Pentru comparaţie, Statistique Générale de la France a fost înfiinţat în 1833, în cadrul Ministerului de Comerţ.

Primele lucrări şi cursuri de statistică

Cu prilejul aniversării celor 161 de ani de statistică oficială românească, reamintim contribuţiile unor savanţi de talie europeană la întemeierea statisticii ca disciplină şi instituţie publică. Pe când se puneau bazele statisticii academice în secolele XVII  şi XVIII, în şcoala de „statistică descriptivă” din Germania şi în cea de „aritmetică politică” în Anglia, Dimitrie Cantemir (1673-1723), redacta Descriptio Moldavie (sau Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae, în română Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei), prima lucrare în care au fost utilizate date statistice. Monografia a fost tradusă şi tipărită în limba germană între anii 1769-1770, apoi tipărită în limba română la tipografia Mănăstirii Neamţ, în anul 1825.

Prima lucrare veritabilă de statistică a fost semnată de prinţul Nicolae Şuţu (n. 25 octombrie 1798 la Constantinopol, d. 10 ianuarie 1871), apărută în limba franceză cu titlul Notions statistiques sur la Moldavie, Iaşi, 1849, tradusă de Teodor Codrescu şi publicată cu unele comentarii sub titlul Notiţii statistice asupra Moldovei, la Tipografia Buciumul Român, Iaşi, 1852. La Filiala Iaşi a Bibliotecii Academiei Române se poate consulta şi astăzi ediţia din 1852 a acestei lucrări de statistică descriptivă. Despre autor se cunoaşte că a fost fiul domnitorului Alexandru Nicolae Şuţu şi al domniţei Eufrosina Alexandru Callimachi. Prinţul Nicolae Şuţu a fost statistician, economist, memorialist şi un politician remarcabil. În toate funcţiile publice pe care le-a exercitat în aparatul de stat al Moldovei, prinţul Nicolae Şuţu a fost preocupat de culegerea, înregistrarea şi sistematizarea datelor statistice disponibile în instituţii şi cancelarii cu referire la „situaţia morală şi economică” a ţării. Cartea prinţului Şuţu este „prima încercare statistică” privind teritoriul, populaţia, producţia agricolă, industria existentă în acea vreme, comerţul, consumul şi „forţele productive” ale Moldovei.

Primul curs de statistică a fost susţinut la Academia Mihăileană din Iaşi de Alexandru Papiu-Ilarian (n. 27 septembrie 1827 la Bezded, Comitatul Solnocul Interior – d. 23 octombrie 1877 la Sibiu). Papiu-Ilarian a fost ministru în Transilvania, unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848. A participat la Adunarea Naţională de la Blaj, din 18-30 aprilie 1848 şi la cea din mai 1848. De formaţie enciclopedică, jurist-doctor în drept (1854), istoric, lingvist şi statistician. După momentele revoluţionare, s-a refugiat la Iaşi, unde a susţinut cursuri de drept şi cursul „Statistica generală a Europei” la Academia Mihăileană din Iaşi, în perioada 1855-1858.

Pe urmele întemeietorilor statisticii oficiale din România

Statistica oficială în România este legată de două personalităţi marcante ale ştiinţei româneşti, Ion Ionescu de la Brad (n. 24 iunie 1818 la Roman – d. 1891 la Brad, judeţul Bacău) şi Dionisie Pop Marţian (n. 1829 la Ponor din jud. Alba – d. 2 iulie 1865 la München), care sunt unanim recunoscuţi ca întemeietori, primul fiind director al Statisticii din Moldova, al doilea al Statisticii din Ţara Românească. Ambii au coordonat Recensămintele din 1859-1860, cercetări statistice cu o tematică şi un program de observare pe măsura exigenţelor europene în materie.

În domeniul statisticii, Ion Ionescu de la Brad se distinge şi prin lucrarea Povăţuiri pentru catagrafia Moldovei precedate de oarecare elemente de statistică, apărută la Tipografia Buciumul Moldovei, Iaşi, 1859. Inspirat de lucrările lui Dimitrie Cantermir şi Nicolae Şuţu, savantul moldovean a desfăşurat cercetări monografice în judeţele Dorohoi, Mehedinţi şi Putna, pe baza datelor statistice obţinute şi valorificate din Recensământul din perioada 1859-1960, pe care l-a organizat şi condus, precum şi din arhivele comunelor, plaselor şi judeţelor. Pentru realizarea monografiilor sale, a practicat metoda observaţiei directe, sistematizate (ştiinţifice), la faţa locului, completată cu observaţii rezultate din discuţiile cu notabilii comunităţilor, cu producătorii agricoli, cu ţăranii. De asemenea, Ion Ionescu a utilizat şi metoda chestionarului pentru culegerea datelor, având ca operatori de teren învăţătorii din localităţiile observate. Pentru toate aceste contribuţii, Ion Ionescu este considerat un precursor al şcolii monografice şi al sociologiei rurale, anticipând cercetările de mai târziu ale Şcolii monografice de la Bucureşti condusă de sociologul Dimitrie Gusti. Sesizând legătura statisticii cu economia politică, Ion Ionescu de la Brad considera că statistica este necesară pentru „...a verifica prin ridicarea faptelor săvârşite dreptatea deducţiilor speculative şi sintetice..., a dobândi o masă de fapte bine observate, după care se aşează urmând calea analitică, legile generale, expresia faptelor statistice şi universale”.

Dionisie Pop Marţian s-a implicat în mod activ la Revoluţia de la 1848, participând la toate cele trei adunări naţionale de la Blaj. Pentru ataşamentul faţă de cauza revoluţiei transilvane, Comitetul Naţional Permanent de la Sibiu l-a numit prefect al Legiunii Sebeşului, devenind un colaborator al lui Avram Iancu. După Revoluţia de la 1848, a urmat studii la Seminarul Ortodox din Sibiu şi ulterior la şcolile din Blaj pe care le finalizează în anul 1852, promovând  examenul de bacalaureat un an mai târziu. Susţinut cu o bursă oferită de Arhiepiscopia Greco-Catolică din Blaj, Dionisie Pop Marţian urmează cursuri de ştiinţe juridice şi ştiinţe politice la Facultatea de Drept şi Filozofie din Viena, unde dobândeşte o temeinică pregătire economică sub îndrumarea profesorului Lorenz von Ştein. Motivat de avansul statisticii instituţionale pe plan european, Dionisie Pop Marţian a revenit la Bucureşti şi a început munca de convingere a autorităţilor statale pentru înfiinţarea unui oficiu de statistică. În anul 1858, publică lucrarea „Economia socială” care este considerată primul manual de economie scris în limba română, în cuprinsul căruia subliniază rolul statisticii în gestionarea econimiei naţionale. Eforturile sale au dat roade şi, prin Decretul domnesc nr. 117 din 28 aprilie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numeşte şeful Serviciului Statistic din Ţara Românească care va funcţiona pe lângă „departamentul din Năuntru” al Munteniei. În decembrie 1859, înfiinţează Biblioteca Statistico-Economică, după cum era prevăzut în actul normativ privind înfiinţarea Oficiului Central de Statistică. Anul următor, sub coordonarea sa, Serviciul Statistic a început publicarea „Analelor statistice” şi a „Analelor economice”.

La data de 2 aprilie 1862 este înfiinţată Direcţia Centrală de Statistică prin unificarea serviciilor de statistică din Moldova şi Ţara Românească, sub conducerea unică a lui Dionisie Pop Marţian care, două zile mai târziu, preia oficial funcţia de conducător al acestei instituţii. În anul 1863, la Congresul Internaţional de Statistică de la Berlin, Dionisie Pop Marţian participă în calitate de delegat oficial al statului român, ocazie cu care prezintă un raport privind stadiul instituţionalizării statisticii româneşti, precum şi aspecte referitoare la organizarea şi desfăşurarea Recensământului populaţiei din 1859-1960 şi valorificarea datelor obţinute. La Congresul de la Berlin a susţinut faptul că „…vom avea în curând o statistică destul de completă pentru ca guvernul să poată întemeia pe datele ei reformele pe care ţara le aşteaptă cu o vie nerăbdare… căci… statistica este singurul tărâm sigur pe care un guvern prevăzător trebuie să întemeieze raţiunea reformelor sale. În acelaşi an 1863, Dionisie Pop Marţian a organizat Recensământul stabilimentelor industriale – prima cercetare statistică de acest gen realizată în ţara noastră. În scurta sa viaţă (36 de ani), Dionisie Pop Marţian a reuşit să se impună ca un statistician şi economist renumit al vremurilor sale, s-a aflat în contact cu toţi marii oameni de stat, a demonstrat un talent organizatoric remarcabil, iar lucrările publicate sunt remarcabile pentru ştiinţa economică. Referindu-se la contribuţia sa ştiinţifică şi profesională, Mihail Kogălniceanu a afirmat următoarele: „Marţian este singurul om care a înzestrat ţara şi literatura noastră cu cărţi de statistică şi care a organizat statistica românească puţină ce avem”.

