Chirurgul Ioanel Sinescu: „Nu putem nega că se condiţionează actul medical”
0
Deşi recunoaşte că se dă şpagă în sănătate, chirurgul Ioanel Sinescu susţine că una din modalităţile prin care acest fenomen ar putea fi estompat îl reprezintă plata medicilor în funcţie de performanţă, un sistem greu de pus în practică dar care ar stimula competenţa cadrelor medicale.
Un studiu recent, publicat în luna decembrie 2013, arată că românii dau frecvent şpagă atunci când ajung în spital. Nu doar medicii se lasă unşi, ci şi asistenţii medicali. Şi, cu toate că cei mai mulţi dintre români nu sunt de acord cu această practicăt, odată ajunşi într-o unitate medicală mare parte din aceştia preferă să-şi asigure un tratament corect.
Despre condiţionarea actului medical, un fenomen real, dar care este de „neconceput”, a vorbit într-un interviu acordat ziarului Adevărul academicianul Ioanel Sinescu (62 de ani), şeful Centrului de Uronefrologie şi Transplant Renal din cadrul Institutului Clinic Fundeni din Capitală.
De asemenea, chirurgul a adus în discuţie şi noul sistem de plată în funcţie de performanţă, care ar putea intra în vigoare din 2014. Acest tip de salarizare, deşi e dificil de pus în practică, ar putea elimina din plăţile informale şi, mai important, i-ar putea determina pe medici să rămână şi să profeseze în continuare în România.
Adevărul: Condiţionarea actului medical în sistemul sanitar românesc este o realitate din păcate...
Academicianul Ioanel Sinescu: Eu nu pot să-mi imaginez ce om poate fi acela care îi cere bani unui bolnav, mai ales dacă acesta e sărac, are acasă cine ştie câţi copii, o soţie, dacă mai există şi ea, care fie este bolnavă, fie nu lucrează şi care tot ce vrea este să îşi recapete sănătatea pentru a-şi ajuta familia. A pretinde bani pentru a interna, pentru a trata şi pentru a opera un pacient iese din orice fel de tipar al deontologiei profesionale, al relaţiei medic – pacient şi al legislaţiei. Astfel de medici trebuie să dispară.
Credeţi că aceste practici au dus la scăderea încrederii românilor în medici?
Mie, unul, mi-e tare teamă că în anumite zone, încrederea pe care o au bolnavii în noi este mai mare decât ceea ce le oferă sistemul nostru medical. În aceste condiţii, trebuie să depunem eforturi mari pentru ca bolnavul să-şi poată găsi rezolvarea. În caz contrar, toată speranţa pe care şi-o pune un pacient în noi, când ne vede cu halatul alb, s-a ruinat şi, de fapt, ea nu mai există. Din păcate, în România zilelor noastre astfel de situaţii se întâlnesc chiar şi în oraşele mari, unde organizarea nu este bine pusă la punct.
Merg românii mai puţin la medic pentru că nu au bani de şpăgi?
Cred că este şi o percepţie personală veche cu care eu nu sunt de acord. Ea nu există numai în România, deşi poate fi întâlnită cu precădere în partea de est a Europei, unde s-a considerat că a te face sănătos e un lucru foarte important şi că, dacă ai o astfel de iniţiativă şi o astfel de contribuţie, medicul te tratează mai bine. O ţară civilizată nu poate opera cu asemenea parametri. Personal, nu văd cum un medic ar putea să se orienteze în investigaţiile pe care le face, în diagonsticul pe care îl stabileşte, în tratamentul pe care îl prescrie de ceea ce eventual i-a dat bolnavul. Şi totuşi, aceste situaţii există, nu le putem nega.
Şi totuşi se fac diferenţe între pacienţii cu bani şi cei săraci...
Efortul medical nu poate fi dimensionat în raport cu starea socială a bolnavului sau cu starea sa economică. Este un om bolnav, iar acel om poate să fie şi rege, poate să fie şi cerşetor, însă el are nevoie de nişte investigaţii şi de un tratament care trebuie să fie acelaşi în ambele cazuri. Şi omul sărac trebuie să se facă sănătos, iar medicina trebuie să îi ofere tot ce poate, la fel cum şi cel care are o stare materială mai bună are dreptul să fie sănătos şi, chiar dacă are nişte bani în plus, poate să îi folosească la altceva, nu neaparat să-i dea medicului.
