În lupta disperată cu pandemia şi consecinţele ei, multe dintre ţările cu sisteme avansate politice şi administrative au deschis foarte rapid asemenea unităţi multidiciplinare de studiu, altele pun în prima linie doar politicieni, la nevoie uşor sacrificabili dacă scandalul va deveni prea mare, aşezând un obroc sistematic şi impenetrabil asupra componenţei grupului de experţi chemaţi să-şi dea cu părerea.

Vă invit să vedeţi un exemplu din prima categorie, în speranţa că vreodată, poate în alt secol, şi politicienii noştri vor decide să ceară avizul public al unui comitet multidisciplinar format din specialiştinaţionali de renume (identificabili prin răspunderea asumată reprezentată de semnătura lor pe documentul de analiză). Aveţi AICI un asemenea document în care specialişti francezi din mai multe domenii conexe în realizarea analizei naţionale de risc (dar, din nefericire, valabilă şi la nivel european) priveşte capacitatea de anticipare a autorităţilor sanitare în a aplica din punct de vedere operaţional planuri de prevenţie, de preluare a pacienţilor, de urmărire a lor şi de precauţie.

Nu este deloc de mirare faptul că acesată analiză a fost lecturată imediat şi în cheia securităţii naţionale de către diversele instituţii europene şi nu numai deoarece, aşa cum s-a văzut, un număr foarte mare de ţări au fost surprinse de primul val al pandemiei fără planuri extensive pentru situaţii de urgenţă sanitară. Cel mai grav este că, după cum vedeţi, nici acum nu există activate în unele ţări capacităţi de previziune care să genereze cu mult timp înainte planuri situaţionale. În acest caz, planuri  care să aibă în vedere această „extrem de probabilă” apariţie a unui al doilea val al pandemiei,de data asta lovid societăţi slăbite de primul şoc şi cu sisteme medicale ajunse la limita de suportabilitate.

Presupun că, dacă subiectul vă interesează, veţi avea timp să lecturaţi documentul şi diversele sale indicaţii foarte precise, formulate nu numai după modelul general valabil al primelor săptămâni de pandemie (triada "purtaţi mască", "sălaţi-vă pe mâini" şi „păstraţi distanţarea socială”), ci şi segmentate corespunzând dimensiunii localităţilor vizate şi sistemelor lor critice care trebuie protejate şi menţinute sociale pentru a a asigura un nivel suportabil de viaţă comunităţilor supuse unui stres extrem de intens şi nemaintâlnit în istoria modernă.

Printre elementele cu totul nou ale perioadei în care ne află, Consiliul ştiinţific francez identifică un capitol extrem de interesant şi deosebit de sensibil: întoarcerea la muncă şi riscurile psihosociale. Domeniu despre care la noi nu se vorbeşte.

Izolarea a reprezentat o încercare pentru organizaţii şi persoane. I-a provocat pe unii să se angajeze în mod intensiv în munca lor pentru a garanta continuitatea activităţilor, adesea în urgenţă şi în condiţii de muncă mai proaste. Alte persaone, dimpotrivă, datorită stării lor de sănătate, a tipului lor de activitate, a şomajului parţial sau a situaţiilor personale sau de familie au fost nevoite să se îndepărteze de locurile lor de muncă. Încheier izolăriii şi reîntoarcerea la muncă, atunci când sunt posibile, nu sunt lipsite de  riscuri. Într-un context în care experienţele epidemiei, ale carantinării şi ieşirii din izolare au fost dificil trăite, întoarcerea la mnuncă poate fi sursa unor dificultăţi rerale, mai ales în termeni de sănătate fizică şi mentală.

În timp ce companiile şi administraţiile aplică măsuri sanitare necesare reîntoarcerii al muncă, ele se confruntă, într-un mod câteodată mai puţin vizibil, cu un ansamblu de riscuri psiho-sociale şi efecte diferi8te ale izolării care se pot manifesta în timp. Experienţe personale dificile trăite în perioada pandemiei pot fi mai puţin bine identificate sau recunoascute, fiind astfel sursa unor dificultăţi organizaţionale sau personale, chiar a unor stări patologice la unii salariaţi.  Efortul extrem de susţinut al unor persoane în perioada pandemiei oate fi insuficient de bine recunoscut a posteriori, mai ales că munca s-a desfăşurat la distanţă...Aceste dificultăţi se pot traduce prin forme de epuizare, de demotivare sau chiar de stări depresive. Aceste elemente se conjugă câteodată cu vulnerabilităţi legate de starea de sănătate (în funcţie de factorii de risc, experienţele de boală în perioada epidemiei, consecoinţele unei perioadede îngrijiri spitaliceşti sau a unor contexte familiale). În plus, o parte a concetăţenilor noştri se confruntă cu şomajul sau cu încetarea activităţii profesionale, ceea ce fac ca această perioadă să fie cu atât mai dificilă”.

Aveţi (pag.24) lista de recomandări pentru pregătirea specifică a sectorului sanitar pentru o reîntoarcere în forţă a pandemiei la finele perioadei de vară. Veţi vedea că, aşa cum este normal, se vorbeşte despre nevoia imediată a elaborării unui „protocol pentru marile metropole”, dar şi de planuri locale de intervenţie în fiecare metropolă, aşa cum au fost cele deja realizate în Marea Britanie de către Public Health England:

Evoluţia actuaă din diferite ţări arată că revenirea epidemiei se produce sub forma unor zone „cluster” critice fie în spaţii profesionale unde există promisuitate mare (abatoare, locuinţe provizorii pentru muncitorii sezonieri), fie în metrople (Leicester, Melobourne etc). În aceste zone cu mare densitate de populaţie, se întreprind acţiuni de carantinare localizate pentru oprirea propagării virusului şi pentru a salva vieţi”.

Mi se pare esenţială pentru validitatea noului demers faptul că, aşa cum la modul idel mi-aş fi dorit să aud şi la noi, în acest document se nominalizează „prioritatea definirii, clarificării şi prezentării unei noi doctrine de folosire a testelor (o viziune a diagnosticului precoce şi viziune de depistare şi sănătate publică) de către autorităţile rsponsabile în domeniul sănătăţii; un acces la teste mai accesibil pentru consumator; solicitarea ca toţi virusologii ka nivel naţional bsă se organizeze şi să aprticipe la începerea şi validarea noilor strategii de de teste”.

Pare un limbaj din romane SF.

Avem şi noi un asemenea document de viziune naţională cu măsuri, iată, în toate domeniile de activitate, în măsura în care se adevereşte un scenariu de criză intensă provocată de revenirea pandemiei? Cine l-a realizat? Pe ce bază statistică? Sau este mai important să dăm impresia că totul este sub control, aşa cum se cuvinte înainte de alegeri, aceasta fiind, de fapt, singura miză a tuturor jocurilor actuale? Chiar şi aşa, cred că întrebarea mea rămâne valabilră: când vom avea un consiliu ştiinţific multidiciplinar care să poată fi prezentat opiniei publice ca reunind adevărata expertiză naţională şi care să poarte răspunderea unei politici de sănătate în condiţiile de supercriză de acum?