„Adevărul“ şi politica

Toată lumea încearcă să se folosească de orice mijloc de comunicare în masă. Este normal să încerce. Şi este la fel de normal să refuz acest tip de relaţii cu lumea politică.

În materie politică nu-mi mai dau cu părerea. Acum reprezint un grup de presă, care încearcă să-şi construiască o imagine independentă şi cât se poate de obiectivă. De aceea, o părere pe care eu mi-aş exprima-o acum n-ar face decât rău. Sunt membru PNL şi voi fi mereu. Tocmai de aceea nu sunt în măsură să-mi exprim o părere. Aş afecta poziţia grupului de presă pe care îl conduc. Eu cred că un trust de presă care-şi asumă o poziţie politică într-o ţară ca România este o organizaţie care va ateriza forţat. A ajuns un fel de limbă de lemn declaraţia că presa trebuie să fie independentă. Independenţa presei este o chestiune relativă, dar reală. Nu cred că ar trebui să existe monedă de schimb între presă şi politică. Există doar o percepţie falsă a lumii politice româneşti cu privire la modul în care mass-media poate influenţa publicul. Toată lumea încearcă să se folosească de orice mijloc de comunicare în masă. Este normal să încerce. Şi este la fel de normal să refuz acest tip de relaţii cu lumea politică. O voi refuza întotdeauna.

Presa trebuie să fie obiectivă, să aibă o statură proprie, independentă faţă de forţele politice, chiar dacă şi ea însăşi are o anumită ideologie.Nu mă amestec în politica editorială a trustului şi sunt responsabil doar pentru ceea ce scriu eu. Totuşi, între politicile comerciale şi politica editorială există o legătură naturală, care o subordonează pe cea de-a doua. Aşa e peste tot în lume, presa este o afacere. Evident că între managementul editorial şi cel comercial există o empatie, un spirit de echipă, fiindcă altfel nu are cum să funcţioneze această fabrică. O numesc aşa pentru că e un termen intrat deja în vocabularul industriei media: „fabrică de conţinut".

Ne aflăm într-un moment de răscruce: trebuie să începem să creştem o nouă generaţie de jurnalişti. Iar aceştia au de înţeles un lucru simplu: odată stabilită politica editorială, aceasta se respectă. De exemplu, în 2009 am anunţat că nu ne amestecăm în campania electorală şi am refuzat orice publicitate electorală, dar şi orice apariţie părtinitoare sau amestec în campanie. Noua generaţie se dezvoltă în trusturile de presă, în atmosfera unei corporaţii, învăţând de la mediul care-i înconjoară. Ziarul de autor a dominat scena jurnalistică în anii '90 şi a dispărut încet-încet.

Presa din principiu se opune Puterii, dar „Adevărul" nu va face niciodată partizanat politic. De pe poziţia ideologică pe care o susţine, va milita întotdeauna doar pentru propriile idei, şi nu pentru ale altora, care vor fi doar prezentate obiectiv. Când un mijloc de comunicare se înfeudează unei mişcări politice, îşi pierde cititorii.

„Adevărul" militează pentru o societate deschisă, dominată de o clasă mijlocie foarte puternică, are ideologie de dreapta. De altfel, unele dintre publicaţiile trustului sunt chiar manifest de dreapta, cum e „Forbes", de exemplu.

În România publicăm zilnic peste un milion de exemplare din cele trei cotidiene ale trustului: „Adevărul", „Adevărul de „Seară", „Click!". În total, avem şase milioane de cititori. Din respect pentru ei, nu putem face altfel.

Partidele trebuie să facă şi ele un schimb de generaţii. Poate aşa va începe să dispară din lumea politică percepţia greşită asupra presei. Avem deja mii de tineri foarte bine pregătiţi, cu experienţă prin lume, am putea lua şi noi exemplele din alte ţări, unde tineri bine şcoliţi, pragmatici şi întreprinzători se află în Guvern. Poţi trece astăzi destul de uşor de la politică la afaceri. Călin Tăriceanu e om de afaceri şi a ştiut cum să treacă onest de la afaceri la politică şi invers. E din aceeaşi generaţie cu mine: suntem aripa tânără care iese la pensie. Poate că şi alţii ar trebui să facă la fel. 

PS: Acestea sunt toate cele pe care le-am afirmat într-un interviu pe care l-am dat ieri unui ziar central. Nu este adevărat că aş susţine vreun partid. Întrebarea era pur ipotetică, iar interpretarea răspunsului, din dorinţa de senzaţional, cu regret, tendenţioasă.