Ţară cu puroi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

România este o rană acoperită de o crustă subţire. Ştim cu toţii că rana e plină de puroi. Aşteptăm nişte „medici“ providenţiali care s-o opereze, s-o igienizeze, s-o vindece. Până atunci, trăim în puroi.

Suntem mândri că suntem români, dar ne enervăm când ni se arată puroiul în care trăim. Când crusta se rupe (Mineriadele, Colectiv, Caracal) curge puroiul. Sunt mulţi români care nu sunt deranjaţi de puroi, care se bucură şi sunt fericiţi că trăiesc aici. Să fie sănătoşi! Noi, traumatizaţi de revărsarea repetată a puroiului, strigăm, urlăm, cerem ajutor, protestăm, vociferăm sau facem caterincă, ţinem prelegeri moralizatoare, postăm ironii muşcătoare pe Facebook şi scriem editoriale, să vină cineva să cureţe puroiul! Suntem atenţi ca nicio picătură de puroi să nu ne atingă vreo unghie, igiena spirituală!, dar continuăm să ne agităm fără să recunoaştem că puroiul a acoperit demult lumea noastră. Suntem şocaţi de cât de mult puroi curge de sub crusta ce părea să dea semne că rana se va vindeca. Uite că puroiul curge! Agitaţia, tămbălăul, panarama, văicăreala din jurul puroiului ne creează senzaţia că situaţia se va rezolva. Totuşi, de ce autorităţile n-au luat măsuri? De ce s-a ajuns aici? Rana e deschisă, puroiul se întinde. În locul sângelui, din rană curge puroi. Nu se mai opreşte. Comentatorii, liderii de opinie, ţuţerii şi mazetele dau năvală la televiziuni, toţi se întrec să analizeze culoarea, putoarea şi conţinutul puroiul. Se caută vinovaţii, se aruncă acuze, se fac procese televizate. Ţi se face greaţă. Timpul trece şi revolta se stinge sub cimentul resemnării. Puroiul se usucă. O ploaie de vară şi o ninsoare anunţată cu cod portocaliu vor şterge jegul. Să nu călcăm în jeg! Rana prinde altă crustă. Poate mai rezistentă. Să fim mulţumiţi că am scăpat, să ne fie învăţătură de minte, să învăţăm din această experienţă, să nu se mai repete, să fim pregătiţi pentru următorul puroi, noi să fim sănătoşi!

Cei mai mulţi români au plecat din ţară pentru că s-au săturat şi le este silă să mai trăiască în puroi. Cei rămaşi se amăgesc cu speranţa că puroiul de sub crustă va dispărea cândva, în anii pe care Dumnezeu le-a mai dat de trăit. Poate ne vor ajuta să scăpăm de puroi cei de la Uniunea Europeană, partenerii noştri americani sau românii care se vor întoarce în ţară. Poate generaţiile viitoare pentru că, cei bătrâni, plini de puroaiele comuniste, vor muri şi vor veni cei tineri, sănătoşi, şi vor curăţa puroiul. Chiar n-aţi văzut tineri care împrăştie puroi (spiritual)? Poate Dumnezeu ne va ajuta! Inventăm tot felul de speranţe pentru un viitor luminos. Sigur, nu trebuie neglijată nici conspiraţia internaţională, care întreţine puroiul pe pământul românesc, pentru că noi suntem curaţi, oneşti, dar nu atât de puternici ca duşmanii.

Cei mai mulţi români au plecat din ţară pentru că s-au săturat şi le este silă să trăiască în puroi.  

Nu există nicio logică a rezistenţei în puroi. Nu e valabilă nicio scuză pentru puroiul în care trăim. Există o singură opţiune: să tăiem în carne vie, cu orice risc.

Opinii

Mai multe de la Petre Barbu


Ultimele știri
Cele mai citite