Explicaţiile pentru ceea ce se întâmplă la acest spital sunt relativ simple şi cunoscute atât de personalul medical din unitate, cât şi de cei care au controlat acest spital, rezumându-se să ridice din umeri a neputinţă, limitându-se la a lăsa o listă de deficienţe care ar trebui remediate.

Institutul Nasta, alături de cele două spitale de boli infecţioase, se numără printre puţinele unităţi care acceptă transferul unor pacienţi gravi de la alte spitale, la cererea aparţinătorilor, nu a medicilor, ca urmare a nemulţumirii celor dintâi faţă de tratamentul acordat. Rudele îşi pun speranţa deşartă că poate în alt spital vor avea şanse mai bune pentru un alt tratament. Însă aici dau peste alţi pacienţi cu septicemie, de şi mai multe paturi într-un salon când de fapt ar trebui ca pacientul să fie izolat, de prea puţine asistente şi mai ales prea puţine infirmiere, de o unitate fără circuite adecvate, de mai puţine medicamente specifice bolii etc. Este însă o staţie terminus. De aici nu mai ai cum să pleci decât pe la morgă. Unitatea primitoare accepta transferul din multiple motive legate de finanţarea cazului grav respectiv şi din alte motive subiective asupra cărora nu doresc să mă aplec acum.

Problema este ce învăţăm din această situaţie scoasă temporar la lumina reflectoarelor. 

Am mai scris şi în trecut ca în loc să ne facem că facem spitale noi ar trebui să punem pe primul plan înlăturarea neconformităţilor din cele peste 100 de spitale neconforme găsite atât de (Autoritatea Naţionala de Management al Calităţii în Sănătate (ANMCS), cât şi chiar corpul de control al Ministerului Sănătăţii. În locul unei poziţii ferme în această privinţă, Guvernul se bucura ori de câte ori ministrul sănătăţii devine complice în perpetuarea situaţiei şi acceptă că aceste spitale să funcţioneze deşi ar trebui să fie primul care să spună STOP. Este drept, în această ultimă eventualitate, atât autorităţile locale, cât şi Ministerul ar trebui să aloce fonduri suplimentare pentru necesarele corecţii căci, fără bani nimic nu se poate face. 

Am putut urmări declaraţiile doamnei ministru privind faptul că s-a deplasat la Institut. Este bine că a făcut acest lucru însă este total insuficient. Ceea ce trebuie să facă este să găsească de urgenţă finanţarea pentru renovarea şi conformarea unităţii la standardele minime de siguranţă, însă aceşti bani nu sunt planificaţi în buget!

Şi astfel am ajuns la o propunere mai veche, avansată de mine în multiple ocazii. 

Există o oportunitate pentru a îndrepta cât de cât lucrurile, respectiv aberanta propunere privind testarea şi administrarea gratuită de vitamina D. Este un jaf indescriptibil, care iese în evidenţă şi mai grotesc dacă îl pui în antiteză cu necesitatea, de o urgenţă depăşită, de conformare a spitalelor în funcţiune la cerinţele în vigoare. 

Drept urmare, o rog pe doamna ministru Pintea, dar şi pe oricare parlamentar de bună credinţă care va avea pe masă bugetul pe anul 2019, dacă va fi retrimis de la promulgare, să propună şi să susţină înfiinţarea unui buget tampon de minim 50 milioane de lei, destinat intervenţiei de urgenţă în cazul secţiilor în care infecţiile grave asociate actului medical nu au cum să mai fie stăpânite. Oamenii mor pe capete şi pentru că un asemenea fond nu există. Managerul nu dispune de fonduri pentru modificări substanţiale în funcţionarea secţiei şi mai ales nu are cum să-şi permită să închidă activitatea în sectorul respectiv pentru că rămâne fără fonduri pentru medicamente, salarii, utilităţi etc. Aşa că, vrând, nevrând, este forţat să accepte decesele ca ceva inevitabil, de vreme ce chiar Guvernului nu-i pasă. Singurul care poate face o schimbare a aceste paradigme este Ministrul Sănătăţii, sprijinit de premierul Dăncilă.
Daca Bugetul de stat preia pentru o luna cheltuielile de renovare, si veniturile nerealizate pentru a rezolva o problema de sanatate publica stimulind astfel medicii sa semnaleze infectiile fara teama, nu o sa se faca gaura in cer. Iar daca acest fond de rezerva se termina, de aceea exista fondul de rezerva al premierului si rectificarile bugetare, pentru a interveni in situatie de reala necesitate. 
Într-o situaţie similară sunt şi alte spitale din ţară, chiar dacă acest lucru nu ajunge la ochii mass-media. Încă o dată, s-a dovedit că există bani pentru sănătate atunci când preşedintele PSD Liviu Dragnea vrea. Să sperăm însă că cele 285 de milioane luate de la SRI nu au o altă destinaţie decât cea declarată de autorităţi, pentru că în acest caz, orice speranţă este inutilă, viitoarele condamnări la moarte prin septicemie cu acinetobacter fiind fără posibilitate de apel.