Contributori la dezvoltarea statisticii oficiale şi academice din România

Cei mai mulţi dintre directorii Institutului Naţional de Statistică, indiferent de titulatura acestei instituţii publice (Oficiul Central de Statistică, Direcţia Centrală de Statistică, Biroul Naţional de Statistică, Institutul Naţional de Statistică...), au făcut studii la universităţi de renume din ţară şi străinătate, au fost academicieni, profesori universitari, cercetători, doctori în ştiinţe, membri în asociaţii internaţionale de statistică, creatori de şcoli economice, sociale, demografice, matematice, literaţi, politicieni marcanţi, implicaţi în momente istorice ca Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor de la 1859, Mare Unire de la 1918. Dintre numele care au scris pagini de aur în statistica românească, amintim pe Leonida Colescu (1872-1940), Dimitrie Gusti (1880-1955), Virgil Madgearu (1887-1940), Octav Onicescu (1892-1983), Sabin Manuilă (1894-1964), Anton Golopenţia (1909-1951), Nicolae Georgescu-Röegen (1906-1994), Gheorghe Mihoc (1906-1981), Vladimir Trebici (1916-1999), Constantin Ionescu (1926-2013).

La vârsta de 27 de ani, Leonida Colescu devine director general al Serviciului Statisticii Generale al Statului, funcţie pe care a îndeplinit-o timp de 23 de ani (până în 1922), fiind cel mai longeviv conducător al statisticii oficiale din România. A fost membru al unor importanţe instituţii academice şi profesionale de statistică: membru al Institutului Naţional de Statistică (1910); membru activ al Societăţii Pariziene de Statistică (prima asociaţie ştiinţifică de statistică din lume); administrator al Institutului Economic Român începând din anul 1923; preşedinte al Consiliului Superior al Statisticii (1925); profesor de demografie la Şcoala de Statistică (înfiinţată în 1930) unde a susţinut cursuri, având ca suport didactic două lucrări care i-au fost atribuite (Recensământul populaţiei din 1930 şi Cursul de demografie din 1932); membru fondator şi vicepreşedinte al Societăţii Române de Statistică (1937).

De numele sociologului Dimitrie Gusti se leagă înfiinţarea în anul 1933 a Clubului Statisticienilor, denumit şi Corpul Tehnic al Statisticienilor. Dimitrie Gusti a înfiinţat şi Societatea Română de Statistică, în anul 1937, fiind primul preşedinte al acestei societăţi din care au făcut parte specialişti din diferite domenii cu o înaltă ţinută ştiinţifică. Sociologul Dimitrie Gusti a prezidat Comisia de Recensământ din 1930. Şcoala monografică (1925-1948), iniţiată şi condusă de sociologul D. Gusti, a devenit un adevărat curent cultural printre tineri, reunind o serie de personalităţi remarcabile ale culturii şi ştiinţei româneşti: filosoful Mircea Vulcănescu, sociologii H.H. Stahl, Traian Herseni şi Anton Golopenţia, Constantin Brăiloiu, Mihai Pop, Leon Topa, Pompiliu Caraion. Discipolul său Anton Golopenţia a devenit şi directorul Institutului Central de Statistică pe care l-a condus în perioada 1947-1948, a fost membru al Societăţii Române de Statistică şi a fondat revista „Geopolitica şi Geoistoria”.

Pentru meritele sale în domeniul statisticii, Sabin Manuilă era considerat de D. Gusti ca fiind „organizatorul statisticii ştiinţifice în România”. Remarcat ca demograf şi statistician, din anul 1934 până în 1947 a fost director al Institutului Central de Statistică (astăzi INS). În anul 1938 a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar trei ani mai târziu, membru titular. Sabin Manuilă a emigrat în Statele Unite, unde şi-a continuat activitatea ştiin ţifică. Sabin Manuilă s-a stins din viaţă la 20 noiembrie 1964 la New York. Decesul său a fost consemnat în paginile presti gioasei publicaţii americane „The New York Times”, care amintea, printre altele, de rolul său în organizarea institutului Central de Statistică al României.

