Democraţia ne-a promis o dezvoltare socială armonioasă, însă nu e aşa. Resursele, puterea şi deciziile se concentrează în câteva locuri şi în mâini tot mai puţine, bogaţii sunt din ce în ce mai bogaţi, deştepţii din ce în ce mai deştepţi şi la distanţă din ce în ce mai mare de ceilalţi, elevii şi studenţii buni sunt din ce în ce mai buni, cei slabi din ce în ce mai slabi, dar mai mulţi, cei din „grupa de mijloc” fiind mult mai tentaţi să li se alăture, diferenţa dintre salariile şi veniturile foarte mari şi cele mici se lărgeşte încontinuu, la fel, partea dinspre mijloc tot îngustându-se, în loc să crească.
 
Şi tehnologia nu face decât să accentueze această polarizare. Pentru marea majoritate a joburilor care vor veni, experienţa va fi din ce în ce mai puţin importantă, oamenii vor putea să fie schimbaţi mult mai uşor şi mai repede, diferenţele dintre ei se vor reduce, diferenţele dintre venituri se vor micşora şi ele, pe cale de consecinţă. E vorba despre veniturile din partea de jos a ierarhiei sociale, fireşte. Nu contează dacă politicienii şi specialiştii o vor numi pe această „clasă de mijloc”, important este că diferenţa dintre aceasta şi „clasa de sus” va fi din ce în ce mai mare, cei de acolo, din vârf, vor fi din ce în ce mai puţini şi, prin urmare, va fi din ce în ce mai greu de ajuns la ei.
 
Până acum se mai putea ajunge acolo şi mai târziu, din întâmplare, cu noroc, câteodată trişând. Însă va fi din ce în ce mai greu de acum înainte şi, dacă nu intri acolo chiar de la început, încă din studenţie sau imediat după aceea, nu vei mai putea intra vreodată, oricâte eforturi disperate ai face. Chiar de acum, din câte văd eu, şi nu în viitor, fie el şi apropiat, dacă pierzi startul în carieră, s-a cam terminat, şi asta definitiv! 
 
M-am uitat în urmă la toţi oamenii pe care i-am cunoscut de când fac meseria asta. Marile joburi şi marile salarii ale generaţiei trecute se întâmplau la orice vârstă, puteai intra şi la 40 de ani într-o carieră, cu şanse rezonabile să ajungi repede foarte sus. Şi acum poţi să intri când nu ţi-e timpul, însă foarte sus nu mai ajungi în veci, orice ai face. 
 
Ca tânăr aspirant la o carieră strălucită, în atmosfera aceasta de hipercompetitivitate, orice şovăială, planificare proastă, inteligenta nefolosită, lene sau sfat greşit te pot scoate definitiv din cursă. Sunt convins, însă, că cei din clasa de sus vor avea grijă ca celorlalţi să nu le lipsească lucrurile elementare, ca să nu iasă deranj social: mâncare, apă caldă, căldură, ceva maşini la mâna a doua, programe TV şi jocuri video...