Deciziile par a fi rude cu foarfecele. Ca şi foarfecele care taie pe din două şi rupe orice fel de legătură între cele două părţi ale unei foi de hârtie să spunem, o decizie taie legătura între două alternative viitoare de acţiune fiind o alegere a uneia în favoarea celeilalte.
Plictisiţi de distanţare şi
izolare, unii consideră că a cam sosit timpul să nu mai băgăm în seamă pandemia, alţii sunt preocupaţi de tratamente şi de vaccinul
care ar putea să oprească această molimă.
În ultimele zile, numeroase controverse sunt ridicate în spaţiul public
privind vaccinul anticovid, când va apărea, cum va fi distribuit, când şi dacă vom avea acces la el.
„Bombardementul mediatic ne aruncă într-un climat anxiogen
în care, în mod paradoxal, până şi moartea capătă o dimensiune abstractă: un
mort este doar un număr într-o statistică. Nimic din suferinţa celui care moare,
singur, sufocat de coronavirus, nu ajunge până la noi. Aceasta este o dovadă
copleşitoare a subdezvoltării noastre spirituale. Însă există o altă soluţie.”
Am fost ispitit să scriu întoarcerea în Evul Mediu gândindu-mă la faimoasa „e pur si muove” a lui Galileo Galilei, astronom, fizician şi matematician, cel care era considerat de Stephen Hawking părinte al ştiinţei moderne.
Mereu vor fi pomeni cu iz politic, niciodată nu vor dispărea paraziţii (fie ei profitori ai sistemului de protecţie socială, fie „lipitori de afişe” angajaţi în instituţiile publice pe posturi ce n-ar trebui să existe), tot timpul va fi ceva de promis. E o boală ce pare fără leac, deşi leacul e la îndemâna tuturor.
Pe 25 septembrie 2020 aniversăm cinci ani de la adoptarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă,
cu prilejul întrunirii Adunării Generale a ONU de la New York, când 193
de state membre ONU au asumat implementarea obiectivelor de dezvoltare
durabile, printre statele semnatare fiind şi România.
Parlamentul European a adoptat, pentru prima dată în istoria sa, o
rezoluţie care cere Comisiei Europene să propună prima lege a Uniunii
Europene pentru egalitatea şi incluziunea romilor.
Când împlinesc 60 de ani, unii bărbaţi, majoritatea de fapt, îşi fac cadouri lucruri normale: o vizită cu consoarta la pensiunea ”Casa Bunicii”, o ladă de bere, poate slab alcoolizată, dar nu e sigur, o casetă video – suntem de modă veche - cu ”Cei 7 magnifici”.
Există în diaspora o elită culturală românească demnă de toată
admiraţia, care reprezintă cu demnitate cultura, obiceiurile şi
tradiţiile româneşti. Departe de România, descoperim că sunt români care
îşi îndeplinesc cu onoare misiunea de ambasadori ai limbii române.
Despre cauzele antinomiilor din societatea românească, prin prisma disputelor radicale privind coronavirusul chinezesc, ciuma porcilor, râia caprelor şi proastele moravuri ale oamenilor.
Faptul că propaganda rusă este extrem de activă
în statele occidentale este deja un truism, mii de analize realizate în ultimii
ani expunând acest lucru. Neputând concura economic sau politic cu spaţiul euroatlantic, care devine din
ce în ce mai atractiv pentru state aflate în imediata sa vecinătate, Moscovei
îi rămâne alternativa de a încerca să destabilizeze NATO şi UE din interior.
Ne aflăm din nou într-un moment când nedreptăţile şi injustiţia sunt la apogeu, hrănite şi îngrăşate tot de mai marii demnitari ai zilei şi de legile strâmbe făcute de aceştia. Iar unii dintre aceşti demnitari ai zilei au profitat să urce la butoane pe spatele zecilor, sutelor de mii de români care, anii trecuţi, au ieşit în stradă să ceară o justiţie liberă şi independentă!
« Încătuşarea
corpului în spaţiul restrâns de acasă a fost însoţită de o descătuşare
interioară. Prin urmare, în ciuda izolării, am avut un puternic sentiment de
libertate. Faptul de a scrie a fost, cred, un
mecanism psihologic de apărare. Pentru mine, ieşirea interioară din izolare din
timpul stării de urgenţă a fost cred mai importantă decât ieşirea ulterioară a
corpului. »
Se scrie de multă vreme despre acest subiect.
Degeaba. Dacă la un buget al ţării de 200 miliarde de euro, nu găseşti de
cuviinţă să aloci câteva zeci de milioane pentru a nu expune sute de mii de
copii riscurilor de sănătate, asta nu poate fi decât nesimţire. Să nu aud că e
treaba primarilor. Şi dacă primarii sunt indolenţi, inculţi, nesimţiţi, statul
ignoră sănătatea a sute de mii de copii?
Am iniţiat un proiect legislativ care obligă angajatorii să dea o cotă parte din profit angajaţilor de 7.5%. Concret, dacă ai o firmă cu 10 angajaţi şi un profit de 100.000 de lei, dai 7.500 de lei angajaţilor. Există şi facilităţi fiscale, în sensul în care angajatorii sunt scutiţi din plata acestor sume de contribuţia pentru sănătate şi asigurări sociale.
Poate nu se ştiu aşa multe despre coronavirus, dar cercetătorii chinezi s-au pus de acord pe un lucru: e bine să te speli pe mâini.
Weekendul trecut, un videoclip în care trei adolescente agresau o a
patra a devenit viral. Te uitai la videoclip şi nu îţi venea să crezi:
este asta realitatea adolescenţilor din România? Asta este generaţia
care vine din urmă? Dacă asta este generaţia care vine din urmă, s-a zis
cu noi, nu? Cum am putut să închidem ochii atâta timp la realitatea
asta cruntă, răspunsul este simplu: din superficialitate şi pentru
comoditatea stării de fapt.
