9 puncte în care a călcat pe bec Charlie Hebdo

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Foarte rapid, iată care sunt problemele mari legată de acea caricatură cu Simona Halep care strigă „fier vechi, fier vechi”, publicată de Charlie Hebdo.

1. Umor grobian, grosier, chiar sub Vacanţa Mare sau Times New Roman în zilele lor cele mai proaste (dacă se poate imagina aşa ceva);

2. Dublă măsură: românii sunt ţigani care vând fier vechi; în vreme ce imigranţii "extracomunitari" sunt eroi care salvează copii prin acrobaţii demne de Spiderman, iar islamiştii aduc în Europa „religia păcii” (vorbesc aici de contextul în care vine caricatura, de percepţia şi de direcţia generală la nivelul mass-media din Franţa);

3. Rasismul implicit; iarăşi, să strângi fier vechi ar fi un lucru ruşinos; dar să nu ai un job, de pildă, ar fi un lucru onorabil;

4. Întreţinerea confuziei dintre români şi romi; nu ştiu ca românii să umble şi să strige „fier vechi, fier vechi”, în Franţa sau aiurea; dar ştiu că romii sunt recunoscuţi ca o comunitate aparte, chiar şi în Franţa - şi apăraţi ca atare inclusiv de discursul Corectitudinii Politice. Dacă unii îmi vor spune că nu romii sunt cei care strigă „fier vechi, fier vechi”, le voi răspunde că, în acest caz, chiar nu înţeleg la cine se referă caricaturistul. Încă o dată, nu văd de ce ar fi în vreun fel ruşinos să strângi sau să vinzi fier vechi;

5. Denigrarea este complet gratuită şi nemeritată. Nici măcar nu putem vorbi despre a compara cazurile cele mai rele de la români cu cazurile cele mai bune de la imigranţii „extracomunitari”. Pentru că aici vorbim despre denigrarea chiar a celor mai onorabile cazuri „made in Romania”;

6. Am zis umor la primul punct? Am greşit. Caricatura nu are nici un strop de umor – nu poţi vorbi despre umor decât dacă vrei cu tot dinadinsul să numeşti veninul umor;

7. Unii au condamnat reacţiile celor care s-au plâns de grobianismul acestei caricaturi, acuzându-i pe aceştia de „naţionalism”. Nu este vorba despre naţionalism, este vorba de limita dintre umor, pe de o parte, şi răutate gratuită şi grobianism, pe de altă parte. E un lucru de bun-simţ că o astfel de limită există, iar pe unde trece limita este tot un lucru de bun-simţ. Caricaturiştii lui Charlie Hebdo sunt, prin asemenea desene grosiere şi grobiene, mult în afara hărţii bunului-simţ;

8. Alţii au spus că un om inteligent „nu se oftică la o glumă”. În fapt, acesta este argumentul clasic al bully-ului care lansează o jignire veninoasă, rea, urâtă şi care apoi spune pe un ton mieros: am glumit doar, eşti un om inteligent; un om inteligent ca tine nu are voie să se oftice la o glumă;

9. S-a mai speculat că, din cauza acestui desen, unii români ar fi gata să comită atentate împotriva celor de la Charlie Hebdo. Minţile care au lansat o astfel de speculaţie nu sunt, în mod evident, capabile să facă diferenţa dintre punctele 1-8 de mai sus şi comiterea unui atentat terorist. Iar dacă această speculaţie aduce în discuţie statutul celor din redacţia Charlie Hebdo de victime ale unui atentat comis de islamişti – mă întreb în ce fel le dă dreptul acest statul să comită întreaga listă de faux pas de la punctele de mai sus?

Nu spun, nici o secundă, că unii imigranţi musulmani sau "extracomunitari" nu sunt angajaţi buni, vecini buni, prieteni buni; spun doar că stereoptipurile despre români au rămas la nivel de anii 90, în timp ce Corectitudinea Politică forţează o agendă pro tot ce e „extracomunitar” şi „de altă religie”; alta decât Creştinismul care, din motive obscure şi niciodată expuse până la capăt, nu poate fi frecventabil. În Franţa mai mult chiar decât în alte părţi. Chiar, cum coexistă CP cu rasismul celor de la Charlie Hebdo?

Pe acelaşi subiect:

Simona Halep – She’s Our Real Pride – link aici

Dragi tineri #Rezist, vreţi să schimbaţi ceva? – link aici

Despre a nu fi open mind – link aici

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite