Agenţia Naţională Antidrog: „Canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România în rândul populaţiei şcolare”

FOTO Shutterstock

Am copilărit într-o perioadă în care principalul drog de larg consum era vodca. Oricât încercai, oricât te dădeai peste cap, altceva nu prea era.

Se auzise vag despre aurolac, dar mulţi îl confundau cu acetona nevestelor, pe care degeaba o inhalau. Îi prindeau consoartele că o luaseră de pe raftul de la baie şi îi trozneau mai rău ca un trip de ayahuasca. Crescând mare, m-am luat cu altele, doar că, fie şi numai butonând ştirile, am realizat că lumea s-a schimbat mult prea mult în jurul meu ca să nu mă preocupe. Plus că, nemaifiind singur pe lume, cum se spune, treaba devine cu atât mai complicată. Comisarul-şef Silvia Voicu, din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, cu o vechime de 16 ani în structură şi „mămică de preadolescentă, cu tot ceea ce preadolescenţa aduce la pachet”, mi-a confirmat temerile, dându-mi, însă, în acelaşi timp, şi un orizont de speranţă.

A crescut consumul de droguri/substanţe interzise în timpul pandemiei? Ce efect a avut pandemia la acest capitol?

În ceea ce priveşte traficul ilicit de droguri, una dintre principalele concluzii ale Raportului European privind drogurile 2021, realizat de către EMCDDA (Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie), este că piaţa drogurilor a fost extrem de rezilientă la perturbarea provocată de pandemie. Documentul relevă faptul că „deşi piaţa de vânzare stradală cu amănuntul a fost perturbată prin măsurile iniţiale de limitare a circulaţiei persoanelor, vânzătorii şi cumpărătorii de droguri par să se fi adaptat, recurgând mai des la servicii de mesagerie criptată, la aplicaţiile platformelor de socializare, la surse online şi la servicii de livrare prin poştă şi la domiciliu”.

Piaţa drogurilor a fost impulsionată în mediul digital, un posibil impact îngrijorător pe termen lung al pandemiei putând fi digitalizarea suplimentară a pieţelor de droguri. De la apariţia pandemiei, web-ul de suprafaţă şi pieţele darknet, social media şi aplicaţiile de comunicare criptate par să joace un rol mai proeminent în obţinerea drogurilor de către consumatori. Sunt în scădere tranzacţiile cu droguri faţă în faţă (face to face), precum şi folosirea banilor cash ca formă de plată în cazul tranzacţiilor individuale.

De asemenea, Raportul european privind drogurile indică faptul că în anul 2020 cultivarea canabisului şi producţia de droguri sintetice în Uniunea Europeană au continuat la nivelurile anterioare pandemiei. S-a observat însă diversificarea rutelor utilizate de către traficanţii de droguri, o cantitate mai mare de canabis şi heroină fiind expediată prin intermediul transportului maritim, pentru a evita frontierele terestre închise, ceea ce a dus la capturi mari în porturile europene.

Măsurile de izolare impuse de autorităţi în Europa au afectat iniţial pieţele de droguri, iar drogurile au devenit mai puţin accesibile, ceea ce a dus la o creşterea preţurilor. Situaţia nu a fost însă de durată, arată raportul european, iar traficul de droguri a revenit la normal pe măsură ce autorităţile au relaxat măsurile de izolare strictă.

Din perspectiva cererii de droguri (a consumului), se pare că a existat un interes mai scăzut al consumatorilor pentru drogurile asociate de obicei cu evenimente recreative şi de grup (cum ar fi, de exemplu, ecstasy) şi un interes mai mare pentru drogurile legate de consumul casnic (cum ar fi, de exemplu: substanţele noi cu efect psihoactiv cunoscute sub denumirea de ”produse etnobotanice”, canabisul, substanţele psihedelice precum LSD-ul, dar şi a drogurilor disociative precum ketamina).

