Sunt peste două luni de când la poalele Olteniei de sub munte, surprins de Starea de Urgenţă şi de ambiguitatea Alertei maxime, stau cu frica lui Dumnezeu mai întâi şi, respectând conştiincios măsurile şi rigorile, câte s-au impus, cele din urmă, unele controversate până şi de diriguitorii care ne surprind acum cu o din ce în ce mai transparentă năzuinţă spre frâiele puterii cu orice preţ, dobândită prin mijloace electorale.
După turism, cultura este unul dintre cele mai afectate sectoare. Şi în
acest domeniu, COVID-19 a lovit inegal. Artiştii independenţi, care
lucrează doar cu contracte de colaborare, au fost loviţi din plin.
Teatrele, operele, filarmonicile, au fost închise.
Domnul Macedon (Teodosie) Petrescu, arhiepiscopul Tomisului, pare de neoprit. O să redau câteva din faptele recente: punerea în pericol a copiilor, a vieţii şi a sănătăţii acestora, apoi voi prezenta contextul în care acestea au fost comise, cu referire la ce am făcut eu, în numele asociaţiei pe care o reprezint, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă, ca să opresc aceste fărădelegi.
Astăzi se împlinesc doi ani de la aplicarea Regulamentului general privind protecţia datelor personale (GDPR), moment prielnic pentru noi toţi de a realiza o scurtă retrospectivă şi de a trage câteva concluzii esenţiale. Au fost multe provocări, atât pentru DPO cât şi pentru operatorii de date care şi-au propus să obţină şi să menţină conformitatea GDPR. Cel mai important lucru este să folosim pe viitor lecţiile deja învăţate.
Pe 25 mai, a.c., doamna Delia Grigore scria pe pagina sa de Facebook: ,,Felicitări, Aresel, pentru conferinţa online de astăzi - Are UE nevoie de romi pentru a se recupera? -
„Nimeni nu poate vedea deasupra sa”, scria Arthur
Schopenhauer, descriind o limitare a omului mic, stăpânit de propriile vicii şi
patimi.
Iluminismul a
încetăţenit ideea progresului uman fără de sfârşit. Pe
măsura dezvoltării tehnologiei, această căutare nu a mai fost lăsată doar
indivizilor, devenind o preocupare pentru guverne -> prin asigurarea securităţii,
a echităţii sociale, a asigurării proprietăţii etc.
Îmbătrânirea populaţiei (îmbătrânirea demografică) este o problemă a lumii contemporane, care afectează mai ales ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare.
Până mai ieri, dl. Doru şi d-na Sorina erau nişte iluştri
anonimi. Nu îi cunoşteau decât rudele, colegii de muncă şi vecinii. Respectivii
mai aveau câteva cunoştinţe recrutate din rândul avocaţilor, judecătorilor şi
angajaţilor acelei Secţii de poliţie cu care am aflat că s-au aflat ori că se
află în proces.
Cei care au dat tonul degringoladei din cultură, artizanii surpării ei, au fost exact oamenii de cultură, artiştii (din toate artele). Unii dintre ei, fireşte: ori nume deja aşezate valoric, ori oameni aşezaţi în diverse funcţii etc.
Lupta împotriva
coronavirusului ar putea avea efecte indirecte devastatoare în special în
ţările sărace, provocând în mod indirect moartea a 6000 de copii în fiecare zi
în următoarele şase luni, scrie „Le Figaro”.
Este de-a dreptul incredibil ce şi câte îşi permite aşa-numitul
ÎPS Teodosie Tomitanul, fost Snagoveanu, mult mai cunoscut românilor sub
indicativul (din câte se spune, insul în cauză ar fi intens familiarizat cu ele)
Teodosie Şpagoveanu. Recunoscut şi datorită incredibilei lui abilităţi de a
scăpa de noian de dosare penale.
Venind ca de obicei la Slătioara să mă aflu acasă de Buna
Vestire, am fost luat şi eu prin surprindere de recunoaşterea pandemiei şi de
rigorile Stării de Urgenţă şi, astfel, matusalemic fiind, am rămas aici, obligat,
împresurat peste frumuseţile izbucnirii primăverii întârziate pe care abia le
zăresc înceţoşat de slăbirea galopantă a vederii, împresurat, zic, cum se
petrec lucrurile într-o asemenea împrejurare, de gânduri deloc luminoase şi
„Circa 100-200 de persoane protestează în Piaţa Victoriei, deşi astfel
de manifestări sunt interzise pe durata stării de alertă. Jandarmii
încearcă să intre într-un dialog de la distanţă cu ei, pentru că
protestatarii nu poartă măşti şi nu şi-au luat nicio măsură de protecţie.“
Despre bătrânii noştri este vorba! Cei care ne deranjează, ne enervează, cu motiv sau fără motiv. Bătrânii, pensionarii care mor cu duiumul, umflând mereu statisticile morbide. Dintotdeauna primii care se duc la cele veşnice sunt vârstnicii. Parcă în ultimii ani, sunt tot mai mulţi bătrâni care mor înainte de vreme. Mor cu zile! Acum, în vreme de pandemie, ei sunt primele şi cele mai multe victime care îngroaşă numărul morţilor
În tinereţe am
jucat câteva jocuri clasice care m-au „prins” şi care, pe lângă acţiune şi grafică
aveau şi o poveste şi chiar un background filosofic. Cele mai multe erau jocuri
distopice, şi unul mi-a rămas în special în minte – era seria „Half Life”.
Toate sursele media au preluat informaţia legată
de evidenţierea unui focar de Covid-19 la fabrica de frigidere din Găeşti, în orice caz, mult mai sec decât cea legată de îmbolnăvirea lui Bendeac. Necunoscutele acestui aparent
fapt divers trebuie elucidate cu celeritate deoarece concluziile pot pune sub
semnul întrebării corectitudinea măsurilor luate până în prezent şi cele care
se impun în viitorul apropiat.
Dacă nici mîine nu va fi 30 decembrie 1947, vom supravieţui. Nimeni nu va fi dat afară din casă, întemniţat, pus să sape canale sau împuşcat în numele poporului. Vom fi teferi, dar nu aceiaşi. O apocalipsă non-violentă s-a pus pe treabă şi dă uitării şi rebutului tot ce făcea lumea în care am trăit cîndva.