În aceste condiţii, e normal ca un medic care primeşte un cadou să îl şi accepte?
Este un lucru care se întâmplă peste tot în lume. Se manifestă în diverse moduri, dar e un act deliberat pe care îl face un pacient. Acum, depinde şi de medic dacă îl primeşte sau nu. Cum ar putea să accepte un medic o astfel de recunoştinţă de la un bolnav care are cancer generalizat, este în stadiu metastatic, a fost operat, dar e nevoit să facă radioterapie şi chimioterapie? Sigur, pacientul este fericit că l-a operat cineva, dar el n-a sfârşit cursa în lupta cu boala. E adevărat că românii sunt extrem de generoşi şi au un grad de solidaritate în suferinţă cum eu n-am văzut în alte părţi.
Cât de mult contează starea psihică a pacientului în procesul de vindecare?
Este foarte importantă. În primul rând, cu un pacient trebuie să vorbeşti civilizat, el este deja traumatizat prin boala lui, n-are nevoie de cuvintele aruncate peste umăr de domnul doctor, dimpotrivă, chiar îi fac rău. În al doilea rând, trebuie să îi câştigi încrederea. Dacă nu i-ai câştigat încrederea şi este vorba de fel de fel de intervenţii chirurgicale de amploare, pacientul nu va lupta pentru a se face sănătos, ci va deveni aproape indiferent în suferinţa lui, intuind cumva că starea lui de sănătate nu se va îmbunătăţi. Prin urmare, n-o să-l faci un partener alături de care să lupţi.
Se tot vorbeşte de lipsa de educaţie sanitară a pacientului...
Am constatat că pacienţii au un grad de cultură medicală apreciabil. Uneori, nu este bine folosit pentru că îşi atribuie fel de fel de complicaţii. Chiar şi aşa, prefer să lucrez cu un bolnav bine informat decât cu unul care nu ştie nimic, şi pe care îl convingi mai greu să accepte nişte gesturi medicale care sunt de neevitat, care înseamnă suferinţă, dar care ar putea să ducă la un rezultat bun.
Pacientul trebuie să vină la medic, nu medicul să meargă după pacienţi
Costurile unei operaţii în România sunt diferite de cele de afară...
Să luăm ca exemplu transplantul renal. La noi, o astfel de intervenţie costă 20.000 de euro, în timp ce în străinătate preţurile sunt de câteva ori mai mari. Medicamentele bolnavilor sunt aceleaşi, manopera este aceeaşi, însă cheltuielile de regie, de spital, salariile personalului sunt altele. De aici rezultă diferenţa de cost între operaţii în diverse ţări. Pe de altă parte, pacientul trebuie să vină la medic, nu medicul să meargă după pacienţi. De regulă, aşa se întâmplă peste tot în lume. Medicul atrage pacienţii, dacă el are rezultate foarte bune.
Ar atrage plata în funcţie de performanţă mai mulţi specialişti în sistem?
Ar stimula competenţa, fără îndoială. După mine, aici sunt nişte parametri foarte greu de pus în practică. Este dificil îi aşezăm acolo unde le este locul pentru că au şi un grad mare de subiectivism. Spre exemplu, chiar dacă la început nu eşti suficient de bine cunoscut ca medic, dacă lucrezi într-un colectiv performant, te ajută ceilalţi. Însă, în prima perioadă, cei care sunt la început nu au foarte mulţi pacienţi. Pe de-o parte, nu le poţi repartiza bolnavi doar pentru că este corect să înveţe şi ei. Pe de altă parte, există acea idee că primeşti bani în măsura în care operezi. Cine te plăteşte şi unde te opreşti?
Înţelegem că este dificil de pus în practică?
