Cine ar trebui să colecteze cotizaţiile?

Salariaţi de stat, secretare, contabile,  informaticieni muncesc şi strâng cotizaţiile sindicale, de la toţi salariaţii. Şi dacă sunt şi dacă nu sunt membri de sindicat. Nu există în instituţii vreo evidenţă, declaraţii semnate de către salariaţi, prin care aceştia îşi exprimă acordul cu această procedură. În felul acesta este încălcată din start prevederea din legea 62/2011, impusă de Liviu Pop şi Victor Ponta:

Articolul 24(1) La cererea organizaţiei sindicale şi cu acordul membrilor acesteia, angajatorii vor reţine şi vor vira sindicatului cotizaţia de sindicat pe statele lunare de plată.

Acest articol ar fi picat şi la CCR, pentru că nu e constituţional ca sindicatele să impună obligaţii angajatorilor, pentru satisfacerea propriilor interese.

Încurajat, posibil, de Orban, Dumitru Costin a sărit la gâtul lui Cîţu:

„Domnia sa (dl Cîţu)  din păcate nu înţelege nişte mecanisme simple prevăzute în Constituţie şi în lege. Îi stăm la dispoziţie pentru a-l ajuta cu ABC-ul exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale lucrătorilor din România şi am încredere bazată pe experienţa dumneavoastră politică că veţi avea şi o discuţie internă la nivelul PNL”.

Adică în Constituţie şi în ABC-ul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale lucrătorilor stă scris ca statul trebuie să colecteze cotizaţiile, în locul sindicatelor. În ce articol din Constituţie scrie aşa ceva?

Dumitru Costin avea promisiunea lui Orban că nu va accepta aşa ceva, când a spus că „ veţi avea şi o discuţie internă la nivelul PNL”.

Mai spune dl Orban: „Vă felicit pentru cei 30 de ani de activitate. Vă asigur, aşa cum s-a întâmplat în anii anteriori, de toată deschiderea pentru dialog”.

Ce felicitări merită sindicatele după 30 ani?

Cunosc mai bine situaţia din Educaţie. Sindicatele s-au opus tot timpul evaluării şi salarizării profesorilor după criterii de performanţă. S-au opus schimbării planurilor cadru şi programelor şcolare pentru că ar fi condus la un efort de adaptare din partea profesorilor. Au impus planuri cadru cu 34-36 ore pe săptămână la gimnaziu, adică 6-7 ore pe zi, pentru ca să aibă profesorii norme suficiente. Elevii care stăteau la şcoală 6-7 ore nu contau. Au criticat testele PISA, spunând că nu sunt relevante pentru noi, care avem un alt sistem de educaţie şi evaluare. Fără să spună care sistem este cel defect. Al nostru sau cel promovat de testele PISA.

Rezultatele catastrofale de azi, în Educaţie,  sunt în mare măsură rezultatul activităţii sindicatelor. Între interesele elevilor şi interesele cadrelor didactice au contat întotdeauna ultimele. Elevii au fost întotdeauna  sacrificaţi pentru interesele profesorilor.

Nu liderii de sindicat sunt de acuzat. La 3000 de euro pe lună salariu, pe care-l primesc de la membrii de sindicat, este normal să-i apere. De vină este conducerea statului, a Educaţiei, care s-a lăsat prizoniera liderilor de sindicat şi au făcut tot timpul ce au dictat aceştia.

Premierul Cîţu încearcă să schimbe foaia. Dar nu-l lasă Orban

Orban a crescut politic la umbra lui Iliescu, Năstase, Geoana şi  a învăţat că nu e bine să te pui cu liderii de sindicat. Ce dacă suntem ultimii din Europa la testele PISA, liderii de sindicat nu trebuie supăraţi pentru că scot profesorii în stradă la demonstraţii.

Interesant pare faptul că ministrul Cîmpeanu este de parte lui Cîţu. El propune contracte de muncă pe perioade determinate pentru profesori, schimbarea directorilor prin concurs, începerea anului şcolar mai devreme, probabil şi încetarea obligaţiei statului de a colecta cotizaţiile sindicale. Ministrul Cîmpeanu a fost numit în guvern pe filiera Cotroceni, şi este de presupus că are şi acordul preşedintelui Iohannis pentru aceste poziţii. Să adăugăm şi poziţia premierului Cîţu care vrea salarizarea bugetarilor funcţie de performanţă.

Cine va decide până la urmă, premierul sau Orban?

Premierul Cîţu a anunţat pentru săptămâna viitoare decizia ca instituţiile statului să nu mai  colecteze cotizaţiile în locul sindicatelor. Este un moment crucial, în care se va vedea cine conduce guvernul: Orban sau Cîţu?

Se poate invoca o decizie politică a coaliţiei, în favoarea sindicatelor. Fiind o decizie care afectează funcţionarea instituţiilor statului n-ar trebui să conteze opinia liderilor coaliţiei. Ca să nu mai spunem că dacă Barna şi Cioloş îi dau dreptate lui Orban, înseamnă că se leapădă de toată filosofia cu care au venit la guvernare.

Direcţia corectă este cea anunţată de Cîţu. Salarizarea în sistemul bugetar doar după performanţa şi rezultate. Sigur că sindicatele nici nu vor să audă de aşa ceva. Statul este bun doar să colecteze cotizaţii, nu să şi aibă pretenţii de la salariaţii pe care îi apără sindicatele, contra 3000 de euro pe lună,  salariile liderilor de sindicat. Dacă rămâne doar o declaraţie, fără urmări practice,  Cîţu rămâne în galeria Adrian Năstase, Ponta, Dragnea, Dăncilă care n-au schimbat nimic în funcţionarea statului de frica sindicatelor.

Aşa am ajuns la 10% deficit bugetar, cu riscul încetării accesului la împrumuturi pentru România.

Săptămâna viitoare vom vedea dacă premierul Cîţu îşi duce până la capăt anunţul de a scoate statul din procesul de colectare al cotizaţiilor sindicale, sau va fi adus la ordine de Orban, demostrand în acest fel cine este  şeful adevărat al guvernului. Iar Cîţu fie demisionează, fie se mulţumeşte cu rolul de „papagal” al lui Orban.

 

   Un comentariu la articol


„Sindicatele sunt stat in stat, de multe ori sunt mana-n mana cu politrucii care ii sprijina pe liderii lor, si se folosesc reciproc pentru a obtine avantaje personale sau de grup. Restul sunt vrajeli, pentru cei care-i mai cred. Sper ca domnul Cîţu sa opreasca aceasta manipulare a oamenilor de buna credinta. Populismul ieftin si incompetenta a produs prea multa paguba in tara, iar pana acum toti s-au complacut intr-un spectacol ridicol. Ce apara sindicatele? Cine beneficiaza de sprijin din partea lor? Unde se duc banii incasati? De ce trebuie sa fie retinuta cotizatia din salariu? Parca am fi in comunism, sau poate ca suntem, doar ca este un comunism cosmetizat. Trezirea la realitate este inconfortabila pentru smecheri, indiferent daca sunt lideri de sindicat sau politruci.”