Subiectul „avort” se reactivează în spaţiul public. Fie că vorbim despre legea din Polonia, fie de decizia Curţii Supreme din SUA, avem voci aici, în România, care susţin clar şi răspicat „Nu, dom’le, în ţara asta recunoaştem dreptul femeilor la autonomie corporală! Noi nu am uitat Decretul 770 din 1966.” Chiar aşa să fie?
Ceva e diferit anul acesta cu 24 iunie. Văd peste tot în jurul meu oameni care poartă cu drag ia şi mă bucur că fiecare publică selfie-uri pe Facebook sau Instagram. Dar de data aceasta, ceva în plus şi foarte important… recenta adoptare a legii cu privire la „Ziua iei”.
Este omul un automat moral? Are el reflexe „bune”, posedă el instinctul binelui? Dacă este aşa, atunci suntem în plin paradox moral: ar însemna că omul acţionează din propria lui voinţă abia atunci când se eliberează de „natura” lui şi săvârşeşte primul act împotriva ei; îşi dobândeşte libertatea – adică însăşi condiţia fundamentală a actului moral – alegând răul.
”Livada de vişini” poate
reprezenta, în mod concomitent, un pod între viaţă şi moarte, o punte între
trecut şi viitor, un purgatoriu încremenit între lumi. Deşi, optica teatrală
este variată în interpretare, povestea din spatele acestei piese scrise de
A.P.Cehov descrie apusul unei lumi, respectiv lumea aristocraţiei şi în mod
subsecvent, universul unor mesteşuguri (precum
cel al vişinilor), deprinderi şi bune practici de politeţe şi convieţuire.
Ai fost copil bun. Învăţai mult, dar nu luai niciodată notele cele mai mari. Acelea erau rezervate copiilor cu personalitate. Chiar dacă ei nu stăteau atât de mult cu cartea în mână, cât stăteai tu. Dar ei prindeau mai repede, pe când tu te chinuiai.
Comercializarea şi politizarea credinţei sunt boli ale slujitorilor Bisericii. Astfel s-a ajuns să avem de 50 de ori mai multe biserici, mănăstiri şi case de rugăciune decât spitale şi de 4 ori mai multe decât şcoli.
„…Mi-am dat seama că ţara mea nu era singura care se lupta de zeci de
ani. Mi-am dat seama că dezvoltarea necesită timp, iar răbdarea şi
perseverenţa sunt foarte importante. Rezultatele nu vin uşor sau repede.
Podul dărâmat în judeţul Neamţ e la vedere, e material, e fizic, e palpabil, şi nici măcar aşa nu sunt prea mulţi români indignaţi, însă ”poduri” şi ”construcţii”, de 32 de ani încoace, se dărâmă zilnic, ÎN TOATE DOMENIILE, chiar cu sprijinul
Din experienţa mea de avocat în drept penal, am întâlnit tragica situaţie ca o minoră să fie supusă abuzului fizic deoarece nu a fost de acord cu solicitarea părinţilor ei de a face un test de virginitate.
„Brăţară de aur” cândva, când definea stăpânirea unui meşteşug, munca a devenit în timp subiect de glume, precum cea care o numeşte „sănătate curată” şi o recomandă… celor bolnavi. S-ar putea crede că această luare în derâdere e consecinţa degradării moravurilor şi a vremurilor tulburi pe care le trăim. Însă, judecând după relatările din alte epoci, raportarea românilor la muncă este, în linii mari, aceeaşi.
Avertizez că vacanta începe. Festivalurile vor fi săptămânale şi cu tristeţe vom auzi de alte cazuri similare! 33% dintre tineri consumă pentru prima dată Ecstasy la festivaluri, 70% au declarat că prezenţa poliţiei nu-i opreşte de la consum !
Ziua împotriva violenţei asupra copilului în România este întotdeauna un
prilej de reflecţie asupra rolului pe care noi toţi, ca societate, îl
avem în asigurarea unei copilării ferite de pericole.
În timp ce copiii din oraşele dezvoltate ale ţării pleacă de Ziua lor în
excursii sau tabere de scurtă durată, merg la teatru, film, cofetărie,
participă la evenimente cultural-educative organizate de autorităţile
publice cu dare de mână, copiii din mediul rural se joacă pe tăpşan,
între două activităţi desfăşurate în gospodării.
Bătrânul s-a stins într-o zi vineri, la o oră după ce o asistentă medicală spusese că situaţia lui s-a stabilizat.
Dimineaţa l-a vizitat fiica cea mare, era bine, s-a liniştit - credea
că rămăsese singur în spital -, după masă a venit, însă, telefonul. Asta
e. 89 de ani. Toată lumea se aştepta la aşa ceva, dar, când se
întâmplă, parcă se rupe ceva.
„Locul femeii e la cratiţă”. Nu am o problemă cu cratiţa, pe care de
altfel o folosesc şi eu. Am o problemă însă cu sintagma „locul femeii”,
cu ideea că rolul în viaţă al femeii este doar în bucătărie.
Niciodată
până la mesajul Jacindei Ardern, articulat impecabil atât în cheile sale
politice, cât şi în parametrii de politici publice derivaţi, rostit în cadrul
Harvard Commencement 2022 cu forţa unui prim-ministru (Noua Zeelandă) care ştie
foarte bine ce spune şi ce face, eu nu am văzut un politician de calibru greu care să tragă un semnal de alarmă atât de serios cu
privire la potenţialul distructiv al algoritmilor inteligenţei artificiale.