Datele colectate la nivel european au relevat faptul că măsurile de izolare impuse de către autorităţi pentru combaterea răspândirii infecţiei cu virusul Sars – CoV – 2 au condus la dificultăţi de adaptare, cazuri de anxietate sau chiar depresie în rândul anumitor persoane, fapt ce a determinat o problematică mai accentuată a consumului abuziv de benzodiazepine, acestea reprezentând o clasă de medicamente psihoactive utilizate pentru a trata o serie de tulburări psihologice şi neurologice, precum anxietatea, insomnia, atacurile de panică, crizele de epilepsie ori sindromul de abstinenţă la alcool. Se înregistrează deturnarea de la utilizarea lor terapeutică, fie prin utilizarea acestora pe piaţa drogurilor ilegale în scop recreaţional.

Analiza impactului pandemiei de COVID-19 relevă, de asemenea faptul că, deşi unele servicii de asistenţă adresate persoanelor consumatoare de droguri au funcţionat la capacitate redusă, acestea s-au adaptat destul de rapid contextului generat de existenţa măsurilor restrictive de circulaţie şi  distanţare socială şi au adoptat metodele electronice ale telemedicinei pentru a putea astfel să ofere în continuare sprijin consumatorilor de droguri în această perioadă dificilă.

Ca imagine de ansamblu, datele disponibile la acest moment la nivel european, sugerează că nivelurile de consum pentru majoritatea tipurilor de droguri par să fi scăzut în general în timpul perioadelor iniţiale de izolare, revenind apoi după aplicarea măsurilor de relaxare a restricţiilor. De asemenea, producţia şi traficul de droguri par să se fi adaptat rapid la restricţiile legate de pandemie, fără perturbări majore nici la nivelul ofertei de droguri. Este posibil ca măsurile de distanţare socială să fi afectat vânzarea de droguri cu amănuntul, dar acest lucru pare să fi condus la utilizarea pe scară mai largă în mediului digital a noilor tehnologii care facilitează distribuţia drogurilor.

Par să fie din ce în ce mai multe cazurile în care şoferii drogaţi se urcă la volan, fără să le pese de consecinţe. Statistic vorbind, aţi observat o creştere a numărului de astfel de cazuri?

Potrivit datelor furnizate de către Brigada Rutieră Bucureşti din cadrul D.G.P.M.B., în cursul anului 2020 a fost înregistrat un număr total de 356 dosare penale având ca obiect infracţiunea de „conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. 2 din Codul penal. De asemenea, în primele opt luni ale anului 2021, a fost înregistrat un număr total de 505 dosare penale având acelaşi obiect, remarcându-se o creştere cu un număr de 315 dosare penale faţă de valoarea înregistrată pentru primele opt luni ale anului precedent, respectiv 190 dosare penale.

În creştere este şi numărul persoanelor depistate în trafic care au condus autovehicule sub influenţa produselor stupefiante, având în vedere că doar în perioada 01.01.2021 – 31.07.2021 a fost înregistrat un număr total de 456 conducători autodepistaţi pozitiv pentru consum de substanţe psihoactive, comparativ cu valoarea înregistrată pentru anul 2020, respectiv 200 conducători auto.

În vederea combaterii evenimentelor rutiere cauzate de conducerea autovehiculelor pe drumurile publice de persoane aflate sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor, Poliţia Română a achiziţionat şi distribuit în teritoriu aparate Analizor Drug Test Dräger 5000, pentru determinarea substanţelor stupefiante.

Având în vedere această dinamică îngrijorătoare privind incidenţa infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau substanţelor psihoactive,  promovarea unui comportament sigur la volan reprezintă una dintre preocupările Agenţiei Naţionale Antidrog, care a implementat la nivel regional mai multe proiecte de prevenţie privind conduita rutieră, având ca scop creşterea nivelului de conştientizare, sensibilizare şi responsabilizare a conducătorilor auto privind siguranţa în trafic.

