UPDATE Dezbatere Adevărul Live, ora 13.00: Ar putea România să recunoască oficial o căsătorie între persoane de acelaşi sex?

Ar putea România să recunoască oficial o căsătorie între persoane de acelaşi sex? 

Povestea cuplului căsătorit Relu Adrian Coman (44 ani) şi Robert Clabourn Hamilton (44 ani) a fost prezentată pe larg în „Adevărul“. Cei doi au cerut Curţii Constituţionale (CCR) recunoaşterea căsătoriei lor, oficiată în Belgia. Ar fi o premieră juridică în România, un caz istoric care ar putea schimba percepţia asupra comunităţii LGBT.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mama lui Adrian Coman a povestit emoţionată cum a aflat că fiu ei este gay. „Venise din Spania, acolo unde a întâlnit lumea liberă, care îşi manifesta orientarea fără restricţii. Şi-a acceptat cu greu orientarea. Şi a luat hotărârea să-mi spună mie. Şi-a acceptat definirea şi nu voia să mă supere, el ţinea foarte mult la mine şi avenit  şi mi-a spus că vrea să-mi zică ceva, dar nu ştia cum să înceapă.
 
M-am luminat şi am simţit introvertirea pe care o simţeam la el. El simţea că nu putea să mărturisească nimănui şi atunci era mai retras, mai greu de definit. Şi am avut acea revelaie în care i-am spus: «Cred că ştiu ce vrei să-mi zici fiindcă între timp noi mai aflasem că există această minoritate şi am făcut leătura între faptul că el era introvertit şi acum că trebuia să-mi spună ceva. Şi i-am spus cred că vrei să-mi zici că eşti gay» şi în momentul acela a fost fără cuvinte şi ne-am îmbrăţişat“, povesteşte femeia.
 
Ulterior, a aflat şi tatăl său. „Locuiam la Târgovişte şi eram la Mediaş. Viaţa noastră cotidiană era despărţită. Ţineam legătura pe diverse căi. Eu am aflat după ce Relu s-a dezvoltat pe linia profesională şi era director la Accept. A avut loc un interviu la un post de televiziune care îmi scăpase. Într-un grup de oameni, o cunoştinţă m-a interpelat într-un mod neaşteptat aşa, aproape violent: «Tu ştii că băiatul tău este gay?» gândiţi-vă la o astfel de întrebare. Dacă ştiam dinainte, răspunsul era relativ simplu. Atuncea am aflat de la o persoană care văzuse o emisiune de televiziune. Am revăzut şi eu emisiunea respectivă în tăcere mi-am însuşit-o ca atare şi de aici au început frământările.
 
Era copilul meu. Ştiam tot ce făcuse pentru el şi pentru familia lui dar nu îmi puteam imagina vreodată că eu sunt tatăl lui şi el are orientarea sexuală homosexuală. Nu aveam niciun fel de informaţii. Mi se pare că articolul 200 era în vigoare. El se expunea, mi-a fost teamă din toate punctele de vedere. Am luat legătura cu mama lui Relu şi am stat în mai multe reprize de vorbă. Am ascultat a înţeles şi mi-am însuşit şi eu.. Este, de fapt, o stare care nu vine ca o molimă, ca un virus, sau o modă. Am cunoscut şi eu prietene de-ale lui şi păstrează prieteniile şi acuma. Dar trebuia să înţeleg şi asta am reuşit s-o fac, că el nu-şi va putea concepe viaţa de familie alături de o femeie. 
 
Întrebările acestea şi tăcerile mele trebuia să primească un răspuns. Pe de altă parte, nu voiam să ştie nici drama mea. Şi l-am întrebat atunci simplu: «Relu, tu eşti fericit? Şi iubeşti?». «Sunt foarte fericit». În faţa unui astfel de răspuns ce sens mai are să caut eu alte mecanisme. Este copilul tău, ţi-a mărturisit şi ţie.  Îi dai acceptul cu toată căldura şi cu toată înţelegerea“. 
 
Am făcut-o ca un părinte care vrea să îşi ajute copilul. Rezultatul a fost surprinzător: împreună am descoperit o comunicare pe cae nu am fi bănuit-o. Şi am avut întâlnirea de la Sighişoara, unde s-a simţit cimentarea pentru că acolo l-am cunoscut pe Clay, care este de o spontaneitate şi o frumuseţe naturală care frizează, nu este atins de nimic formal. Şi s-a năpustit asupra mea: «Tataaa». 
 
