Atmosfera, recuzita, scenariul, chiar şi actorii - totul este ireal pentru cineva obişnuit cu băltoaca politică de pe malurile Dâmboviţei. "I-aţi văzut pe Obama şi Romney? Faceţi comparaţia cu Băsescu şi Antonescu", îmi sugerează, în şoaptă, unul dintre invitaţii "nopţii albe" organizate de Ambasada SUA.

Şi, într-adevăr, nu poţi să nu sesizezi diferenţa de clasă dintre "ai noştri" şi "ai lor". La ei, confruntarea electorală înseamnă dezbatere de idei şi de principii, strategie de marketing şi de imagine, dar şi multă, foarte multă decenţă. Votul în sine reprezintă, practic, o sărbătoare a democraţiei. La noi, înjurătura, isteria şi atacul la persoană au devenit armele politicianului de fiecare zi. Ceea ce face ca lupta politică să semene mai degrabă cu o păruială de maidan decât cu o dispută intelectuală.

Obama şi Romney, egalitate în pliante

Cea mai bună dovadă că intri într-o altă lume te întâmpină chiar la intrarea în spaţiul ce găzduieşte manifestarea americană din Capitala României. După ce treci printr-un filtru atent de securitate, organizatorii îţi oferă materiale promoţionale cu însemnele ţării lor, dar şi cu cei doi candidaţi. Cei prezenţi sunt încântaţi să-şi aleagă câte un steguleţ sau o pălărioară în culorile tradiţionale ale Unchiului Sam, pliante pe care Obama stă faţă-n faţă cu Romney, dar şi câte o insignă a unuia sau a celuilalt.

Amuzat, mă gândesc dacă în 2014 am proceda şi noi la fel. Să ne închipuim că un guvern (USL) ar promova, cu aceeaşi măsură, un reprezentant al opoziţiei (ARD). Că ar distribui, la secţia de votare din Nairobi sau din Singapore, atât insigne cu propriul candidat, cât şi cu contracandidatul său. Adică, Victor Ponta i-ar face campanie atât lui Crin Antonescu, cât şi lui Mihai Răzvan Ungureanu. Vi se pare plauzibil? Mie, nu!

Oameni de dreapta care ţin cu stânga

Deşi n-am drept de vot, îmi agăţ la rever o insignă. Evident, cu Romney. Mi se pare absurd să fiu de dreapta şi să ţin cu Obama. Părerea mea... Mă uit însă în jur şi constat că sunt în minoritate. Cel puţin printre români.
Cei mai mulţi sunt fanii actualului (încă actualul, în clipa în care scriu aceste rânduri) preşedinte al Statelor Unite. Culmea, unii sunt politicieni sau jurnalişti care se declară, în România, împotriva preceptelor de stânga susţinute de liderul american al ultimilor patru ani.

Sigur, când ai de-a face cu Iliescu, Vadim, Becali sau domnu' Dan, e greu să aplici vreo clasificare ideologică. Dar să revenim la meciul de peste Ocean al cărui rezultat se anunţă parcă mai strâns ca niciodată. Dl ambasador Gitenstein tocmai ţine un discurs în care nu simţi nicio undă de partizanat politic. Vorbeşte despre votul pentru Casa Albă ca despre o întâmplare firească şi civilizată, dând sentimentul că, în cele din urmă, nu contează cine câştigă. Un mesaj optimist şi plin de tâlc pentru românii care stau cu ochii pe America.

În definitiv, independent de rezultatul pe care-l vom afla probabil în scurtă vreme, importantă rămâne lecţia democraţiei americane.