De asemenea, pentru creşterea eficienţei activităţilor preventive, specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog au participat în colaborare cu reprezentanţi ai Poliţiei Rutiere din cadrul IGPR la multiple activităţi de testare antidrog în trafic, concentrate în zonele cu risc crescut în ceea ce priveşte identificarea de conducători auto sub influenţa alcoolului sau substanţelor psihoactive. Prin urmare, la nivelul municipiului Bucureşti au fost desfăşurate astfel de activităţi cu precădere în zona adiacentă cluburilor de noapte, iar pentru sezonul estival acţiunile au fost intensificate pe litoral. Centrul de Prevenire Evaluare şi Consiliere Antidrog Constanţa, în cadrul Campaniei „Litoral fără droguri”, aflată deja la ediţia a XVI-a, a participat împreună cu voluntari antidrog şi reprezentanţi din cadrul IPJ Constanţa la activităţi pentru prevenirea evenimentelor rutiere comise pe fondul consumului de băuturi alcoolice sau substanţe psihoactive.

Aveţi informaţii despre suma globală rezultată ca urmare a traficului de droguri în anul 2020? Câţi bani au cheltuit românii pe acest tip de activitate?

Potrivit Raportului national privind situaţia drogurilor în România 2020, document de referinţă elaborat  anual de către Agenţia Naţională Antidrog pe baza datelor colectate în anul precedent, analiza la nivel naţional a bunurilor confiscate  prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive  în  cursul  anului 2019, comparativ cu anul 2018 a relevat următoarele aspecte:

- valoarea  în  lei  a  sumelor  confiscate  (2.308.330  LEI)  a  scăzut  faţă de anul 2018  (4.371.229  LEI), 

- valoarea în euro a sumelor confiscate (225.235 EURO) a scăzut faţă de anul 2018  (321.712  EURO)

- valoarea  în  USD  a  sumelor  confiscate  (1.400  USD)  a  crescut  faţă de anul 2018 (1.300 USD)

- valoarea în GBP a sumelor confiscate (635 GBP) a scăzut faţă de anul 2018 (1.070 GBP)

(Sursa: Raportul naţional privind situaţia drogurilor în România 2020, A.N.A.)

În anul 2019, preţurile de comercializare a drogurilor în general se menţin în tendinţa anilor anteriori, înregistrând valori relativ constante, diferenţele fiind determinate în parte de cursul mediu al monedei euro stabilit de BNR, dar şi de cererea şi disponibilitatea drogurilor pe piaţă, excepţie făcând preţul cu ridicata pentru cannabis şi preţul cu amănuntul pentru heroină, astfel:

- Canabis iarbă (marijuana) – valorile preţului cu ridicată înregistrează o creştere semnificativă ajungând la valoarea de 3000 Euro/ Kg, faţă de 2000 Euro/Kg în 2018, iar la nivelul preţurilor cu amănuntul, o scădere uşoară a preţului minim – 8,43 Euro/ gram în 2019, faţă de 8,60 Euro/ gram în 2018;

- Cocaină – în timp ce preţul cu amănuntul îşi păstrează valoarea, preţul cu ridicata înregistrează o scădere faţă de anii precedenţi (35000-70000 Euro / kg, respectiv 60 - 100 Euro/ gram în 2019, faţă de 45000 – 70000 Euro/ kg, respectiv 60 - 100 Euro/gram, în 2018);

- Heroină – preţul cu ridicata păstrează valori constante faţă de anul 2018, în timp ce valoarea preţului cu amănuntul este uşor în creştere şi variază între 42,15 – 52,68 Euro / gram în 2019, faţă de 42,99 – 47,29 Euro/ gram în 2018; 

- MDMA (ecstasy) – atât preţul cu ridicata, cât şi preţul unui comprimat de MDMA este în
scădere faţă de anii precedenţi, variind între 4214,79 – 8429,57 Euro/1000 comprimate faţă de 4298,76 – 8597,53 Euro/1000 comprimate în anul 2018, respectiv între 8,43 şi 12,64 Euro în anul 2019, faţă de 8,60 şi 12,90 Euro pentru un comprimat în 2018; 

- LSD – preţul cu amănuntul este în uşoară scădere, de la 17,20 – 32,24 Euro / doză
în anul 2018, la 16,86 – 31,61 Euro / doză în anul 2019. 