Cu certitudine. Creşterea salariilor este binevenită. Un medic, la fel ca orice om de pe faţa pământului, are nevoie de un venit cu care să-şi întreţină familia şi care să-i permită să meargă mai departe în viaţă. Am convingerea faptului că cel mai important sector al oricărei ţări este sănătatea, al doilea este educaţia şi al treilea este justiţia. Prin urmare, dacă eşti sănătos, dacă eşti educat şi dacă trăieşti într-un mediu în care lucrurile sunt bine aşezate poţi duce o viaţă normală. Dacă n-ai aceste trei condiţii, vei supravieţui.
Îşi poate permite sistemul actual aceste deziderate?
Sistemul şi le poate permite până la un punct, cu o organizare foarte bună şi folosind maximal resursele pe care le are.
Românii ajung la medic „când îi doboară suferinţa”
Potrivit academicianului Ioanel Sinescu, românii ajung la medic în momentul în care boala se află deja într-un stadiu avansat. Până atunci, susţine chirurgul, aceştia găsesc fel şi fel de justificări pentru a nu se prezenta la cabinetul medicului de familie sau la cel al specialistului.
„În condiţiile în care am avea un sistem medical bine pus la punct prin care, dacă nu facem nişte analize obligatorii în fiecare an, atunci statul român n-ar trebui să suporte nimic, iar costurile ar fi suportate de fiecare cetăţean în parte, cu siguranţă că ne-am simţi obligaţi să ne asigurăm starea de sănătate. Cu această ocazie, am descoperi afecţiunile din timp, chiar şi pe cele care pot fi tratate radical. Evident, cheltuielile ar fi mult mai mici, oamenii ar fi mai sănătoşi şi starea generală a sănătăţii populaţiei ar fi una mai bună”, a explicat academicianul.
Citeşte mai multe ştiri pe aceeaşi temă:
300 de transplanturi de rinichi, 118 transplanturi de ficat şi unul de cord, realizate în 2013
Anul trecut au fost realizate 300 de transplanturi de rinichi, 118 transplanturi de ficat şi unul de cord, conform datelor Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT), date publicităţii joi de Ministerul Sănătăţii (MS).
Ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, l-a numit pe profesor dr. Radu Deac în funcţia de director executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant.
Irinel Popescu: România ar putea ajunge pe primele locuri în lume privind transplanturile hepatice
Şeful Clinicii de chirurgie şi transplant hepatic Fundeni, profesorul Irinel Popescu, a declarat duminică dimineaţă, în cadrul emisiunii „După 20 de ani”, că numărul de transplanturi din România a crescut semnificativ şi speră ca suma alocată de Ministerul Sănătăţii pentru astfel de proceduri să crească.
VIDEO Anchetă la Institutul Clinic Fundeni, după acuzaţii de trafic de organe
Conducerea Institutului Clinic Fundeni a demarat o anchetă internă asupra activităţii de transplant în general şi a transplantului de rinichi în special, după suspiciuni privind traficul de organe, ridicate de un reportaj cu camera ascunsă.
O sută de transplanturi hepatice la Institutul Clinic Fundeni în 2013
Institutul Clinic Fundeni a atins cifra de 100 de transplanturi hepatice efectuate în primele 10 luni ale acestui ani, înregistrând un record pentru această activitate. Concret, au fost efectuate două transplanturi hepatice la o pacientă de 59 ani cu ciroză hepatică, în urma unei infecţii cu virus B şi D, precum şi la un pacient de 57 de ani, cu ciroza hepatică datorată unei infecţii cu virus C.
Institutul Clinic Fundeni a anunţat astăzi că a finalizat proiectul de extindere şi de modernizare a Secţiei de Transplant, prin creşterea numărului de camere sterile pentru adulţi de la 7 la 11, construcţia şi dotarea a şase camere sterile pentru copii şi schimbarea centralei care gestionează sistemul de presiune pozitivă. Valoarea investiţiei se ridică la 800.000 de euro.
Tragedia tinerei din Dâmboviţa în vârstă de 23 de ani, care a fost împuşcată de iubitul ei poliţist, şi care a murit la Spitalul Floreasca a oferit dreptul la viaţă unor români care se aflau de ani buni pe lista de aşteptare pentru un transplant renal. Daniela Militaru (41 de ani) şi Grigore Alexandru (56 de ani) sunt cei doi norocoşi care au fost salvaţi de la dializă de rinichii Elenei Pîrşă.
Se încarcă comentariile...