Înzestrat nativ cu o inteligenţă şi o capacitate de muncă ieşite din comun, Constantin Ionescu a debutat ca economist în anul 1954 chiar în cadrul Direcţiei Centrale de Statistică, după care a avut o ascensiune rapidă, ajungând directorul general al Direcţiei Centrale de Statistică, echivalentul funcţiei de preşedinte al Institutului Naţional de Statistică, pe care a condus-o în perioada 1965-1970. În anul 1975 a devenit profesor doctor docent, fiind recunoscut ca un strălucit reprezentat al statisticii româneşti. A coordonat recensămintele din 1956 şi 1966 şi a introdus în statistica oficială sistemul prelucării electronice a datelor statistice, în anul 1967. De numele lui Constantin Ionescu se leagă introducerea primului calculator electronic de mare capacitate în practica statistică, Direcţia Centrală de Statistică fiind prima instituţie publică din România în care au fost introduse mijloacele electronice de calcul.  

Statistica oficială românească la moment aniversar

La 161 de ani de la înfiinţarea Oficiului Central de Statistică Administrativă (12 iulie 1859), Institutul Naţional de Statistică (INS) este o instituţie modernă, care lucrează după metodologiile Eurostat încă din anul 1998, apreciată pe plan internaţional. În perioada martie 2018-martie 2019, preşedintele în exerciţiu al INS, prof.univ.dr. Tudorel Andrei a exercitat funcţia de vicepreşedinte al Comisiei de Statistică a ONU, cea mai înaltă funcţie deţinută de un român în sistemul statisticii internaţionale.

În cele şase luni în care România a exercitat preşedinţia Consiliului Uniunii Europene (ianuarie – iunie 2019), INS a asigurat conducerea Grupului de lucru pe Statistică al Consiliului Uniunii, perioadă în care s-a reuşit închiderea a două dosare importante ale statisticii europene: „Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile europene referitoare la întreprinderi, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 184/2005 şi de abrogare a 10 acte juridice în domeniul statisticilor de întreprindere (propunerea de Regulament FRIBS)” şi „Propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui cadru comun pentru statisticile europene referitoare la persoane şi gospodării, bazate pe datele la nivel individual colectate din eşantioane (propunerea de Regulament IESS)”. INS a reuşit să contribuie şi la accelerarea lucrului la dosarul de statistica migraţiei şi protecţiei internaţionale. Tot în această perioadă, INS a organizat trei conferinţe internaţionale, pe subiecte de actualitate pentru agenda europeană şi internaţională:  „Recensământul populaţiei runda 2020 şi post 2020: de la tradiţii la modernism” (aprilie 2019), „Utilizarea software-ului R în statistica oficială – uRos 2019” (mai 2019) şi „Conferinţa naţională a utilizatorilor de date statistice europene” (iunie 2019). Aceste evenimente au fost onorate de participarea şi contribuţiile unor statisticieni reputaţi din state membre ale Uniunii Europene sau de dincolo de graniţele UE (Japonia, Canada, Mexic, Israel, Columbia).

Începând cu 1 noiembrie 2019, România se înscrie în grupul select al ţărilor avansate din punctul de vedere al diseminării informaţiilor statistice care au îndeplinit cerinţele de aderare la Standardul Special de Diseminare a Datelor - Plus (SDDS-Plus), solicitat de FMI. Prin acesta, aşa cum transmite Departamentul de Comunicare al FMI, datele României sunt preluate şi publicate în Buletinul Informativ al Standardelor de Diseminare, ceea ce atestă capacitatea statisticii oficiale româneşti de a produce în timp util date fiabile şi cuprinzătoare în măsură să reflecte evoluţiile economice şi financiare ale tării noastre într-un mediu de integrare continuă.

Începând cu anul 2008, statistica românească a iniţiat misiuni şi acţiuni comune cu state membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Mai mult, din anul 2010, INS a devenit membru observator al Comitetului de Statistică şi Guvernanţă în Statistică al OCDE, iar din anul 2019, INS este membru asociat al acestui important organism statistic. În perioada 2020-2022, activitatea INS va fi centrată pe organizarea şi desfăşurarea Recensământului General Agricol şi Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor, cercetări statistice exhaustive, de mare anvergură, care reprezintă veritabile teste profesionale şi manageriale pentru statisticienii de pretutindeni. La mulţi ani, statisticienilor din România, la aniversarea a 161 de ani de statistică oficială!