Şcoala, Biserica, Armata – principalii duşmani ai democraţiei?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Se spune că Şcoala, Biserica şi Armata sunt stâlpii societăţilor democratice occidentale. Şi că aceste societăţi s-au construit, toate, pe un set de valori comune – care sunt valorile a două dintre marile monoteisme morale, iudaismul şi creştinismul.

Auzim, totodată, voci care spun că aceste instituţii sunt principalii duşmani ai democraţiei, care „trag un pumn în gură democraţiei”. Instituţii care ar trebui reformate din temelii, dacă nu demolate din temelii, ca să „ieşim din peşteră” Afirmaţia reprezintă, în mod evident, un nonsens. Înainte de a vedea de ce este un nonsens, două vorbe despre sintagma „stâlpii societăţii”.

De ce acestea trei ar trebui să fie stâlpii societăţii? Pentru că ele reprezintă cele trei misiuni fundamentale şi, totodată, cele trei capsule de supravieţuire ale societăţii.

Şcoala înseamnă educaţia şi formarea noilor generaţii. Este sinonimă cu continuitatea şi cu supravieţuirea societăţii pe termen lung – ba, mai mult, cu progresul societăţii, cu ideea că generaţiile viitoare vor putea să păstreze ce au construit cele trecute şi chiar să îmbunătăţească, să adauge ceva la această moştenire a părinţilor şi a bunicilor noştri.  

Biserica este singura instituţie care, de două mii de ani, gândeşte despre gândire. Experienţele bisericii creştine acoperă, în mod natural, toate experienţele umane – şi, mai ales, toate erorile umane. Rezultatul este o hartă a experienţelor şi o hartă morală cu toate fundăturile şi cu toate drumurile rele demonstrate prin experienţă. Experienţa celor de dinaintea noastră, care le-au parcurs – fie oameni din Biserică, fie din afara Bisericii. Mai mult, Biserica răspunde unor întrebări fundamentale ale omenirii atât cu privire la originile noastre (de unde venim), cât şi cu privire la scopurile noastre ultime (unde ne ducem), răspunsuri fără de care viaţa unor fiinţe raţionale nu poate avea sens. Şi foloseşte, ca sursă a acestor răspunsuri, Revelaţia Colectivă, întruparea lui Iisus Hristos, fiul Dumnezeului Celui Viu. Pe baza acestor răspunsuri şi a acestor experienţe (bune sau rele), ne putem bucura astăzi de libertate, de demnitate, de egalitate, de confort, şi de toate celelalte beneficii ale societăţilor occidentale creştine.

Armata înseamnă supravieţuirea imediată a cetăţii – apărarea cetăţii faţă de ameninţările care provin din exterior. Fără această supravieţuire imediată, nici o altă idee – de libertate, de demnitate, de progres, de bunăstare – nu este posibilă.

Aşadar, o societate nu poate supravieţui fără să-şi asigure continuitatea pe termen lung; fără să aibă reperele corecte ale gândirii şi moralităţii; şi fără să îşi asigure apărarea şi supravieţuirea imediată. 

E amuzant, prin urmare, cum progresiştii şi reformatorii morali ne spun că aceste instituţii ar trebui rase la pământ ca să „ieşim din peşteră”. Demolarea acestor instituţii echivalează nu cu ieşirea din peşteră, ci cu întoarcerea în peşteră; echivalează nu cu progresul, ci cu (re)căderea în haos şi în anomie; nu cu lumina, şi cu întunericul.  

Aceşti progresişti şi reformatori morali e posibil să aibă dreptate, cel puţin în parte, când critică unele dintre defectele din prezent ale acestor instituţii. Dar nu au, cu siguranţă, în nici un fel dreptate când propun reformarea sau demolarea lor din temelii. Şi tare aş vrea să văd cum ar răspunde aceşti progresişti şi reformatori morali la două întrebări fundamentale: a) de ce creştinismul, care este o religie foarte mistică, este în acelaşi timp religia celei mai practice regiuni a planetei; de ce are mai multe paradoxuri decât filosofiile orientale (paradoxuri în care de obicei reformatorii se împiedică la fiecare pas), dar inventează şi construieşte, în acelaşi timp, cele mai bune spitale, universităţi, drumuri, reţele de comunicaţii, calculatoare, nave spaţiale, etc; de ce, altfel spus, societăţile creştine sunt, în prezent şi în istorie, cele mai libere şi civilizate, dar şi cele mai creative şi mai avansate societăţi – cultural, tehnic, militar, ş.a.m.d.; şi b) cum vor rămâne aceste societăţi creştine la fel de libere, civilizate, avansate şi puternice sau vor deveni şi mai libere, civilizate, avansate şi puternice odată ce dărâmi pilonii pe care s-au construit. Să ne explice şi aceşti reformatori, măcar o singură dată, CE CRED ei, nu ce nu cred ei. 

Pe aceeaşi temă:

Dar despre problemele morale ale prezentului când vorbim? – link aici
Despre moartea lui Alfie Evans – link aici
„Romeo şi Julieta“ – în afara legii? – link aici
Trei lucruri cel puţin la fel de rele precum Ciuma Roşie. Şi o metodă de a le opri – link aici
Un nou protocronism: protocronismul de gen. Ce susţine, în fapt, ideologia gender? – link aici
Cinci linii de atac ale celor care se opun organizării Referendumului pentru Căsătorie – link aici
„Corectitudinea politică (CP) este duşmanul libertăţii“ (Mario Vargas Llosa) vs. „Cei care critică CP sunt anti-occidentali“ (intelectuali dâmboviţeni) – link aici
Despre cum să nu-ţi iroseşti talentul – şi să nu rămâi la starea de „legumă de canapea“ sau de „idiot util“ – link aici
Patru lucruri care s-au întâmplat în timp ce noi ne uitam la Campionatul Mondial şi la meciul (amical?) Trump-Putin (I) – link aici
Patru lucruri care s-au întâmplat în timp ce noi ne uitam la Campionatul Mondial şi la meciul (amical?) Trump-Putin (II) – link aici

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite