Ajunge cu privilegiile!

Impostura în care este învăluit fenomenul revoluţionar din România porneşte chiar din sediul Guvernului.

De-a lungul timpului, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) a fost condus sau controlat de indivizi suburbani şi rapace, gen Bebe Ivanovici, Emilian Cutean şi George Costin. Încurajaţi de mentorul lor Ion Iliescu, aceştia au făcut averi călcând pe cadavrele martirilor din decembrie 1989. Ani în şir, ei au dirijat o adevărată „fabrică de certificate". Impostura continuă şi azi, prin prezenţa traseistului politic George Costin la şefia SSPR.

M-a întrebat un cunoscut - activ şi entuziast în decembrie '89 - dacă şi el e „pomanagiu", aşa cum am definit eu o anumită categorie de „revoluţionari". Îi răspund pe această cale. Nu, „pomanagiu" nu este rănitul sau urmaşul unui martir, căci acestuia i se cuvine un ajutor financiar şi de aici înainte. „Pomanagiu" nu este nici cel care a luat bani până acum, ca „luptător cu merite deosebite". „Pomanagiu" este însă acela care strigă în gura mare că trebuie să-l plătim toată viaţa chiar dacă nu este nici rănit, nici urmaş de martir...

Să fim bine înţeleşi: nu avem nimic de decontat cu trecutul. Nu le cere nimeni să înapoieze banii pe care i-au luat din 1990 încoace (unii de la început, alţii pe parcurs). Cu o condiţie: să nu-şi fi confecţionat dosare false! Impostorii, cei care şi-au inventat fapte de vitejie inexistente, ar trebui să dea înapoi totul, ba mai mult, să fie urmăriţi penal. Doar impostorii, şi doar pe bază de anchetă penală şi hotărâre judecătorească!

În rest, să fie sănătoşi domnii „revoluţionari". Nu au furat banii, ci i-au încasat pe baza unei legi. Atâta doar că nu mai putem accepta o asemenea lege! Vrem s-o schimbăm cu una decentă, care să nu ne mai cocoşeze pe noi, plătitorii de impozite. Căci trebuie să ştie vitejii cu certificat: banii aceştia, care cred ei că li se cuvin, nu pică din cer, ci sunt adunaţi, leu cu leu, din truda celorlalţi români. A celor care nu sunt „revoluţionari". Sau a celor care au ieşit în stradă în decembrie 1989, dar nu au umblat cu limba scoasă după certificatul binefăcător.

Ultimul cuvânt îl are un cititor care, sub semnătura Marian Montanu, şi-a postat mesajul pe www.adevarul.ro. „Nu am cerut şi nu posed nicio diplomă de revoluţionar. Nici nu vreau. Când, pe 21 decembrie, am înfruntat gloanţele, nu am făcut-o pentru bani, ci ca să-i văd plecaţi pe Ceauşescu şi pe comuniştii lui. Am manifestat inclusiv împotriva «drepturilor» lor abuzive, cum erau pensiile de ilegalişti, magazinele speciale etc. Acum văd că aceiaşi derbedei ne taxează fără ruşine, la fel ca şi ilegaliştii lor. Ilegaliştii de ieri, revoluţionarii de azi!"

A venit timpul să fie auzită şi vocea acestor oameni, obligaţi de prea multă vreme să-i plătească pe „descurcăreţii" Revoluţiei!