Cu ani în urmă, m-au contactat nişte
experţi care lucrau în Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu
ideea unei colaborări. „Băi Gelu, hai să lucrăm şi cu aştia de la ORA (Oficiul
Român pentru Adopţii) şi să demarăm o campanie prin care să-i facem pe oameni să-nţeleagă
că atunci când adoptă nu «îşi aleg» un copil, ci mai degrabă copilul îi alege
pe ei!“.
„Cum dumnezeului am supravieţuit copilăriei noastre? Dacă ţi-ai trăit copilăria în anii ’60, în anii ’70 sau la începutul anilor ’80, cum ai făcut să supravieţuieşti? De mici mergeam în autobuze şi maşini care nu aveau centuri de siguranţă, nici perne de aer...
Sunt obosit. Şcoala nu e deloc frumoasă. În prima zi, am fugit acasă după prima oră. M-au pus în bancă cu Butuşină, şi ea ţigancă, iar copiii nu sunt deloc fericiţi să se joace cu noi. Butuşină e murdară şi nu miroase deloc bine. Şi eu fac baie o dată pe săptămână, dar hainele mele sunt curate, că mama e zeiţa curăţeniei obsesive.
Deputaţii au votat facilitarea importului de forţă de muncă străină în
România. Date fiind cifrele ridicate de pierdere de populaţie a
României, luarea unor astfel de decizii legislative nu surprinde. Nu
surprinde nici că aceste decizii vin să compenseze lipsa de strategie a
elitelor româneşti de a convinge pe cei plecaţi din ţară să se întoarcă
şi să investească experienţa şi capitalul acumulate afară în economia
românească.
S-a scris mult mai mult despre decît s-a votat la referendumul din 6-7
Octombrie. Purtată într-un decor gingaş, de abator moral fără surdină,
aşa numita dezbatere a demonstrat cu limpezime de buzdugan cîteva
lucruri. De pildă, cît de onest ştie să argumenteze, in rem, la creme de
la creme.
Nu vrei să te implici în viaţa cetăţii? Foarte bine, este dreptul tău. Cu toate acestea unele decizii necesită a fi luate, iar lipsa de interes şi mai ales îndemnul la boicot nu trebuie să fie calea prin care anumite minorităţi îşi impun voinţa în faţa majorităţii.
Am aflat, în sfârşit, câţi dintre români susţin normalitatea. Am aflat,
datorită referendumului, cine sunt cei care menţin încă neclintită
valoarea naturală a familiei. Ne-am confruntat cu dezbateri, cu
instigări la ură, cu jigniri impardonabile… am fost puşi faţă în faţă cu
boicotarea acestui referendum şi, totuşi, încă au rămas români care au
apărat viitorul familiei naturale.
Când eram eu mic, viaţa era super-palpitantă. Era un singur drum spre mare, varianta cu o singură bandă pe sens spre Slobozia şi era acolo, nenică,
De la începutul lunii august, de când Daniel Simion şi Mariana Luceanu, cei doi angajaţi ai Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti au intrat în greva foamei, materiale de construcţii, aparate, echipamente şi consumabile se perindă într-un du-te vino pe porţile spitalului. Se fac eforturi mari de cosmetizare.
Sunt în Berlin. Stau la un hotel de fiţe de pe o
stradă care începe exact aşa cum mă simt. Kur für nu mai ştiu ce strasse. E
plină de magazine de lux care îmi dau senzaţia că sunt mai ţăran decât în
realitate.
Au trecut 8 ani de când ai plecat şi încă nu înţeleg de ce a trebuit s-o faci atât de repede. Acum, când eşti mult prea departe pentru a veni să te văd, înţeleg mult mai bine sensul rugăminţilor tale să vin mai des pe-acasă. „Ai să ai timp, tată, când oi fi pe masă“ s-a transformat în durere şi reproş atunci când a fost mult prea târziu.
Colectarea sticlelor este o activitate dură. Ştiu asta şi mulţi români din Berlin. Sapi prin gunoi, nevoit să suporţi privirile oamenilor. Cum te simţi făcând acest lucru? Reporterul nostru a vrut să afle răspunsul.
„Revoluţiile sexuale“ nu sunt niciodată numai despre sex. Sexualitatea
este partea cea mai evidentă pentru că este ultimul – şi poate cel mai
neimportant – aspect pe care-l vizează o schimbare de paradigmă, de
model cultural sau, dacă vreţi, de mod de a gândi.
Referendumul
nevalidat a fost un test. Pentru toţi cei implicaţi: de la cultele religioase
la partide şi de la minorităţile de tot felul la peisajul mediatic. Fiecare ar
trebui, onest, să înveţe ceva, nu să se grăbească să acuze sau să jubileze.
Du-te şi tu la un
festival! Sunt multe, ai de unde alege: festivalul castanelor, scrumbiei,
vinului, animalelor de companie, plouă cu festivaluri!
Cel care a spus „Să nu preacurveşti!“ a spus şi „Să nu judeci!“ („Pateric“, Avva Theodotos). La ora cînd scriu acest text, nu ştiu cum se va încheia referendumul.
Cred însă că, prin organizarea lui, partidul de guvernămînt a obţinut o
mare victorie strategică.
Bat şoseaua spre Moldova deja de nişte ani buni. Şi, aşa cum te-ai putea aştepta de la cea mai săracă zonă din ţară, este legată prin (relativ) cele mai proaste drumuri făcute vreodată.
Suferinţele unui lucid singuratic se desfăşoară în mijlocul unui univers social tributar micilor glorii interne. Acolo, „râgâitul intim al micii perfidii“ face legea, distrugând valori, cum susţinea la vremea lui şi bietul Max Blecher.