(Sursa: Raportul naţional privind situaţia drogurilor în România 2020, A.N.A.) 

Una dintre măsurile coercitive aplicate cel mai des la adresa persoanelor care consumă droguri este detenţia. Este însă aceasta o măsură cu adevărat eficientă?

Literatura de specialitate în domeniu sugerează faptul că sancţionarea unui individ pentru încălcarea actelor normative în vigoare printr-o măsură privativă de libertate, poate deveni, în condiţiile unei aplicări rigide, o povară pentru întreaga societate datorită costurilor ridicate şi a consecinţelor care pot apărea pe termen lung, precum: supraaglomerarea instituţiilor penitenciare, gradul crescut de recidivă, reinserţia scăzută în comunitate şi pe piaţa muncii, diminuarea sentimentului de siguranţă etc.

Mai mult decât atât, o astfel de măsură este concentrată pe efectele juridice produse, şi mai puţin pe cauzele care au determinat un astfel de comportament delincvent.

Eficienţa pedepsei cu închisoarea poate fi analizată şi din perspectivă psiho-socială, pe de o parte ca mediu care poate favoriza acumularea de cunoştinţe noi privind tehnici şi modalităţi de comitere a unei game foarte variate de infracţiuni, iar pe de altă parte ca mediu patologic, care poate produce o serie de efecte negative la nivelul sănătăţii mentale a indivizilor (furie necontrolată, apatie,  disperare, sau chiar iluzii centrate pe perspectiva răzbunării), efecte care le pot exacerba conduita infracţională;

Patternul (modelul) comportamental şi atitudinile acestora pot lua forme extrem de diverse, de la o puternică retragere socială şi emoţională la agresivitate şi violenţă extremă.

În acest context, formele alternative la sistemul sancţionatoriu – munca în folosul comunităţii şi probaţiunea capătă valenţe eficiente de schimbare a comportamentului delincvent în comunitate.

În cazul consumatorilor de droguri, intrarea în vigoare a noului cod penal în anul 2014, a introdus un concept nou, respectiv acela de „justiţie terapeutică”, abordare alternativă care identifică tratarea consumatorului de droguri ca o persoană afectată de o patologie socială şi medicală ce necesită intervenţii pe măsura dimensiunii afecţiunilor identificate. Noua legislaţie a oferit consumatorilor de droguri posibilitatea includerii într-un program integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială, în locul aplicării pedepsei cu închisoarea.

Astfel, potrivit prevederilor art. 19 din Legea nr. 143/2000, republicată, în cazul săvârşirii infracţiunii privind „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept”, procurorul dispune, în termen de 24 de ore de la începerea urmăririi penale, evaluarea consumatorului de către centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog ca structuri teritoriale ale Agenţiei Naţionale Antidrog, în scopul includerii acestuia în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. În funcţie de concluziile raportului de evaluare întocmit de către centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în termen de 5 zile de la primirea acestuia, procurorul dispune, cu acordul consumatorului, includerea în programul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri. Dacă, până în momentul pronunţării hotărârii, persoana inculpată respectă protocolul programului integrat de asistenţă, instanţa de judecată poate dispune renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării acesteia.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate de către instanţele de judecată, măsurile coercitive alternative continuă să se regăsească în practica judiciară, care aplică cu precădere pedeapsa închisorii cu suspendarea executării sub supraveghere.

În Strategia naţională în domeniul drogurilor 2021-2025 se vorbeşte despre o creştere constantă a consumului de canabis la tinerii în vârstă de 16 ani. La ce vârstă se apucă tinerii români de droguri?