Ei bine nu era cazul. Relu fâstâcea şi l-a bufnit râsul şi pe el, iar pe prietenul cu care eram cu atâta căldură i-a luat mâna şi s-a prezentat. Deci, Clay ne-a cucerit pe toţi cu francheţea sa. 
 
Sigur, că noi am ţinut legătura şi vrei să vezi: este stabilitate, este creaţie, cum convieţuiesc, fără a intra cu buldozerul, eu nu am fost în SUA la ei, dar ocaziile pe care le-am avut de a vorbi des cu Relu, venirile lui la Târgovişte, am văzut fotografiile pe care şi le făceau, vestimentaţie, atmosfera care răzbate din priviri, din umbre, şi am ajuns la concluzia pe care o am şi astăzi că între ei este iubire, respect, socializare şi o viaţă absolut normală. 
 
În România nimeni nu îl opreşte să vină împreună cu Clay şi să mergem cu maşina la Peleş. Lumea are felul ei de a se comporta, da vreau ca măcar din punct de vedere legal această căsătorie să fie acceptată de legislaţia română şi în caz de nevoie să poată să uziteze de ea aici. Fie prin cumpărarea unei proprietăţi, fie prin administrarea ei. Să nu existe această situaţie ridicolă: sunteţi căsătoriţi până la graniţă, de la graniţă încoace nu mai sunteţi. 
 
Adrian Coman a exemplificat şi de ce doresc să le fie recunoscută căsătoria: „În SUA el este pe asigurarea mea medicală. Beneficiem de asigurările noastre de viaţă, putem lua decizii unul pentru celălalt în situaţii dificile: de boală, sau alte situaţii. O împuternicire o poate face oricine altcuiva, numai că statul nu te tratează la fel. Este vorba la taxe de moşteniri, credite. Apropo, sunt şi obligaţii, cum ar fi datoriile asta înseamnă să-ţi împarţi viaţa la bine şi la greu“, a spus el. 
 
În ceea ce-i priveşte pe părinţi spune că se simte norocos: „Nu ştiu câţi părinţi merg într-un studio de televiziune să îşi dezvăluie viaţa şi sentimentele şi trăirile. În România nu există ca în alte ţări cluburi de părinţi care se întâlnesc ca să discute între ei. Indiferent care vor fi deciziile instanţei, noi ca familie ieşim câştigaţi. Suntem uniţi“.
 
Tânărul îşi doreşte ca România să fie şi ţara lui Clay. „Aş vrea ca ţara mea să fie şi ţara lui am căzut de acord ca la pensie o variantă este România. Sper că ţara noastră va ajunge la un grad de schimbare în 20 de ani ca să nu mai fie nevoie să avem discuţiile acestea“. 
 
Adrian Coman a dezvăluit faptul că că nu a simţit vreodată că îl vor cei din comunitatea religioasă. „Am crescut în comunism, unde religia nu era încurajată. Dar, după revoluţie, am citit Biblia şi când eram student la Iaşi ţin mintea că mergeam la Mitropolie. Dar nu am simţit vreodată că această comunitate religioasă mă vrea aşa cum sunt“, a spus el.
 
De ce doresc atât de mult cei doi ca România să le recunoască această căsătorie? „Aş vrea ca ţara mea să fie şi ţara lui,, aşa cum ţara lui este şi a mea“. a răspuns Adrian Coman, 
 
Romaniţa Iordache: sistemul lor marital nu mai există aici. Curtea Constituţională este un garant al statului de drept, a spus la Adevărul Live şi, spune ea, în cazul celor doi, avem de-a face cu restrângerea dreptului lor de a avea o familie.
 
În România, însă, continuă ea, nu doar familiile formate din două persoane de acelaşi sex sunt victime, ci şi familiile monoparentale şi familiile extinse. 
 
Cazul lor se judecă mâine, 20 iulie, de către noii judecători CCR. Tot mâine, Curtea se va pronunţa şi asupra iniţiativei Coaliţiei pentru Familie care a solicitat, alături de 3 milioane de semnatari, înlocuirea termenului „soţi“ cu formula „bărbat şi femeie“ în articolul 48 din Constituţie.
 
Adrian Coman şi Clabourn Hamilton au venit la „Adevărul LIVE“, de la ora 13.00, alături de Romaniţa Iordache, jurist şi vice-preşedintele Asociaţiei ACCEPT – organizaţie neguvernamentală care susţine demersul celor doi soţi. Vor vorbi, tot la Adevărul LIVE, şi părinţii lui Adrian Coman – Camelia şi Liviu Coman – care şi-au sprijinit fiul în toată această luptă cu statul român.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările