Vineri seara, Teatrul Odeon, a fost gazda unui eveniment excepţional, o întâlnire de suflet extrem de emoţionantă şi delicată a sopranei de renume mondial Angela Gheorghiu cu publicul din Romania. În prima parte a serii, a avut loc lansarea în limba romană a cărţii cu titlul „Angela Gheorghiu. O viaţă pentru artă” (Ed. Curtea Veche), o traducere din engleză, un dialog între artistă şi Jon Tolansky. Tolansky este specialist în realizarea de documentare de prestigiu cu cei mai cunoscuţi solişti din lume precum José Carreras sau Luciano Pavarotti. Deci avem o biografie de 360 de  pagini de calibru. Amfitrionul serii a fost doamna Marina Constantinescu, jurnalistă, critic de teatru şi film. În onoarea artistei la final discuţiei s-a deschis tavanul sălii şi cu toţii am privit cerul, cerul în această noapte de septembrie nu ne-a arătat stele. Steaua cea mai strălucitoare era lângă noi.

În partea a doua, soprana a oferit autografe tuturor celor prezenţi. Şi aici intervine partea deosebit de interesantă. Nu a fost vorba de o simplă sesiune de autografe. Angela Gheorghiu are ceva divin în sufletul ei nu doar în ceea ce priveşte arta, muzica, iubirea, talentul, teatrul şi feminitatea (cunoaştem cei 30 de ani de carieră) cat mai ales în relaţia cu oamenii pe care îi întâlneşte, în eleganţa şi bucuria dialogului.

Ca iubitor de cărţi, am primit autografe de la zeci de autori din Romania şi străinătate însă niciodată, niciunul nu a avut răgazul de a şedea şi de a te asculta, de a te privi in ochi, de a simţi că este realmente interesat de tine, nu doar să îţi semneze rapid pe o carte şi tu să pleci. Să nu mai vorbesc de semnături şi de mesaje personalizate. Am primit autografe pe cărţile unor mari scriitori care nici măcar nu m-au privit în ochi şi m-au expediat imediat (nu dau nume, nu-i frumos). Odată, unuia, am vrut să-i dau cartea înapoi, venisem special să-l întâlnesc, scrisese pe o temă acidă, iar el nici măcar nu m-a privit.  

Angela are o capacitate deosebită de crea conexiuni profunde în câteva minute cu sute de persoane, de aceea spun că este divină. Ea te ascultă întâi, apoi îţi adresează întrebări despre tine şi activitatea ta. Vă reamintesc că erau sute de persoane care aşteptau la rând şi cu fiecare se comporta la fel, cunoscuţi, prieteni sau necunoscuţi. Te îmbrăţişa, îţi primea dorinţele şi gândurile cu profundă sinceritate.

Ne întrebam după vreo două ore de ce nimeni din mulţime nu se mişcă. Pentru că Angela Gheorghiu aprecia fiecare roman, dorea te cunoască şi pe urmă semna şi se fotografia. Era un semn de maxim respect. Am văzut tineri la început de carieră care i-au cerut sfatul şi ea era foarte atentă la cuvintele lor. O astfel de întâlnire îţi schimbă destinul. Toţi cei care au dorit să o întâlnească au fost bine primiţi. Ca orice artist mare îşi iubeşte publicul şi este divină pentru că doar îngerii iubesc oamenii aşa cum ea îi iubeşte.

Dacă lansarea de carte era pregătită pentru o oră, a depăşit acest timp. Însă întâlnirea cu cititorii şi semnarea autografelor s-a întins pe cel puţin 4 ore, pană după miezul nopţii. Am plecat în centrul vechi, am mâncat, m-am plimbat pe străduţe şi m-am reîntors pe Calea Victoriei. Soprana încă oferea autografe. Am vrut să intru din nou să o mai văd o dată. Excepţionala soprană nu îşi lăsa la pură întâmplare semnătura pe carte, ci se oprea şi purta un dialog autentic cu tine, uneori de câteva minute cu fiecare persoană astfel încât simţeai că eşti important.

Cum e posibil ca o tânără provenind dintr-o familie modestă din Vrancea, dintr-o mamă croitoreasă şi un tată mecanic de tren, ani mai târziu să devină o divă apreciată şi iubită de lumea întreagă? Răspunsurile le vom găsi în mărturiile sopranei din carte, vom vedea cum un copil cu păr brunet şi cu ochii căprui în anii din vremea comunismului pleacă din Adjud pentru a studia la liceul de muzică din Bucureşti, simţind pentru prima dată singurătatea într-o cameră de internat. Seriozitatea încă din copilărie a făcut să exceleze astfel că a obţinut nota cea mai mare la admiterea la Conservator.

