Când eram copil şi tânăr încă, Golanii, cum le ziceau Vaideenii, ţărani olteni din jurul insulei de ardeleni cu numele celebru de Vaideeni, Golanii veneau la cosit la Vaideeni,
la ciobani, cum veneau, altfel, la toate muncile câmpului: săpat,
copăit, plivit grădinile de zarzavat, strânsul şi clăditului fânului
după coasă, tăiatul lemnelor cu securea şi cu joagărul pentru iarnă…
Astăzi Curtea Constituţională a României a luat o decizie cu privire la dreptul de şedere pe teritoriul României al unui cetăţean non-UE căsătorit pe teritoriul UE cu un cetăţean român de acelaşi sex.
„Nu avem bani, domnu’!
Suntem amărâţi şi doar dacă ţinem de obiceiuri lucrurile pot merge: fata să
stea acasă, să înveţe să fie femeie, şi băiatu’ să-nveţe să se descurce şi să aibă
grijă de familie!“. Dacă aş avea un bănuţ pentru fiecare dată când am auzit
asta, aş fi destul de bogat. De cele mai multe ori vedeam că ceea ce ei defineau ca fiind sărăcie era cu mult peste ceea ce aveau
ai mei acasă atunci când eram copil.
Ieri veneam spre Bucureşti pe autostrada
A1. La un popas, am văzut această imagine. Sincer, nu am ştiut dacă să râd, să plâng,
să fiu furios sau să fiu mândru de ingeniozitatea poporului din care fac parte.
Sau toate laolaltă.
Uitaţi-vă-n jur,
gunoaiele sunt peste tot: pe stradă, în faţa blocului, în spatele blocului,
deasupra blocului sau în oceane. Avem gunoaie-n ochi, în casă, le vedem la TV,
în Social Media, ne-au invadat efectiv viaţa.
Ideea sadoveniană a locului unde nu se întâmplă nimic îşi păstrează şi astăzi valoarea. Pentru intelectualii provinciei, scurgerea repetitivă a timpului este echivalentă cu o puternică depresie sau moarte provincială. Provincia este un univers atât de închis, încât nicio mişcare de dimensiunea unei revoluţii nu o poate clinti din şabloanele ei, care tind să se eternizeze.
România este o ţară tot mai surprinzătoare. În sens negativ.
Autodistrugătoare prin grija politicienilor care s-au perindat la
putere, indiferent de culoarea lor politică. Cu ajutorul infractorilor
din vârful puterii, care legiferează fărădelegea în numele unei
democraţii şchioape. Tot mai mulţi români se întreabă pe bună dreptate - În
ce ţară trăim? - cu toate că noi ar trebui să ştim cel mai bine.
Aud frecvent următoarea idee – când criticăm
dictatura relativismului, cultura morţii şi corectitudinea politică criticăm in
corpore Occidentul, iar românii nu-şi pot permite să fie anti-occidentali.
Prăbuşirea Cortinei de Fier produsă la nivelul anului 1989 a reprezentat
nu numai o transformare profundă în mediului de securitate şi
sistemului de relaţii internaţionale, ci şi debutul unui proces de
transformare societală unic în istoria modernă şi contemporană.
Minunatul meu copil, Dumnezeu există. El este suma tuturor lucrurilor,
scopul, metoda, parcursul şi finalitatea oricărui demers. El este esenţa
tuturor lucrurilor, este însăşi existenţa dincolo de noi, să crezi în
El copilul meu, căci în afara Lui nu e nimic!
Nu-i nicio îndoială că paginile şi site-urile ziarelor abundă de avertismente pe care orice om cu mintea întreagă le-ar lua în seamă. În ultimele cinci zile am numărat doar pe adevărul.ro peste o sută (!) de cazuri de escroci anchetaţi, ţepari dovediţi sau de infractori condamnaţi după ce au atentat, prin diverse metode, la bunul altuia.
Suntem din nou năuciţi. Prin transformarea Codului Penal în Codul
Penalilor, democraţia românească a
primit – oare a câta oară în ultimul an şi jumătate? – o nouă lovitură
cruntă.
De câteva săptămâni, de când mă aflu la spitalul din Siena (Toscana), aud în fiecare zi la radioul naţional din Italia, Rai Radio 1, această campanie a Ministerului Sănătăţii. Este vorba despre un mesaj de interes public. Nu, nu este despre sare, zahăr şi grăsimi. Nu este despre ceea ce putem consuma în exces şi ne poate îmbolnăvi. Este despre ceea ce dăruim prea puţin pentru a-i face pe alţii să trăiască: donarea de sânge.
De curînd, a apărut la Editura Humanitas jurnalul german al lui Denis de
Rougemont din anii 1935-1936. E un text esenţial pentru înţelegerea
perioadei de consolidare a regimului hitlerist şi pentru analiza
metabolismului politic şi social al totalitarismelor în general.
Inevitabil, ni se prezintă şi informaţii despre presă.
2
iulie 2018 pare să fi fost lunea neagră a României. Codului Penal i s-a
săpat groapa - mai are o zi, doua, şi ultima barieră care mai stă în
calea corupţilor din România va fi înlăturată. Tot luni, la cererea
României, Roşia Montană a fost îngropată de Comitetul Patrimoniului
Mondial UNESCO. Dar speranţa noastră într-o viaţă demnă în România nu
poate fi îngropată.
Am ajuns acasă târziu. Am ieşit pe terasă, e linişte. E terasa dintr-o ţară în care sistemul nu ucide atât de uşor. Am ieşit pe terasă, mi-am turnat o poală de gheaţă într-un pahar cu ceai, mi-am luat carnea în dinţi şi am început să-mi amintesc despre voi.
Paul Ionescu, tânărul consilier personal al lui Liviu Dragnea şi purtătorul de cuvânt al Camerei Deputaţilor, a fost audiat ieri ca martor la DIICOT, conform G4Media, într-un dosar privind delapidarea patrimoniului fostei Uniuni a Tineretului Comunist (UTC), ajuns după Revoluţie la fundaţiile judeţene pentru tineret, respectiv la Fundaţia pentru Tineret a Municipiului din Bucureşti (FTMB).
Cu două zile înaintea debutului, cea de-a 50-a ediţie a cunoscutei sărbători oiereşti din Vaideenii Vâlcii, Învârtita Dorului,
a fost pusă brutal sub semnul întrebării de o năprasnică furtună şi de
un adevărat potop al lui Noe, nemaicunoscute până atunci de bătrânii
ciobani ai vestitei aşezări cu chip şi spirit ardelenesc din nordul Olteniei de sub munte.
