Zelist, compania care monitorizează blogurile şi social media, a publicat un raport care măsoară prezenţa unor astfel de subiecte pe internet, cu date şi cifre (“Industria 3.0: Şarlatania şi nebunia în epoca online”).

Despre astrologie, magie şi ocultism, bunăoară, au apărut în 2015 peste 23.000 de articole (cu 23% mai multe decât în 2014); despre extratereştri – peste 17.000; despre “dacomanie, tracomanie şi românii ca inventatori a orice” (adică ceea ce, în anii ’80, se numea “protocronism”) au apărut 1815 articole, cu 32% mai multe decât în 2014; despre “masonerie, templieri, conspiraţii şi alte lucruri care ne ţin pe loc” – 7329 de articole. Creşterea cea mai spectaculoasă faţă de anul anterior (153%) o are categoria “noua medicină germană şi alţi gărgăuni pseudomedicali”. În total pe aceste subiecte, Zelist estimează cam 165 de milioane de “impresii” (adică, simplu spus, reacţii de un fel sau altul ale cititorilor).

De unde provine acest val de interes faţă de asemenea teme? Greu de spus. Dar răspândirea lor tot mai mare arată că “există cerere pe piaţă”. Drept pentru care articole de acest fel găsim mai peste tot. Nu doar pe site-urile amuzante, populare, de tipul “efemeride”, dar şi pe site-urile ziarelor şi televiziunilor care, altminteri, se ocupă cu lucruri serioase. Goana după click-uri şi like-uri (şi, prin urmare, după încasări din publicitate) îi face pe mulţi să apeleze la aceste soluţii uşurele pentru a spori audienţa. Aşa că, pe lângă domeniile serioase (politică, economie, societate etc.), fac loc şi trăznăilor de acest fel, pentru că asta vrea publicul. Sau o bună parte a lui. Asta e hrana “intelectuală” cea de toate zilele a multor concetăţeni de-ai noştri: nişte texte în general prost scrise, care repun în circulaţie la nesfârşit clişee ieftine despre centrul energetic mondial care s-ar afla în Bucegi, despre leacuri-minune împotriva cancerului, despre obiecte misterioase găsite pe teritoriul României (semn că, desigur, ţărişoara noastră e un spaţiu “ales”) etc.

De ce vrea publicul aşa ceva? Greu de spus, ar fi nevoie de o analiză riguroasă. Mi se pare însă că succesul acestor trăznăi (pe care Zelist le adună sub numele de “industria şarlataniei”) arată o medie intelectuală scăzută şi o educaţie ştiinţifică precară. Sigur, în şcoală se studiază materii ştiinţifice, dar s-ar părea că fără mari rezultate în viaţa reală. Nu e interesant că, în România, revistele de popularizare a ştiinţei (precum Nature, Science et Vie şi altele) n-au prins? Iar ziarele noastre n-au avut niciodată – nici măcar în vremurile bune, când vindeau sute de mii de exemplare – pagini sau rubrici de ştiinţă, aşa cum au suratele lor din Germania, Franţa ori Marea Britanie? Şi nici la televiziunile noastre cele atât de impetuoase n-au existat şi nu există emisiuni despre ştiinţă, care în alte ţări europene sunt programate în prime time şi fac o audienţă bunicică.

Regretatul Solomon Marcus spunea, de câte ori avea ocazia, că la noi, când se vorbeşte despre “cultură”, se neglijează cu totul cultura ştiinţifică, atât de importantă în era noilor tehnologii. În schimb, explicaţiile fantasmagorice şi conspiraţioniste ale unor fenomene sunt la mare căutare, iar superstiţiile de tot felul “iau faţa” credinţei religioase. Până şi figura lui Arsenie Boca e utilizată/manipulată în tot felul de contexte care, din personaj important al religiei, îl transformă în tămăduitor, vraci, amuletă, apărător de duhuri rele ş.a.m.d. Peste spiritualitatea creştină se aşterne un văl de păgânism mic şi zglobiu, cu care oameni ignoranţi încearcă să-şi panseze rănile, neîmplinirile şi tristeţile de toate zilele.

Căci, dincolo de orice posibile explicaţii, succesul acestor subiecte arată, o dată în plus, o societate dezorientată, stresată, bântuită de neîncredere şi scepticism, uşor de prins în plasa acestei “industrii a şarlataniei”. E trist că atâţia semeni de-ai noştri, cu telefon inteligent şi laptop, fac atât de uşor pasul înapoi spre Evul Mediu.