Adevăruri greu de acceptat despre sexul anal şi despre cititorii Adevărul

Targa scârţâi scurt şi porni spre sala de operaţie. În lift aerul mirosea înţepător a dezinfectant. Pentru o fracţiune de secundă cele două tărgi se ciocniră şi simţi că-l atinge o mână rece. Se uită pentru prima dată la „vecinul“ din dreapta.

Exact în acel moment, asistenta luă membrul inert şi-l puse înapoi pe targă, mişcarea provocând o scurtă ridicare a cearşafului alb sub care văzu faţa lividă, imobilă, revoltată parcă a fostului pacient care venise la spital pe picioarele lui, dar pleca într-un coşciug. Atunci uită de pereţii scorojiţi din salon, de chiuveta ruginită din toaletă, de gândacii care „dansau” după ce se stingea lumina şi vru să-şi scoată perfuzia şi să fugă. Îşi promisese atunci să nu mai ajungă niciodată într-un spital...   

Poporul trebuie să aibă mintea ocupată cu altceva decât problemele adevărate

„Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate“, spune prima Lege a decalogului lui Noam Chomsky, un reputat profesor american care a sintetizat regulile de bază ale manipulării pe care se bazează puterea politică. Nu despre manipulare politică vreau să vă vorbesc, ci despre „adevăratele probleme ale poporului“. Acum pentru că veni vorba şi pentru că este prima mea postare pe platforma de bloguri „Adevărul“, trebuie să vă mărturisesc că despre aceste probleme intenţionez să scriu.  

Sănătatea, una dintre preocupările principale ale românului?

Încheind acum paranteza, dacă ne luăm după barometrul INSCOP-Research publicat pe 10 decembrie în „Adevărul“, principalele surse de îngrijorare pentru populaţia României sunt: diminuarea veniturilor – 23%, starea de sănătate – 20,1%, creşterea preţurilor – 19% (conform). Suntem în grafic, aş spune, întrucât îngrijorările identificate sunt într-adevăr legitime şi importante. Cum se reflectă însă aceste apăsări ale românului în oglida pe care o reprezintă ziarul „Adevărul“?

Recordul înregistrat de articolul despre sexul anal

Articolul publicat pe 4 decembrie pe siteul adevarul.ro - „Adevăruri greu de acceptat despre sexul anal“- a avut, în câteva zile, peste 63.000 de afişări. Materialele „grele“ –  anchete, analize, reportaje – cu asemenea performanţă pot fi numărate pe degete pe parcursul unui an de zile. Pe de altă parte, un material de analiză în care întreaga reţea de corespondenţi din ţară a fost pusă la muncă pentru a găsi cele mai paradite spitale, intitulat „După 25 de ani: spitalele României în care ajungi doar ca să ai unde să mori. Bolnavi trataţi cu gândaci, toalete insalubre şi aparatură bună de aruncat“ are puţin peste 1.000 de accesări. Cum este posibil acest lucru pe un site quality, cum ne place să credem că este adevărul.ro, în condiţiile în care după venituri, sănătatea îi preocupă cel mai mult pe români?

Cititorul are întodeauna dreptate

Cred că mai importantă decât întrebarea de mai sus este următoarea: care este mesajul pe care succesul acestui material îl transmite ziariştilor care conduc publicaţia „Adevărul“, dar şi ziariştilor care scriu la ziar, şi pe care se pune, în permanenţă, presiune din partea oamenilor de vânzări care cer: afişări, afişări, afişări? După părerea mea, presiunea aceasta a început să se vadă. Şi asta pentru că cititorul are întotdeuna dreptate, nu-i aşa? Dacă asta cere, asta îi dăm. E ca în politică, alegătorul are întotdeauna dreptate.

„Cine va găsi răspunsul la întrebarea: «ce vor oamenii să citească» se va muta pe o insulă însorită şi va trăi fără griji“, mi-a spus Tudor Vlad, directorul adjunct al centrului internaţional de training pentru jurnalişti din cadrul Universităţii Georgia (SUA) şi consultant al „The New York Times“.

De ce nu îţi pasă de sănătatea ta?