În prezent, Strategia naţională în domeniul drogurilor 2021-2025 şi Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul drogurilor 2021-2025 se află în stadiul de proiect înaintat spre aprobare Guvernului României.

Conform rezultatelor Studiului GPS (General Survey Population) privind prevalenţa consumului de droguri în România 2019, pe primul loc în „topul” celor mai consumate droguri ilicite în România, se situează noile substanţe psihoactive (cunoscute sub denumirea de „produse etnobotanice”) - 6,3%. Urmează: canabis - 6,1%, cocaină/crack - 1,6%, medicamente fără  prescripţie medicală - 1,5%,  ecstasy - 1,0%, heroină - 0,9%, LSD - 0,5%, amfetamine - 0,2%, solvent /inhalante - 0,1%.

Totuşi, canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România în rândul populaţiei şcolare. Potrivit Studiului în şcoli privind consumul de alcool, tutun şi droguri ilicite în România 2019 (ESPAD), un procent de 8,7% dintre adolescenţii de 16 ani au experimentat consumul de  canabis, 7,2% au consumat în  ultimul an, iar 3,3% dintre ei au fumat marijuana sau haşiş în ultima lună. Indiferent de perioada de timp analizată, consumul de canabis este mai prevalent în rândul consumatorilor de gen masculin, valorile înregistrate fiind de două ori mai mari comparativ cu nivelul observat în cazul celor de gen feminin.

De asemenea, canabisul rămâne şi cel mai capturat drog la nivel naţional, înregistrând în anul 2019 cel mai mare număr de capturi realizate până în prezent. Şi în ceea ce priveşte admiterea la tratament pentru consum de droguri, canabisul este drogul principal pentru care sunt solicitate servicii de asistenţă, situaţie înregistrată începând cu anul 2014, de la intrarea în vigoare a noului Codului Penal.

Cea mai mică vârstă de debut declarată a fost 14 ani, dar media vârstei de debut este 19,4 ani. Peste  două  treimi  dintre  respondenţi  (68,6%) au început acest tip de consum la vârsta adolescenţei (sub 19 ani), în timp ce 22,8% dintre cei chestionaţi au declarat debut în consumul de canabis la vârste tinere, 20-24 ani.

Analiza datelor în funcţie de mediul de rezidenţă relevă diferenţe considerabile între cele două categorii sociale (urban, respectiv rural), populaţia din mediul urban declarând că a consumat un drog ilicit de cel puţin trei ori mai mult, comparativ cu persoanele care locuiesc în mediul rural, indiferent de perioada de timp avut în vedere pentru calculul prevalenţelor.

Ca şi concluzie, deşi înregistrează cele mai mici valori din Europa, evoluţia consumului de canabis continuă tendinţa ascendentă, dar într-un ritm de creştere mai mic, comparativ cu cel înregistrat în perioadele anterioare.

S-a aflat, în utima vreme, inclusiv despre cazuri de poliţişti care consumă droguri. Cât de amplu este acest fenomen?

Datele disponibile la nivelul Agenţiei Naţionale Antidrog nu permit analiza dinamicii ratei infracţionalităţii la regimul drogurilor defalcată în funcţie de categoria profesională din care fac parte persoanele puse sub urmărire penală sau condamnate pentru infracţiunea de deţinere de droguri  pentru consum  propriu.

Cum convingem pe cineva, de orice vârstă ar fi, să nu se apuce de droguri?

Corelat cu abordările ştiinţifice în domeniu, scopul asumat al politicilor preventive la nivel naţional a fost prevenirea, întârzierea debutului sau reducerea consumului de droguri şi/sau a efectelor negative ale acestuia în cadrul populaţiei generale sau a subpopulaţiilor identificate ca fiind vulnerabile/ la risc. Astfel, toate demersurile tehnice concretizate în programe, proiecte şi activităţi derulate la nivel naţional sau local, au fost subsumate obiectivelor tehnice globale de prevenire: întârzierea debutului consumului de droguri, promovarea comportamentelor de nonconsum, reducerea frecvenţei şi/ sau cantităţii în cazul utilizării, prevenirea trecerii de la consumul recreaţional la uz/ abuz/ dependenţă, prevenirea sau reducerea consecinţelor negative ale consumului de droguri.

