Adevărul despre sistemul medical britanic (I)
0
Evoluţia medicului după absolvirea facultăţii în Marea Britanie este foarte diferită faţă de cea a medicului în România şi consider că este important ca aceşti paşi să fie cunoscuţi şi, pe cât se poate, înţeleşi, înainte ca un medic rezident sau specialist în România să se hotărască să lucreze în Marea Britanie.
S-a scris destul de mult despre faptul că e nevoie de medici în Marea Britanie, s-a scris pe anumite website-uri şi despre formarea medicului specialist în Marea Britanie, însă încerc aici să fac o sinteză cât se poate de clară, ţinând cont de faptul că vorbim despre un sistem de formare medicală extrem de complex, într-un sistem medical radical diferit faţă de cel românesc, şi nu numai.
Evoluţia medicului în România poate fi sintetizată precum în imaginea de mai jos, la care nu voi mai adăuga alte explicaţii, întrucât este foarte bine cunoscută.
Fig. 1. Evoluţia medicului în România.
Evoluţia medicului în Marea Britanie este sintetizată mai jos, şi asupra sa mă voi opri în detaliu în acest articol.
Fig. 2. Evoluţia medicului în Marea Britanie.
Cei 5 ani de facultate de medicină (6 în unele cazuri, în funcţie de Universitate, sau dacă studentul face şi o lucrare de diplomă, pentru care are un an separat, intercalat, în general între anii 4 şi 5) se finalizează cu un examen care în Marea Britanie se numeşte „Finals”, cu un rol asemănător celui al Licenţei.
Foundation Programme sau stagiu de practică
După terminarea Facultăţii de Medicină, proaspătul absolvent trebuie să urmeze Foundation Programme care constă în 2 ani, şi care pot fi comparaţi cu 2 ani de stagiu: Foundation Year 1, în urma căruia îşi obţine „full registration” cu General Medical Council (GMC), respectiv îşi obţine dreptul de liberă practică. GMC este echivalentul Colegiului Medicilor. Ca şi FY1 medicul se mai numeşte şi House Officer (HO) (denumirea veche). Următorul pas este Foundation Year 2, respectiv primul an de Senior House Officer (SHO), tot denumire veche, dar care se mai utilizează şi în ziua de azi, şi este bine de ştiut la ce se referă.
Aceşti doi ani de foundation training, respectiv de stagiu, constau fiecare din câte 3 specialităţi diferite pe an, fiecare specialitate fiind de 4 luni, deci în urma celor 2 ani de stagiu medicul va fi trecut prin 6 specialităţi diferite, chirurgicale, medicale, urgenţe, terapie intensivă, orice. Medicul poate opta pentru un anumit bloc de rotaţii pe an, în funcţie de spitalele unde trebuie să lucreze, dar nu îşi poate alege fiecare specialitate în parte pentru fiecare dintre aceşti 2 ani.
Atât timp cât este în Foundation Training, medicul trebuie să se pregătească pentru următoarea etapă, şi anume să îşi îmbunătăţească CV-ul făcând audituri, încercând să aibă publicaţii, să fie implicat în proiecte de cercetare, dacă se poate, să susţină examene relaţionate cu specialitatea către care doreşte să se îndrepte (dar acestea nu reprezintă un criteriu esenţial de selecţionare), să urmeze cursuri relevante specialităţii respective, în afară de cursurile şi evaluările obligatorii pe care trebuie să le aibă că şi foundation doctor. Există un ePortfolio la care fiecare foundation doctor trebuie să adere, şi prin prisma căruia activitatea să este analizată.
Procesul de aplicaţie pentru specialitate
Aproximativ la jumătatea celui de-al doilea an de stagiu, în luna Ddecembrie, începe procesul de aplicaţii şi selecţie pentru specialitatea pe care medicul doreşte să o urmeze. Aplicaţiile, care sunt online, se deschid în decembrie, timpul alocat pentru a completa o aplicaţie este cam de o luna, în a doua jumătate a lunii ianuarie se anunţă persoanele selecţionate pentru interviuri, iar acestea din urmă au loc la sfârşitul lui ianuarie a începutul lui februarie, iar la începutul lunii martie sunt anunţate persoanele care au reuşit.
Mai multe detalii despre aplicaţie, selecţie şi interviuri, într-un viitor articol, dacă şi cititorii sunt interesaţi.
Important de menţionat este că acest proces de selecţie este separat pentru fiecare ramură medicală (specialităţi chirurgicale, medicale, medicină de familie, obstetrică şi ginecologie, psihiatrie, pediatrie etc), dar fiecare în parte se desfăşoară la nivel naţional.
Formarea medicală în Marea Britanie este împărţită pe diferite regiuni,: Deaneries, respectiv Decanate. În cazul în care medicul a reuşit, va aparţine de un Decanat anume şi se va muta anual (în fiecare lună august) la alt spital ce aparţine Decanatului (respectiv regiunii) în care a reuşit. Va lucra în diferite centre, atât de ordin terţiar, cât şi secundar, va avea expunere şi la activitatea din spitale universitare, dar şi judeţene (ca să găsesc un echivalent în limbă română).
Pentru Medicina de Familie perioada de training, respectiv de formare în specialitate, este de 3 ani la ora actuală. În această perioadă, în afară de un portfoliu bogat şi anumite puncte curriculare pe care trebuie să le îndeplinească, medicul trebuie să treacă 2 examene importante, unul scris, celălalt practic, fără de care nu poate deveni General Practitioner (GP), cum se numeşte medicul de familie în UK.
