Cu riscul de a fi catalogat drept agent rus sau om al cavernelor democratice, inadaptat la zborul societăţii spre hipsterismul multicultural dezvoltat, îmi pun următoarele întrebări, care nu sunt retorice, adică nu au răspunsul inclus în ele şi care poate că necesită o dezbatere mai lipsită de inhibiţii ca până acum:

1. Primăvara arabă şi alte fenomene „meteorologice” de aceeaşi natură care au urmat au adus în lume şi, mai ales, în Europa mai mult soare şi cer senin sau doar grindină şi alunecări de teren?

2. Multiculturalismul este o construcţie socială utopică, destinată eşecului, aşa cum a fost şi comunismul?

3. Migraţia necontrolată din Orient şi Africa, încurajată de dna. Merkel şi care i-a făcut, până la urmă, pe britanici să se lepede de UE, are vreo legătură cu recrudescenţa atentatelor teroriste din ultima vreme?

4. Excesul malign de corectitudine politică, manifestat  prin etichetarea ca „extremist”, „rasist”, „xenofob” a oricărui critic al multiculturalismului, poate avea ca efect secundar încurajarea creării unor enclave pe teritoriul unui stat, scăpate de sub control, în care se poate întâmpla orice, inclusiv organizări teroriste?

5. În afară de momente de reculegere, în afară de marşuri ale unei solidarităţi impotente, în fruntea cărora vedem şi o să tot vedem şefi de stat foarte bine păziţi, în afară de „je sui”-uri de tip Charlie, Bataclan şi acum Promenade, sistemul ăsta democratic, cu serviciile lui inteligente doar în filmele de acţiune, poate să mai facă şi altceva pentru a-şi apăra cetăţenii?

6. Există o relaţie reală între religie şi violenţă sau totul e doar o aparenţă generată de emoţia unor drame colective?

7. La data atentatului din 14 iulie 2016, încetase starea de urgenţă din Franţa, declarată prin lege după atentatele de la Bataclan din noiembrie 2015 şi prelungită din 3 în 3 luni? Dacă da, încetarea stării de urgenţă înainte de atentat este un succes al hipster-democratiei? Dacă nu, atunci cine şi de ce s-a relaxat în timpul stării de urgenţă?

...84. Un om simplu, care trăieşte liniştit şi îşi vede de ale lui, are, până la urmă, dreptul de a trăi în linişte, în casa lui şi în ţara lui?

P.S. Să admitem că autorii deja mult prea numeroaselor atentate teroriste din Franţa or fi cetăţeni francezi, de prima sau a doua generaţie. Dar, nu mergem cu întrebările şi mai departe de lungul nasului? Nu ne punem şi problema cine i-a organizat şi coordonat? Dacă, odată cu valul migrator de anul trecut, scăpat de sub control în mod criminal, au intrat în Europa nu nişte simpli executanţi de atentate, ci o parte din „elita” teroristă, adică tocmai cei care organizează atentatele executate de cei deja naturalizaţi, care au cetăţenia statului vizat? 


Text de Dan Mihai

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.