Ar fi trebuit să-mi dau seama de neregulă încă din clipa când vocea de la telefon mi s-a adresat cu „domnu' Radu". S-ar fi cuvenit să presimt că era vorba de o minciună. Şi totuşi, am cedat. Amestecul de curiozitate, orgoliu şi neputinţă de-a refuza m-a făcut să accept invitaţia şi să mă declar disponibil. „Dar aveţi grijă, durează peste trei ore", m-a avertizat interlocutoarea. „Se dă şi la televizor". Uşor buimac, am încercat să pun lucrurile cap la cap, constatând că ele nu se legau defel. Prin urmare, o casă de producţie („Suntem cei de la «Duminica în familie» şi de la «Dănutz SRL»") îmi oferea un premiu pentru roman pe scena unui teatru, într-un spectacol care se difuza la televizor. „Care roman?", am întrebat. „Aşa, în general", mi s-a răspuns.

După ce m-am instalat pe un scaun din sala Teatrului Metropolis, m-am uitat în jur, spre a-i vedea pe ceilalţi premianţi. Am dat peste figuri cunoscute, dintr-un evantai de domenii: Corina Chiriac şi Bodo, Alexandru Arşinel şi Luminiţa Huţupan, Sofia Vicoveanca şi George Ivaşcu, Nico şi Cristian Gaţu, Andra şi Radu Voina. Pe pânza din spatele scenei se lăţea o formulă ambiguă până la confuzie: Naţionala internaţională. Abia atunci mi-am amintit că „festivitatea" (acesta fusese cuvântul folosit de peţitoarea mea la telefon) avea să fie prezentată la televiziune la data de 1 decembrie, de Ziua României. Când mi-am dat seama că picasem într-o cursă, era tardiv. Sala se umpluse, iar pe scenă îşi făcuseră deja apariţia prezentatorii, doi tineri prezentabili, deşi cam stângaci la vorbă şi la gest. (Unul dintre ei, cântăreaţa Natalia Barbu, a răsfăţat asistenţa cu epocala formulă de genitiv „Almei Materei".) Cu ochiul la capra vecinului, m-am simţit întru câtva consolat observând, la un nou ochi prin sală, că printre păcăliţi se mai numărau actriţa Ana Ularu, medicul Raed Arafat şi inventatoarea Raluca-Ioana van Staden.

Pe şleau spus, premierea a fost o înscenare. Mai mult. O abjecţie. Postul Naţional TV a avut nevoie de figuranţi cu un anume contur public pentru legitimarea unei încropeli patriotarde, cu urări de sănătate pentru ţărişoară, cântece de voie bună şi „te iubesc"-uri prefăcute. Naţional TV a inventat un premiu şi a momit nişte oameni. Îmi recunosc candoarea şi-mi asum vina pentru orele din viaţă irosite în marginea acestei păcăleli. Însă Naţional TV, casa de producţie Mondo Film şi eminenţele (foarte) cenuşii ale şuşei ar face bine să afle câteva lucruri, în ideea că ispita recidivei le va da târcoale. În primul rând, premiul ar fi trebuit să fie însoţit de o diplomă pe care să stea scris cine îl acordă, cui şi pentru ce. În al doilea, pe obiectul care le-a fost înmânat laureaţilor, o ţandără de sticlă, fusese gravat doar „Naţionala internaţională. 1 Decembrie 2010". În al treilea, prezentatorii nu au spus nici măcar o dată cine este entitatea care acordă premiile, lucru neprofesionist de-a binelea. În primăvară, am prezentat Gala Premiilor Radio România Cultural şi mi s-a atras atenţia de zece ori ca nu cumva să uit să spun numele instituţiei, la fiecare premiu acordat. În al patrulea, ce fel de gală de premii e aceea în care, una-două, laureaţii cântă, dansează, îşi fac declaraţii de amor cu prietenii din sală şi solicită aplauzele ritmate ale auditoriului?

O ultimă precizare. Am lăsat intenţionat la urmă partea financiară a premiului. Ea a fost în cuantum de zero, fără ca asta să mă vexeze în vreun fel. Nici Societatea Timişoara nu-şi recompensează aleşii cu bani, dar premianţii simt cu adevărat că prestigiul şi credibilitatea le-au sporit, fiindcă organismul care premiază are la rându-i prestigiu şi credibilitate. Prin contrast, Naţional TV şi complicii săi s-au dovedit simpli actanţi într-un scenariu al manipulării.