cel mai fericit caz, cei agreaṭi de conducere vor fi ajutaṭi să creeze niṣte mici SRL-uri, care vor furniza servicii instituṭiei mamă. Aṣa va începe lupta pentru supravieṭuire a celor puternici dintre cei restructuraṭi (în situaṭia fericită, dar puṭin probabilă, în care nu vor fi aduse forṭe “proaspete” dinafară). Nu doar experienṭa media a ultimilor 20 de ani a arătat că mari instituṭii au aplicat astfel de suveici, pentru a evita plata impozitelor către stat, declarând profit zero.

Părṭile “bune” ale resurselor umane, adică cei din serviciile tehnice ṣi conexe, vor fi fructificaṭi, cel mai probabil, aṣa cum vedem deja, în proiecte în care TVR colaborează cu firme private, dând totul ṣi neprimind nimic, la nivel instituṭional, nu la cel al decidenṭilor. De aceea, ṣi nu din motive de eficienṭă, i s-a cerut CA-ului să aprobe alcătuirea unei comisii care să stabilească costurile de producṭie în TVR, folosite ṣi până acum în evaluări (au fost acelea nedemne de încredere, cum se întreba V. Nicolau?). Dar probabil că trebuie să fie alcătuit un mercurial al serviciilor, în vederea ofertării lor. Vor fi astfel răsplătite, pe bani publici, diferite structuri clientelare, altfel muribunde.

Doar din această perspectivă, ṣi nu dintr-un preaplin intelectual, se poate explica propunerea facută de producătorul general al TVR, C. Zgabercea, de a fi înfiinṭat un ansamblu de balet TVR, finanṭat de la buget. Argumentul domniei sale a fost dorinṭa sa de a construi o situaṭie simetrică cu cea a Radioului public, ce are o orchestră ṣi un cor, în subordine.

Trebuie spus că această comparaṭie a devenit, din nefericire, cel puṭin deplasată, întrucât, după separarea lor, survenită în 1994, cele două instituṭii publice au avut parcursuri foarte diferite. M-am gândit la acest aspect chiar miercuri seara, la deschiderea stagiunii Orchestrei de cameră Radio: cum a reuṣit instituṭia din General Berthelot să-ṣi îndeplinească, în ciuda neliniṣtilor din interior, sarcina publică, pentru care a fost creată în 1928? Cum a reuṣit să nu piardă pe drum nici orchestra simfonică, nici pe cea de cameră, nici pe cea de muzică populară, nici corul academic, nici pe cel de copii ṣi nici big band-ul? Cum de izbândeṣte să umple în fiecare seară de concert renovata sa sală “Mihail Jora” ṣi să-ṣi încânte spectatorii, aṣa cum a făcut-o miercuri, prin Liviu Prunaru, solist care a reuṣit să transmită starea sa de solară adolescenṭă înţeleaptă, orchestrei de cameră a Radioului, pe care a dirijat-o, dar ṣi publicului, ce a ocupat cele aproape 1.000 de locuri? Intrebarea e retorică. Ṣtiu cum izbândeṣte, dar ṣtiu mai ales cum nu este lăsată televiziunea publică să meargă pe acelaṣi drum. Aṣadar, cine ar fi capabil să fructifice un Friedrichstadt-Palast românesc ? Sau vorbim despre o nouă ṣuṣă ?

În fine, dacă eraṭi neliniṣtiṭi, aflaṭi că toate emisiunile ilegal prezentate CNA-ului au fost aprobate post factum, deci le veṭi vedea pe micul ecran, la costurile cunoscute. Aṣa cum veṭi vedea pe drumurile patriei ṣi cele 140 de autoturisme cumpărate cu 6,3 milioane de euro. Ceea ce dovedeṣte că maṣina de vot a CA este singura care nu scârṭâie în TVR. Cei cinci membri care s-au opus ṣi acestei aprobări retroactive (N. Nicolicea, A. Meseşian, G. Tufeanu, R. Carp, V. Nicolau) par să fie doar un fir de praf între roṭile mecanismului complicităṭii.   
                                                                                                                                                  
Un semn că aceste malversaṭiuni nu au aprobarea guvernului este faptul că reprezentantul său în CA, Gabriel Tufeanu, ṣi-a anunṭat în deschiderea ṣedinṭei nemulṭumirea că preṣedintele TVR a trimis propunerile de modificare a Legii 41/’94 la Parlament ṣi grila de programe, la CNA, fără aprobarea CA, anunṭând că se va abṭine de la vot, la toate temele de pe ordinea de zi. Lucru pe care l-a ṣi făcut.

Cuceriṭi America !

Si pentru că instituṭia cu picioare de lut a dovedit, la lansarea grilei de toamnă, că nutreṣte ambiṭii faraonice, la scară planetară, ea nu se va dezminṭi: întrebat ce a căutat, cu acel prilej, la Las Vegas, el ṣi echipa lui, ca ṣi toṭi „corespondenṭii” în direct din alte capitale ale lumii, C. Săftoiu ṣi-a explicat turismul pe banii TVR prin intenṭia de a întâlni nişte români care fac o mini-întrecere de fotbal între comunităţile locale şi nişte oameni de afaceri locali, care sunt interesaţi să sprijine realizarea de emisiuni despre ei pe TVR 1.

Nu m-am îndoit niciodată de marile intenṭii ale oamenilor mici ! Aṣa că nu mă mir nici că preṣedintele a anunṭat deschiderea a trei sau patru subredacţii în Las Vegas, Portland, Sacramento şi Phoenix, formate din cinci până la ṣapte persoane. Motivul: „românii de acasă vor să ştie cum trăiesc românii din SUA”. Desigur, mai ales în 2014, adică într-un an electoral !

Pentru că vremurile sunt tulburi, iar subiectele de reflecṭie, prea multe, membrilor CA li s-a lăsat o temă la care să cugete: modificarea salariului PDG. Aṣ formula ṣi aici o ipoteză: dată fiind îndeplinirea indicilor de performanṭă - 900 de oameni disponibilizaṭi şi sute de milioane de euro aruncaṭi - salariul nu va fi modificat în jos. Cu atât mai mult, cu cât indemnizaṭiile membrilor CA reprezintă 25% din salariul întâi-stătătorului TVR  !

Ṣi, cum ṣtafeta malversaṭiunilor nu se poate desfăṣura ca aceea ṣchioapă a lansării de toamnă, numai în regim nocturn, s-a ales un substitut. Momentul propice, în care opinia publică este copleṣită. Acela în care oamenii nu mai ṣtiu la ce să reacṭioneze mai repede: Roṣia Montană, câinii maidanezi, gazele de ṣisturi, vânzarea CFR marfă, legea sănătăṭii etc.

Dacă ipotezele mele devin realitate, atunci gâtuirea televiziunii publice, adusă la statutul de Oltchim al audiovizualului românesc, va avea consecinṭe pe termen lung, în alcătuirea intelectuală a acestui popor.

Ii pasă cuiva de viitor? Nouă ne pasă.

Mă aude cineva? Opriṭi violul !

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite