Aşa am avut şi prilejul să primesc în dar „lucrarea unei vieţi”, cartea pomenită în titlul însemnărilor de faţă, cartea vieţii unei împătimit şi neostenit cercetător al tezaurului valorilor spirituale ale identităţii româneşti.

Nu-mi propun, desigur, o recenzie, ci un salut de întâmpinare a admirabilei sale opere ştiinţifice,  care ar presupune şi ar merita cu prisosinţă o dezbatere academică întreagă.

„50 de ani în căutarea identităţii” reprezintă un autentic curs universitar, motivează o catedră la facultăţile de profil. Iată de ce mă simt onorat să atrag atenţia, în această filă de calendar jurnalistic, pornind de la apariţia „autobiografiei unei idei”, cum ar fi numit-o, poate, Constantin Noica, asupra unui om de ştiinţă ales care este profesorul Corneliu Ioan Bucur, un OM dintre cei „cari mai sunt” în cultura noastră, cum le spunea şi Iorga cu o preţuire, din păcate, uitată în zilele noastre.

Corneliu Bucur a condus Muzeul Astra inspirat, dăruit, pătimaş, mereu receptiv la imperativele societăţii româneşti, transformându-l într-o veritabilă universitate,  într-un viu focar pedagogic în care se întâlnesc şi se învaţă argumentele identităţii naţionale româneşti, oferind un răspuns activ, convingător, contagios la provocările mondializării cu orice preţ, ale globalizării cu orice preţ, propunând, cum spunea el, „un recurs la identitate şi la tradiţie”, întreţinând în muzeu un dialog bogat privind conceptele de identitate şi tradiţie în trecut şi în prezent.

Ţin să subliniez cu deosebire faptul că Muzeul Astra a devenit sub direcţia lui Corneliu Bucur şi o mare expoziţie cuprinzând valorile civilizaţiei tehnice populare tradiţionale până la apariţia industriei populare şi a industriilor ţărăneşti, un adevărat eveniment în cultura muzeală a civilizaţiei rurale româneşti.

În sfârşit, Corneliu Bucur este şi cercetătorul care a militat la fel de inspirat pentru un Program muzeal al integrării europene, „Satul european”, program descris, şi acesta, în cartea sa „50 de ani în căutarea identităţii”, o carte de căpătâi nu numai pentru toţi specialiştii, dar neapărat pentru toţi cei care înţeleg şi cred că identitatea nu este o cauză minor restrictivă, ci un izvor de energie pentru vitalitatea unei naţiuni, pentru prezenţa ei hotărâtoare, imperativă în concertul spiritual contemporan.

Recomandând cartea de o viaţă a omului de ştiinţă Corneliu Bucur, mi se pare firesc să-l salut călduros pe autor pe care îl văd înscris, repet intenţionat,  în galeria acelor oameni „cari mai sunt”.