Core Training
Pentru domeniile care includ specialităţi medicale, chirurgicale, psihiatrie, anestezie, medicină de urgenţă, formarea constă în 2 etape:
- 2 ani de core training (CT) (3 pentru medicină acută şi psihiatrie): CT1 şi CT2, respectiv CT3,
- la jumătatea ultimului an de Core Training medicul aplică pentru Specialty Training (ST) pentru specialitatea pe care doreşte să o urmeze.
În Core Training medicul are, din nou, rotaţii a câte 4 luni, dar de data aceasta doar pe specialităţi legate de domeniul mare pe care şi l-a ales (doar medicale, doar chirurgicale etc). În decursul acestor 2 sau 3 ani, medicul trebuie să treacă cele 2 sau 3 examene de membership cu Royal College of ... (în funcţie de specialitate, Physicians, Surgeons etc), criteriu esenţial pentru că aplicaţia să fie considerată pentru faza de interviu pentru ST. Alături de acest criteriu obligatoriu, medicul trebuie să îndeplinească toate condiţiile precizate în curriculum şi să aibă toate dovezile în ePortfolio, evaluări la locul de muncă, teoretice, practice, evidente pentru procedurile pe care le efectuează, dovada competenţelor pe care trebuie să le obţină etc. Trebuie să continue să facă audituri, cercetare, şi să fie implicat în activităţi care să marcheze o diferenţă. Medicul este supus unei evaluări anuale (ARCP a Annual Review of Competence Progression) unde în funcţie de evaluarea pe care o obţine poate să treacă în anul următor sau formarea la nivelul la care se află să fie prelungită cu un număr de luni până îndeplineşte toate criteriile necesare.
În cei 2 ani de Core Training medicul se numeşte, după formă veche, şi SHO.
Specialty Training
Progresul de la o etapă de formare la următoarea este din ce în ce mai competitiv, astfel încât extrem de puţini ajung pe Specialty Training, când se numesc Registrars, după forma veche, în urma obţinerii unui Naţional Training Number. Anii de Specialty Training sunt între 5 şi 7, în funcţie de specialitate.
Pe specialităţi precum Obstetrică, Ginecologie şi Pediatrie (şi probabil altele câteva) medicul intră în urma aceluiaşi proces de aplicare şi selecţie, dar intră direct pe Specialty Training, respectiv aceste programe se numesc „run-through”. Anii sunt de la ST1 la ST7 sau ST8. În primii 2 ani medicul trebuie să obţină membership Part 1, urmând că de la ST3 la ST5 să obţină membership Part 2 (examenele de membership pe care le menţionam mai sus) pentru ca în final să ajungă ST6/7.
În Specialty Training, la fel, există evaluările anuale (ARCP) unde medicul trebuie să întrunească toate criteriile anului în care se află pentru a progresa mai departe. Aceste evaluări se fac individual în faţa unei comisii.
Formarea este continuă, evaluarea medicului nu se face numai anual, ci zilnic, medicul în formare este în permanenţă în alertă., şi trebuie să desfăşoare activităţi curriculare şi extracurriculare. În afara de competenţele medicale propriu-zise, cercetare şi audit, cursuri, examene, participări active la diferite manifestări ştiinţifice, medicul trebuie să demonstreze şi abilităţi manageriale, cum şi-a dezvoltat calităţile de manager şi de leader, dar, nu în ultimul rând, şi faptul că este un bun jucător într-o echipă („team player”).
Anii de formare se încheie cu o ultimă evaluare, care, dacă este satisfăcătoare, medicului i se acordă Certificate of Completion of Training (CTT), ce îi permite să se înscrie pe registrul de medici specialişti al GMC-ului, respectiv să aplice pentru posturi de Consultant. Deci, un medic devine Consultant după ce a aplicat şi a trecut tot procesul de selecţie şi interviu pentru postul de Consultant. Acesta ar echivala cu un medic primar în România, dar atribuţiile sunt oarecum diferite.
Am făcut până acum o prezentare completă, dar succintă a ceea ce înseamnă formarea într-o specialitate în Marea Britanie, însă este posibil ca structura să se modifice într-un viitor apropiat. În esenţă, însă, va rămâne la fel.
Este important de avut în vedere cele de mai sus înainte ca un medic deja specialist sau încă în rezidenţiat în România să vina să lucreze în Marea Britanie. Se poate observa clar că cele 2 sisteme - rezidenţiatul din România şi formarea în Marea Britanie - sunt complet diferite. Prin urmare, un medic rezident nu poate veni în UK în vederea continuării rezidenţiatului, întrucât sistemele nu sunt echivalente la niciun nivel. De exemplu, un rezident în anul 3 în România, nu poate veni pe o poziţie de ST4 în Marea Britanie. Un medic care începe rezidenţiatul în România trebuie să îl termine în România, ori, dacă doreşte să intre în sistemul de formare britanic, trebuie să înceapă cu Foundation Programme (după ce în prealabil a obţinut înregistrarea cu GMC) şi să concureze cu toată lumea, conform procesului explicat mai sus.
Un medic cu titlul de specialist sau primar în România, conform legislaţiei Uniunii Europene, are dreptul să se înscrie pe „Specialist Register” la GMC, însă acest lucru nu înseamnă că este Consultant (repet, acesta este un post care se obţine prin concurs). Atribuţiile unui Consultant sunt asemănătoare, însă, din multe puncte de vedere, foarte diferite de cele ale unui medic primar, prin urmare cea mai bună soluţie este căutarea unui job cu profil mai jos pentru a se intra în contact cu sistemul.
Informaţii cu privire la job-urile publicate de către agenţiile de recrutare, veniturile care se vehiculează în presă, despre nevoia de medici în Marea Britanie şi ce înseamnă job-urile respective ca atare, în următorul articol.
Link-uri utile în ceea ce priveşte activitatea unui medic şi, mai ales, a unui medic în „training”:
Se încarcă comentariile...
