Încotro ne duci, Florine?

Legiferarea dreptului furnizorilor privaţi de servicii de sănătate de a solicita o contribuţie personală care să acopere diferenţa dintre ceea ce decontează statul şi tarifele private practicate de aceştia (ceea ce a devenit OUG 54/2021) îndreaptă brusc sistemul sanitar din România către o zonă de un liberalism economic pe care îl consider desprins de realitate.

Iată întrebările la care ar fi trebuit să răspundă reprezentanţii Ministerului Sănătăţii şi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate înainte de a propune premierului aprobarea ordonanţei.

1. Este sau nu restricţionat dreptul la sănătate al persoanelor care nu pot plăti contribuţia personală care poate fi solicitată de furnizorii privaţi? Răspunsul este categoric DA!

Aşa cum este formulată, reglementarea se aplică la trei paliere de asistenţă medicală privată: spitale, ambulatoriu clinic de specialitate şi ambulatoriu paraclinic de specialitate, în cazul celor două din urmă, cu aplicare cel mai devreme de la 1 ianuarie 2021. Acest decalaj nu schimba însă neconstituţionalitatea reglementarii. Orbiţi de faptul că reţelele private de sănătate contractează cu CNAS doar 5% din totalul paturilor de spital, existând alternativa spitalelor de stat, cei de la Ministerul Sănătăţii şi CNAS, cu sau fără intenţie, au ignorat că ambulatoriul şi investigaţiile paraclinice sunt operate aproape exclusiv de furnizori privaţi! Cu alte cuvinte, coplata personală devine o barieră de netrecut pentru 80% din populaţie, iar un pacient cu boli cronice poate să fie nevoit să solicite chiar şi 4-5 consultaţii de specialitate într-o lună! Cum Constituţia prevede faptul că România este un stat social, abandonarea principiului solidarităţii intra în coliziune cu legea fundamentală. Doar ca o simplă observaţie, reglementarea a omis să precizeze ce se întâmplă cu internările de o zi furnizate de spitalele private.

2. Pacienţii care optează pentru furnizorii privaţi vor trebui să semneze un angajament de plată. Rezolvă această reglementare o nevoie sau din contră, mai mult încurca lucrurile? Şi în acest caz redactarea nu a ţinut cont de analiză a ceea „ce se întâmplă dacă?”.

Dacă nu semnează angajamentul de plată, lucrurile par evidente, asiguratul nu are decât să se ducă la un spital de stat!

Dar dacă semnează? Aici lucrurile se complică! Se impune să recitim textul OUG-ului: „furnizorii pot solicita acestor asiguraţi, pe baza consimţământului prealabil exprimat în scris, o contribuţie personală pentru a acoperi diferenţa dintre tariful practicat de furnizor pentru rezolvarea cazului sau, după caz, tarifele serviciilor medicale acordate şi tarifele corespondente suportate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, astfel cum va fi stabilită această diferenţă prin Contractul-cadru, potrivit alin. (2^3)”.

Această reglementare ar fi trebuit să fie indubitabila, precisă, fermă!

A doua zi, premierul a semnat Hotărârea de Guvern prin care, dincolo de prevederile OUG-ului, a adăugat la aceasta: „În situaţiile identificate în strânsă legătură cu evoluţia clinică a cazului respectiv, furnizorul privat de servicii medicale va actualiza devizul estimativ numai cu consimţământul exprimat în scris de către asigurat sau reprezentantul legal al acestuia”. Deşi contribuţia trebuie publicată pe site-ul furnizorului pentru fiecare serviciu, hotărârea de guvern o transformă în ceva foarte variabil, impredictibil, aflată la discreţia acestuia. Evident, dacă pacientul va necesita mai multe zile de spitalizare, inclusiv exorbitantele costuri de terapie intensivă etc., regula se schimbă numai pentru el, plăteşte sau, cu tratamentul abia început, trebuie să ceară externarea dacă refuză noul deviz!! Sublinierile legate de fermitatea celor 5 zile, cât ar fi valabil devizul estimativ, este de râs având în vedere că poate fi ulterior consimţământului iniţial. Mai este asiguratul în poziţia de a refuza modificarea contribuţiei ulterior internării sau legea îl trimite astfel înapoi în sistemul de stat, care va trebui să suporte, din nou povara financiară a spitalizării??! 

3. Poate fi acoperită contribuţia personală a asiguratului prin intermediul asigurărilor complementare de sănătate, din momentul publicării OUG-ului şi a normelor de aplicare, aşa cum prevede noua reglementare în cea de-a treia şi ultima modificare în discuţie? Ei bine, şi în acest caz răspunsul este NU!

Din anul 2017, articolul 351 (3) din legea Sănătăţii 95/2006 impunea adoptarea unei Hotărâri de Guvern care să delimiteze pachetul de servicii medicale care pot face obiectul acestui tip de asigurări. „Pachetul de servicii medicale pentru asigurările voluntare de sănătate, serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, precum şi modalitatea şi condiţiile acordării acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului.” Cred că anticipaţi deja că Ministerul Sănătăţii nu s-a preocupat de emiterea acestor norme obligatorii. Transparenţa este evitată chiar de operatorii privaţi,care preferă abonamentele şi plata directă. Acum însă, odata cu noua ordonanţă, dacă vor încasarea contribuţiilor personale, emiterea Hotărârii de Guvern este inevitabilă!

Comentariile pot continua însă am convingerea că Avocatul Poporului va fi nevoit să sesizeze Curtea Constituţională, iar aceasta OUG va fi anulată în întregime. Pentru că lucrurile nu sunt pregătite Guvernul va trebui să intervină, din nou, printr-o alta OUG (Parlamentul nu poate corectă o OUG neconstituţională) prin care să dispună, o nouă prorogare a contribuţiei personale sau pur şi simplu abrogarea ei până când o nouă Lege a sănătăţii sau noi principii de finanţare vor fi elaborate, ceea ce este un proces de foarte lungă durată. Îmi vine greu să cred că cei care nu sunt în stare să redacteze 3 (trei) articole ale unei OUG de modificare a legii vor fi în stare să efectueze modificarea radicală a unei legi aproximativ o mie de articole!

Deocamdată însă Guvernul a făcut o nouă greşeală politică majoră, iar cum premierul este un liberal, PNL este expus inutil, aş spune din incompetenţă, unor atacuri, din păcate, justificate. Indiferent de corecţiile ulterioare, PNL va duce povara unei ipotetice intenţii de liberalizare a sănătăţii!

România nu este SUA, iar un sistem sanitar care încalcă principiul de bază al asigurărilor sociale de sănătate, cel al solidarităţii, preferând un sistem în care cine are poate, cine n-are, nu poate, mă face să mă întreb dacă oamenii aceştia, conduşi de Florin Cîţu, înţeleg spre ce ne îndreaptă!