Pentru ca recomandarea mea să fie cu efect, e nevoie de un strop de anamneză. Trebuie tălmăcită întâi semnificaţia referendumului şi apoi luat în calcul dacă vizionarea e menită să servească stimulării: (a) unei gândiri care să judece liber consecinţele acestui referendum; sau (b) simţirii creştine care susţine agenda acestei consultări.

În cazul (b), mai simplu de diagnosticat, recomand creaţia realizatorului de filme YouTube Adrian Daniel. O mostră a dedicaţiei şi inspiraţiei sale vei găsi aici.

Dacă eşti dornic să judeci cu propria minte, mai e nevoie să discerni scopul real pentru care guvernanţii te cheamă la urne. Încearcă să alegi! Reprezintă referendumul:

(1) expresia sinceră a guvernanţilor că familia heterosexuală se află în primejdie şi că are nevoie de o redefinire profundă, constituţională şi creştină?

(2) o măsură de a exclude persoanele non-hetero de la căsătorie şi de la dreptul de oferi dragoste părintească?

(3) un gest populist de frondă la adresa Europei?

(4) o manevră inteligentă de a transforma PSD într-un joker politic bun să intre în orice combinaţie ideologică?

(5) o distragere a atenţiei de la problemele reale ale cetăţenilor?

(6) o imitaţie carpatină a unor tactici populiste americane.

In funcţie de ce alegi, îţi propun un lungmetraj. Pentru Opţiunea 1, familia sacră în primejdie--propun Aurora de Cristi Puiu (2010), trailer aici . Filmul prezintă cum soţ talibanizat crede că aspectele metafizice ale uniunii dintre bărbat şi femeie îi dau dreptul sa pună mâna pe puşcă şi omoare pe cei ce nu cred în sfinţenia acestei uniuni. Filmul e static şi se întinde pe mai mult de trei ore. E posibil că îţi va aduce aminte de ritualurile complete de cununie ortodoxă, care durează cam tot atât.

Pentru Opţiunea 2, persecutarea semenilor ce iubesc altfel, recomand După dealuri de Cristian Mungiu (2012), trailer aici. Povestea: o fata simplă, harnică şi cu inimă bună este ucisă de fanatici creştin-ortodocşi pentru că iubeşte o altă fata. Filmul are o paletă de culoare aproape de alb şi negru, aducând aminte de felul în care tind să gândească cei ce au oroare de diversitate.

Pentru Opţiunea 3, populism, sugerez clasicul Mihai Viteazul, trailer aici, de Sergiu Nicolaescu (1971). Îţi va reaminti de rădăcinile ceauşiste ale populismului de azi şi, de asemenea, că principalul scop al populismului nu e de a servi poporului, ci de a întări piedestalul conducătorului suprem. Filmul a rămas în istorie şi pentru multitudinea de figuranţi pe care Nicolaescu a ştiut să o mânuiască. Şi acest aspect constituie o invitaţie la reflecţie asupra propriei tale condiţii politice de maşină de vot.

Pentru Opţiunea 4, partid bun la toate, propun Filantropica (2002) trailer aici de Nae Caranfil. Personajele sale îţi vor aduce aminte de ceea ce au în comun toţi oamenii buni la toate şi cu textul potrivit la momentul potrivit: nesinceritatea. O mărturie bonus la adresa cameleonismului o constituie şi cariera politică a actorului din rolul principal, Mircea Diaconu.

Pentru Opţiunea 5, aruncat praf în ochi, recomand Zâmbet cu soare (1988) de Elizabeta Bostan fragment aici. Concepută în vremurile cele mai cenuşii ale dictaturii PCR, pelicula prezintă realităţile sfârşitului anilor 80 ca fiind ale abundenţei şi euforiei de a trăi, un fel de heroină artistică dătătoare de viziuni.

Pentru Opţiunea 6, plagiat politic, recomand Profetul Aurul şi Ardelenii (1978) de Dan Piţa fragment aici. E o adaptare românească a poveştilor cu cowboy şi indieni californiene. Generaţii de români au râs cu hohote la păţaniile lui John Brad şi ale clanului său dovedind că pe balcanici nu îi întrece nimeni în arta de a parodia westernul şi mai ales vestul.

Lista de filme recomandabile e mult mai lungă. Aş adăuga doar că, drept cură împotriva homofobiei, un merituos cetăţean sau cetăţeană de origine română a compilat o listă de 2000 de titluri care ating această temă şi pe care o poţi găsi aici. Dar sincer, din punctul meu de vedere, poţi privi orice film în ziua de 7 octombrie: Lasă-te pradă celui mai manipulativ, mai gol de sens, mai plin de efecte speciale sau mai siropos. E plin de ele pe televiziuni. Aşa limitate şi comerciale, aceste filme te vor ţine în casă şi îţi vor stimula creierul şi simţul civic mai mult decât mersul la un vot fără rost, care costă 100 de milioane de lei, bani ce pot sponsoriza producţia a unei duzini de filme de lung metraj româneşti. Boicotează deci în stil cinefil!