De la replici de genul "Dar cine e Shakespeare?", "Şi ce dacă e Kant?", "Nu mai pot eu de Einstein!", de pildă, şi până la a fi "combătuţi" de tot felul de mediocri, s-ar întâmpla totul. Aşa cum şi Isus, dacă ar veni, n-ar fi tocmai pus în fruntea Bisericii, fiind, probabil, "expirat", "neînţelegându-şi" suficient de adânc propriile învăţături. I s-ar da "lecţii" ― culminând, fireşte, cu repironirea. Mari, cinstiţi, drepţi, genii sunt acei care spun despre "noi" că suntem mari, cinstiţi, drepţi, genii, sunt acei care ne fac avantaje, acei de pe urma cărora putem profita, acei care acceptă să ne fie cârje sociale, nu orice "expirat" din cultura şi civilizaţia lumii.

Mulţi cred că îndemnul "gândeşte cu mintea ta!", pe care îl auzim adesea, înseamnă a ignora ex catedra, a anula obraznic părerile marilor spirite ale omenirii, luând de bună "prostia din capul tău", cum ar spune personajul ”Ţugurlan”, din celebrul roman ”Moromeţii” al lui Marin Preda ― de aici şi valul tsunamic de ignoranţă, din ultimii 20 de ani.

Marii filosofi ai lumii, marile ei spirite (pe care nu puţini pun ferm ştampila "expirat" ― ca şi cum ai spune despre cineva că e mort, fiindcă nu este îmbrăcat în linia modei, are haine demodate) s-au ocupat de esenţele lucrurilor, nu de glazura lor, de superficialitatea ornamentală a ambalajului. Ei au fost preocupaţi de propulsia, adâncurile şi principiile "Mariei", şi nu de pălăria ei. Deci nu te poţi fandosi pe lângă forme, crezând că redescoperi şi controlezi fondul ― chiar şi coada la matură, gaura covrigului sau "după-colţ"- ul au fost "inventate" de alţii.

"A gândi cu mintea ta" înseamnă a trece prin filtrul gândirii tale un lucru, ţinând cont de ceea ce au spus marile minţi ale omenirii despre el; aşadar, să nu preiei mecanic opiniile livrate de unul sau de altul şi nici să nu te ai pe tine însuţi ca reper. Să nu te laşi manipulat, influenţat, "îndoctrinat" ― adică să nu fii prada prostiei altora şi nici a propriei tale prostii. Între a o face pe deşteptul şi a fi deştept e totuşi o mică diferenţă, cel puţin egală cu distanţa de la cer la pământ ― dacă lucrurile ar fi stat altfel, de mult am fi adus cerul printre noi.