Angela Gheorghiu a urcat pe toate scenele mari ale lumii însă, după cum ea a declarat, ”nu a debutat încă în Romania”. A cântat alături de marii tenori ai lumii, a cântat în faţa a sute de şefi de state, guverne şi monarhi. A cântat pentru Regina Elisabeta în repetate rânduri (în faţa a unui milion de persoane) şi la recepţiile oferite de preşedintele american Barack Obama. Chiar zilele trecute, întreaga orchestră a Metropolitan Opera a trimis un mesaj sonor cu prilejul zilei sale de naştere.

În carte sunt mărturii unice şi minunate ale persoanelor care o cunosc pe Angela Gheorghiu de aproape, de la mama acesteia, Ioana Sandu, la celebrul regizor Franco Zeffirelli, mărturii personale şi artistice. Au scris Nadia Comăneci, Jose Carreras, Placido Domingo, Vangelis, Peter Katona (Royal Opera House), Sir Bryn Terfel, Peter Gelbs (director Metropolitan Opera).

Paul Findlay, directorul Royal Opera House (1992), a declarat: ”Ne-am dat seama că este o cântăreaţă şi o actriţă instinctivă şi că domină scena. Era, de asemenea, muncitoare dincolo de orice imaginaţie şi de-a dreptul perfecţionistă. Îmi aduc aminte cat de impecabil venea îmbrăcată întotdeauna-era, pentru toată lumea de la Royal Opera House, o lecţie despre cum să te îmbraci perfect.

La Teatrul Odeon, soprana a amintit de persoanele importante din viaţa ei, inclusiv de Iosif Sava care a primit-o în 1985 la o emisiune televizată şi a susţinut-o în permanenţă. În sală era prezent fiul lui Iosif Sava sosit special din America. Tot în sală venise stareţa unei celebre mănăstiri din Bucovina. În mod direct, într-un dialog frumos, sincer şi călduros, Angela a exclamat ”Aţi văzut, am trimis familia regală britanică la mănăstire”. Era vorba de prinţul Charles care vizitase mănăstirea la recomandarea sopranei. Cu adevărat un ambasador pentru Romania. Romania este cunoscută şi apreciată datorită misiunii diplomatice prin artă a Angelei Gheorghiu. Mi-aş fi dorit să văd pe primarul Bucureştiului, pe ministrul culturii, pe directorii unor teatre şi opere mari din Romania, mi-aş fi dorit să văd reprezentanţi ai statului roman care să îşi exprime preţuirea pentru soprană.

În Romania, Angela Gheorghiu a fost decorată de Regele Mihai (2012), a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Bucureşti (2017) şi a Universităţii de Arte ”George Enescu ” Iaşi (2010). O şcoală din Adjud îi poartă numele. Însă alte gesturi de preţuire şi recunoştinţă nu am prea văzut.

În schimb, soprana Angela Gheorghiu spune lumii întregi că este româncă şi îşi prezintă dragostea pentru Romania cu fiecare apariţie publică. De multe ori la marile concerte internaţionale interpretează piese în limba romană. Îmi amintesc că în noiembrie 2015 la Ateneul Roman a realizat un concert extraordinar dedicat strângerii de fonduri necesare pentru tratamentul victimelor incendiului de la clubul Colectiv.

În final, Romania ar putea să o invite mai des pe distinsa soprană, să o aprecieze, să îi ofere preţuirea cuvenită prin gesturi culturale, diplomatice sau sociale. Ca orice cetăţean de rând, noi putem începe prin lectura biografiei sale şi putem înţelege povestea de succes mondial, putem afla parcursul dificil şi care sunt elementele succesului, putem citi o carte de profundă inspiraţie.

Angela Gheorghiu - Angela, we love you! Gala - Message from Alice&Nicoletta  Pavarotti.avi - YouTubeAndrea Bocelli şi Angela Gheorghiu au adus pasiunea şi muzica de calitate  la Bucureşti – Q MagazineThe Queen with Angela Gheorghiu, Bryn Terfel, Tony Hall, P… | FlickrBiography – Angela Gheorghiu