ANI-Minune

ANI a mai dat o „lovitură“. L-a prins pe Copilu’ Minune cu nişte metri nedeclaraţi.

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) nu este fată mare. Instituţia înfiinţată pentru a pune lupa pe averile demnitarilor şi-a legat numele de numeroase scandaluri şi gafe. Îmi vine în minte, de pildă, un caz recent. Cel al fostului ministru al Turismului, Sorina Plăcintă, paraşutată de PDL pe fotoliul mânjit de predecesoarea Monica Iacob-Ridzi.

Ei bine, după ce a întors-o pe toate feţele pe madam Plăcintă, tanti ANI s-a hotărât s-o dea pe mâna Parchetului. Motivul? Omisiunea ministrului de a-şi declara o firmă. Uauuu!! Ai fi zis că „hingherii" într-ale averilor au dat lovitura vieţii. Când colo, ce să fie marea descoperire! Firma dibuită de aparatul de control al ANI fusese declarată fără activitate, adică zero acuzaţii, de însăşi doamna Plăcintă!

Carevasăzică, ANI a băgat-o degeaba în gura lupului penal pe şefa Tineretului şi Sportului. Stai şi întrebi atunci, la ce să te mai aştepţi de la funcţionarii acestei instituţii cu pretenţii de Dumnezeu? Câtă încredere mai poţi avea că banii publici investiţi în „integritate" vor aduce un imens profit moral societăţii? Başca dacă luăm în calcul prejudiciul inevitabil produs de implicarea şefului Cătălin Macovei în tot felul de gargariseli publice cu iz de mahala.

Ţineţi minte, desigur, episodul securistic de pe malul lacului Snagov, când trioul formidabil Macovei-Roşca Stănescu-Bogdan Chirieac ne-a furnizat pe tavă scandalul cu şantajul şi etajul, numai bun de folosit în plină încleştare electorală. Una peste alta, tot ce-a produs până acum agenţia morocănosului Macovei nu este în măsură să excite bucuria contribuabilului. Când storci bani de la buget ca să dai în vileag necuratul din conturile demnitarilor ai o datorie cu mult mai mare decât să faci parte din scenete precum cele de mai sus. Cu sau fără ANI, averile angajaţilor din sectorul public care au ceva de ascuns rămân la fel de bine dosite. Cumnaţi, verişori, mătuşi şi tovarăşi de bine trudesc profesionist la secretizarea şpăgilor. Adăugaţi conturile din Elveţia, plus paradisurile fiscale, şi veţi fi şi mai dezamăgiţi de bilanţul ANI.

Nu am o idee preconcepută. Ca atare, n-aş vota pentru desfiinţarea acestui organism, în ciuda istoriei triste de până acum. Dacă tot ne-a mâncat undeva s-o coacem, măcar să facem din ANI o sperietoare în adevăratul sens al cuvântului. Să ştie alesul că nu poate dosi nicio centimă, darămite ditamai averea. Că indiferent pe ce nume îşi trece banii, casele sau maşinile, în ultimă instanţă tot îl vor dovedi agenţii 007 ai controlului averilor. Deocamdată însă, CV-ul lor nu are prea multe bile albe. Iar mizele sunt încă mici. Pitici. Ieri, de pildă, am aflat că ANI a mai dat o „lovitură". L-a prins pe Adi Copilu' Minune cu nişte metri uitaţi. Nu la propria-i statură, ci la declaraţia de avere. Bun, nu-i rău că manelismul din politică primeşte palme.

Dimpotrivă. Cazul Adi Minune poate fi un stimulent şi pentru Fisc. De multă vreme nu s-a mai ocupat nimeni de palatele, limuzinele şi conturile unor lăutari ai spaţiului public. La cum se lăfăie şi aruncă euroi în cazanele de botez (vezi stilul Bercea Mondialu), băieţii ăştia deştepţi ar trebui să fie cetăţeni-model la plata impozitelor. Dacă însă vor da peste organisme de tip ANI-Minune s-ar putea să iasă şi mai curaţi la lumină...