Între apologia buruienilor şi torţionarii regăsiţi

Alexandru Vişinescu are 88 de ani şi este torţionarul la modă al României

Ascultam sâmbătă, pe Radio Romnânia Actualităţi, un comentariu referitor la buruieni. O apologie a acestor plante care au devenit dăunătoare abia după alungarea din rai a celor doi păcătoşi primari, Adam şi Eva. Abia apoi, după apariţia foamei care nu exista în raiul biblic, au căutat oamenii să cultive plante care să-i hrănească şi să le asigure existenţa de zi cu zi. Din acel moment buruienile au devenit duşmanul omenirii.

Au fost lovite neîncetat cu sapele şi exterminate pentru a face loc plantelor hrănitoare pentru umanitate, în vremurile moderne au fost exterminate cu ajutorul diverselor substanţe chimice şi în continuare sunt vânate de agricultorii care îşi protejează recoltele.

Dar niciodata nu au dispărut. În fiecare an au reapărut şi şi-au urmat ciclul de viaţă devenind un fel de exemplu negativ pentru cei ce încearcă constant să le distrugă. Citate, proverbe chiar şi poveşti au fost inventate de oameni pentru a sublinia inutlitatea acestor plante, dar şi rezistenţa lor în faţa prigoanei constante la care sunt supuse de umanitate.

Ascultând acestă abordare a realizatorului Radio România m-am dus cu gândul la noul subiect care stăpâneşte mass-media românescă. Torţionarul Vişinescu a devenit brusc un etalon al răului suprem, al sistemului opresiv al anilor ’50, care a distrus în închisorile sale elita intelectuală şi culturală a României. Ca o buruiană rea, gârbovită de trecerea anilor, acesta nu vrea să dispară din mijlocul unei societăţi care se hrăneşte cu sânge, violenţă şi cancan. Drept urmare, televiziunile, presa scrisă, presa online şi cam tot ce poate fi considerat media în România l-au luat la ţintă. Un bătrân  aproape senil, a devenit brusc subiectul numărul 1 de presă în România. Dezbateri cu oameni politici, invitaţi din sociatatea civilă, opinii ale intelectualilor care se ascundeau ca iepurii în anii de tristă amintire, toată floarea cea vestită a societăţii româneşti înfierează cu mânie proletară cazul lui Vişinescu în particular şi neputiinţa societăţii româneşti de a îşi regla conturile cu trecutul în general.

Toţi cei care au condus România în ultimii 23 de ani acuză lipsa unui sistem judiciar care să permită tragerea la răspundere a torţionarilor de tipul lui Vişinescu. Toţi cei care au condus instituţiile de presă în România post comunistă acuză politicienii care nu au făcut legile potrivite pentru a crea un cadru legal în acest sens. Toţi cei care au reprezentat socieatatea civilă din România, în ultimile două decenii, se arată dezgustaţi de acest caz care devine din ce în ce mai cunoscut. Chiar şi un fost preşedinte de ţară se jeleşte pe la antene că el a încercat, dar după 2004 sistemul i-a dărâmat toate încercările de a rezolva situaţia judecării şi condamnării călăilor din perioada comunistă. Probabil şi cei din sistemul judiciar au ceva de comentat cu referire la asta, dar ei sunt mai discreţi şi nu apar prea des prin media, aşa cum şi trebuie.

Prin urmare, să stârpim acestă buruiană denumită Vişinescu care a reapărut în rândul nostru după 70 de ani...Probabil din cauza lui au suferit şi au murit zeci, sute, poate chiar mii de oameni. Metodele lui şi a celor ca el au fost dure, directe şi mai ales de o brutalitate fără seamăn.

Torţionarii nu au avut nevoie să folosească metode de manipulare, să prostească masele din închisorile, satele şi oraşele României cu cuvinte frumoase, bine meşteşugite, care să acopere furturile din marile privatizări, tunurile imobiliare sau, mai pe scurt jaful naţional de după '89. Dacă comentai, după doi, trei Hristoşi, o trimitere la origini, te bateau de-ţi suna apa în cap. Nu s-au scuzat, după primii douăzeci de ani de comunism că nu şi-au făcut planul. Ba chiar l-au depăşit de multe ori, asumându-şi acţiuni oribile care au distrus vieţi şi au produs suferinţe de neimaginat.

Aceşti indivizi sunt aproape dispăruţi biologic, ciclul lor de viaţă fiind aproape terminat. Aşa că societatea românească a ales să se războiască cu ei. Nu cu cei care sunt încă în şi la putere, care au devalizat o ţară fără nici o datorie externă în anul 1990. Nu cu cei care au vândut pe şpăgi imense, bucată cu bucată acestă ţară. Nici cu cei care au făcut ca aproape 40% din populaţia României să trăiască cu frica zilei de mâine şi care astăzi sunt acolo, în vârful ierarhiei sociale. Ca sa nu mai spun că foarte mulţi din categoriile mai sus enumerate provin din elita comunistă care i se închina cu temenele adânci tovarăşului suprem.

Prin urmare, să îi căutăm pe moşnegii torţionari, să-i scoatem din umbra la care se adăpostesc, la fel ca buruienile şi să-i exterminăm. Iar judecători să le fie îmbuibaţii de după '90, cei care nu au bătut, nu au torturat şi nu au ucis pe nimeni. Doar şi-au bătut joc de o ţară întreagă şi au îngenuchiat-o prin intermediul unei democraţii originale. I-au distrus sistemul educaţional şi elita profesorilor, i-au pus la pâmânt sistemul de sănătate şi au generat un mediu propice dezvoltării cocalarilor, a beizadelelor şi a baronilor postdecembrişti.  O nimica toată, aşa că să ne concentrăm pe buruienile torţionare.