Dacă explorăm motivaţia, sursele de interes pentru ştiri, analize, dezbateri în comunicarea publică, vom recunoaşte că aspectele negative au o influenţă superioară, cu o răspândire mai largă în asigurarea ratingului.

Frica, îngrijorarea, neliniştea devin ambalajul uzual pentru a împacheta, chiar impune informaţii pe piaţa noutăţilor. Care ar fi sursele acestei poziţionări?

Întâi, să vedem care ar fi "pachetul" motivaţional al recunoaşterii consumului şi chiar al amplificării veştilor proaste. Dincolo de Frică. Sau care ar fi izvorul fricii? Şi, desigur, incluse în "amenda" la risc, pagubele potenţiale care sunt asumate prin invocarea ştirilor negative?!

Mai grav, riscurile "rănirii", descalificării, excluderii receptorului! Ieşirea din joc, declinul public, clasificarea incomodă în lumea curentă. "Oportunitatea" eşecului pentru acţiuni, roluri asumate la nivel individual şi colectiv.

Ajunge?! Desigur, mai sunt şi altele. Important ar fi şi "momentul" apariţiei pe pagina întâi al recunoaşterii pericolului. Provocarea fricii!

Poate să ţină de surpriză. Dar poate fi inclusă în spaţiul virtual de operare ca un viitor întunecat, sau de ce nu, poate fi efectul unei raportări ostile din multiple direcţii.

Adesea, frica este apreciată ca o stare minoră, simplistă, chiar primitivă. Dar cu răspândire largă. Pachetul de termenlori devine totuşi o dimensiune cu ecou semnificativ pe scena publică.
Iată de ce, gestiunea fricilor se impune adesea ca o funcţiune de prim ordin în dosarul obligaţiilor, atribuţiilor şi răspunderii pentru majoritatea textelor publice în presa la zi.

"Producătorii" de frici, dincolo de intenţie, identitate, influenţă se plasează adesea în prim-planul vieţii curente. Alături sau în concurenţă cu cei angajaţi să asigure siguranţa individuală şi colectivă. Si desigur, nu în ultimul rând, liniştea publică.

Lumea din jur este nu de puţine ori marcată de incidente şi confruntări între aceste două tabere: cei care fac şi cei care spun...

Avem "fricile tradiţionale", frica "la zi", şi nu de puţine ori, fricile surprinzătoare. Din surse şi sub forme neobişnuite pentru spaţiile stabile, confortabile. Supărarea accentuează temerile şi conferă un gust picant, uneori usturător stărilor critice.

Manipularea prin frică s-a impus de-a lungul timpului ca o dimensiune dominantă a controlului autoritar, agresiv asupra lumilor în care vieţuim. Iată de ce, mesajul public, în presă, în jurnalismul cotidian, este tot mai poluat cu veşti proaste. Un truc ieftin şi comestibil pentru asigurarea rating-ului. Pornind de la premisa că nu pot fi ignorate...

Dar aparent uimitor, tocmai această aglomerare riscă să dizolve actul informaţional în banal. Pentru că frica are "demnitatea" ei, se impune prin individualizare, distincţie, insolit.

Aglomerarea veştilor proaste, scoate din joc, favorizează izolarea şi inerţia. O resemnare păguboasă care odată instalată devine greu de urnit din loc.
"Împăcarea cu soarta" devine o alternativă sterilizantă, atât pentru conţinut, modurile de operare, cât şi pentru jucători.

Frica este înmormântată în banal.

Care sunt azi "colecţiile de frici" distribuite prin "ştiri negre"?! Cu ce impact, forţă de contaminare individuală şi colectivă lovesc in liniştea curentă?! Dar sursele? Eventualul producător de frici între fanaticii zilei...”Mortul Săptămânii”, avion prăbuşit, cutremur si inundaţii, in marile fluvii.., lovituri de stat la marginea lumii, fraudă si corupie in patria noastră dragă...

Luându-le pe toate în considerare, care ar fi tehnicile, tacticile de gestiune ale stărilor neobişnuite, marcate ca teamă, panică?! Mai descoperim un orizont pentru "happy ending"?! Regăsim bucuria în sinele interior, individual şi colectiv?

Frica se vinde bine! În presa curentă e o sursă de fulgere care anunţă trăsnete.

P.S.: Putem încerca şi pe cont propriu!... Hai la treabă!
Dacă suntem loviţi. Cum suntem loviţi?
Să notăm pe o pagină: "Lista personală de frici"...
De exemplu: "frica de moarte", frica de boală, frica de izolare, singurătate, frica de duşmani ascunşi...
Frica de eşec! ş.a.m.d.
Ar fi o ieşire? Individuală, colectivă, publică?