Experienţa practică a demonstrat un grad ridicat de eficacitate al intervenţilor bazate pe învăţarea socio-emoţională, proces prin care se urmăreşte dezvoltarea de atitudini şi aptitudini necesare pentru a înţelege şi gestiona emoţii, pentru a percepe şi arăta empatie, pentru stabilirea de relaţii pozitiveşi luarea de decizii responsabile. Influenţarea emoţiilor şi a sentimentelor joacă un rol important în programele de prevenire concepute pentru a provoca o schimbare durabilă de comportament.

Inteligenţa emoţională din viaţa adultă îşi are originea în dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale în perioada preşcolară şi şcolară mică, acestea fiind perioade de achiziţii fundamentale în plan emoţional, social şi cognitiv. Astfel, copiii care prezintă deficienţe la nivelul competenţelor emoţionale şi sociale riscă să dezvolte probleme serioase, atât în timpul copilăriei, a adolescenţei cât şi a vieţii adulte, într-o serie de domenii cum ar fi: sănătatea mentală (prin anxietate, depresie, tulburări de comportament, delicvenţă juvenilă, consum de alcool şi droguri etc.), dezvoltarea cognitivă (prin atitudini negative faţă de şcoală, lipsa încrederii în abilitatea de a rezolva sarcinile şcolare şi refuzul acestora), precum şi adaptarea şcolară (prin absenteism, abandon şcolar, dificultăţi în adaptarea la cerinţele mediului şcolar etc.).

În multe cazuri, consumul de droguri compensează incapacitatea de a gestiona, într-un mod mai productiv, sentimentele de tristeţe şi lipsă de speranţă.

Un alt element ce asigură plus valoare în planul implementării şi eficientizării activităţilor de prevenire îl reprezintă evitarea intervenţiei de tip prohibitiv, în favoarea unei abordări centrate pe conştientizare, responsabilizare şi stimularea adoptării unor decizii informate şi responsabile. Astfel, prin strategii de dezvoltare sau consolidare a factorilor de protecţie şi prin informarea şi conştientizarea factorilor de risc, beneficiarii programelor de prevenire a consumului de droguri au fost orientaţi către dezvoltarea mecanismelor individuale de construire a unor atitudini negative faţă de consumul de droguri, în scopul capacitării acestora de adoptare a unor decizii responsabile, fundamentate pe evidenţe ştiinţifice.

De asemenea, Agenţia Naţională Antidrog şi-a orientat proiectele de prevenire a consumului de droguri, coborând segmentul de intervenţie până la nivelul învăţământului preşcolar (Proiectul national „Cum să creştem sănătoşi”), învăţământului primar (Proiectul national „ABC-ul emoţiilor”) şi învăţământului gimnazial (Proiectul naţional „Necenzurat”), proiecte de formare şi consolidare a abilităţilor emoţionale, care vizează: conştientizarea de sine, abilităţi de comunicare asertivă, gestionarea emoţiilor negative, abilitatea de a face faţă presiunii grupului şi de adoptare a deciziilor pentru o dezvoltare sănătoasă.

În ceea ce priveşte intervenţiile adresate adolescenţilor, un impact pozitiv l-a avut prezentarea informaţiilor bazate pe fapte reale, a cazuisticii cu care specialiştii Agenţiei Naţionale Antidrog din domeniul asistenţei consumatorilor de droguri se confruntă de o lungă perioadă de timp. Aşadar, puterea exemplului, fie el şi negativ, rămâne una dintre cele mai sigure forme de educaţie.