Eu, însă, am pentru tine, cititorule, o altă întrebare: de ce nu îţi pasă cu adevărat de sănătatea ta? Şi întreb asta pentru că oricât ai fi de sănătos sau oricât de bine ai câştiga, cel puţin o dată în viaţă te vei afla în faţa unei uşi de spital, în spatele căreia poţi găsi medici incompetenţi, pereţi scorojiţi, saloane unde mergi cu o boală şi te întorci cu trei. Cum se face că în sondaje, starea de sănătate este a doua sursă de îngrijorare, dar când vine vorba sa-ţi faci timp cinci minute să citeşti un articol pe această temă, preferi să te delectezi cu adevărurile greu de acceptat despre sexul anal? De ce preferi să dai share pe Facebook la un filmuleţ cu pisici sau cu oameni tâmpiţi care fac lucruri tâmpite şi nu la un articol despre spitalele din ţară?

De ce a devenit ziarul o „şaorma cu de toate”

Dacă revenim la prima Lege a decalogului lui Noam Chomsky, răspunsurile la întrebările de mai sus ar fi: „există o elită politică şi economică aflată la putere care face tot ce-i stă în putinţă ca să-i ţină pe cetăţeni preocupaţi cu orice altceva în afară de problemele reale”. Cred că acest răspuns este simplist şi inadecvat. Eu îţi spun altceva, dragă cititorule. Presa funcţionează, în capitalismul în care am intrat de aproape 25 de ani, pe principiul cererii şi ofertei. Să nu ne ascundem după deget – presa este o fabrică ce produce două mărfuri: informaţii şi entertainment. Cine decide care este proporţia dintre cele două mărfuri? Măria sa, cititorul, în mare măsură. Un cuvânt important de spus îl are şi conducerea editorială a instituţiei media, care oricât de mult ar vrea să facă presă adevărată, se vede nevoită din ce în ce mai mult să transforme ziarul sau televiziunea într-o „şaorma cu de toate”. Excludem din această ecuaţie instituţiile media de stat, care sunt finanţate din banii noştri şi care trebuie să slujească exclusiv interesul public, dar şi instituţiile media finanţate de oameni de afaceri implicaţi în politică care au propria agendă.

„Adevărul greu de acceptat despre cititorii Adevărul“

„Adevărul greu de acceptat despre cititorii Adevărul” este, dragă cititorule, că în mare măsură agenda ziariştilor o faci chiar tu. Este şi responsabilitatea ta. Dacă tu citeşti un material despre spitalele din România, îi obligi pe ziarişti să mai scrie, să dezvolte subiectul, să se implice. Poate că nu ştiai, dar materialele despre abuzurile din sănătate sunt foarte greu de documentat, pentru că victimele sistemului nu vorbesc. Cazurile ajung la presă când o persoană moare sau rămâne cu sechele grave. Prea puţin, îmi permit să spun, pentru că politicianul român funcţionează pe sistemul picăturii chinezeşti. Doar dacă pui în mod constant presiune pe el, va deschide ochii şi va încerca să rezolve problema. Altminteri, politicianul va investi în obiective vizibile şi populiste, cum ar fi situaţia de la Cluj: unde avem un stadion de 45 de milioane de euro şi o sală polivalentă de 16 milioane de euro, dar în multe spitale ţi-e greaţă să intri.

Până când „nu e treaba ta“

Din păcate, România este ţara în care mentalitatea „Nu e treaba mea” este dominantă. Nu e treaba mea dacă spitalele cad pe pacienţi. Nu e treaba mea dacă garanţia care o dau drumarii pentru şosele este de doi ani ca la televizoare. Nu e treaba mea că trebuie să stau ore întregi la coadă ca să plătesc dările la stat. Nu e treaba mea că primarul pune palmieri în parc. România se va schimba atunci când românii vor spune „e treaba mea”. Să nu crezi că Victor Ponta, Klaus Iohannis, Moş Crăciun sau Moaştele Sfintei Paraschieva vor face ceva ca tu să nu păţeşti ce a păţit prietenul meu care despre care scriam la începutul articolului. Ştiu pe cineva care poate face ceva: chiar tu, cititorule. Cere-ne nouă, ziariştilor, să scriem anchete despre spitalele mizere. Contactează-ne când eşti martor la abuzuri. Fă plângeri şi reclamaţii. Scrie petiţii pe internet. Dacă aştepţi să-ţi moară copilul sau fratele în spital pentru a spune „E treaba mea”, da-mi voie să-ţi spun că e prea târziu. Gândeşte-te la asta...