În limba vorbită, în textele literare şi în cele filosofice, precum şi în reportaje recursul la xenisme este necesar, uneori indispensabil, pentru a reda noţiuni preluate din alte culturi sau zone geografice, termeni culinari, vestimentari şi militari străini, nuanţe şi subtilităţi stilistice şi particularităţi de diverse naturi.
În România, conform anunţurilor făcute de către
diverşi oficiali ai statului, valul patru al pandemiei, care în urmă cu un an
şi jumătate a cuprins întreaga lume, este deja în plină ascensiune.
Populaţia României scade datorită scăderii natalităţii şi a migraţiei externe masive, mai ales după aderarea ţării la UE. Până în 1990, piramida populaţiei – instrument de descriere a structurii populaţiei în demografie – arăta o ţară cu o populaţie echilibrată din punct de vedere demografic.
Mesianismul, aşteptarea unui salvator (călare pe un cal
alb) este adânc inculcat în spiritul omenesc. Acest salvator este aşteptat să
vină şi să refacă lucrurile – sau măcar să elibereze lumea de cele mai ardente
probleme de pe agenda publică.
Avem şi o Românie altfel prezentată prea puţin de media, din cauză că nu face rating, audienţă, nu primeşte prea multe like-uri şi nici aplauze, pe care chiar le-ar merita. O ţară la ţară sau chiar în oraşele rurale, în care oameni simpli, cetăţeni cu bun simţ şi cu mare respect pentru muncă şi lucrurile bine făcute, trudesc în anonimat, pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi.
Uneori poţi spune: „Căldură mare, mon cher!” şi fără să fii săgetat de razele soarelui şi înecat de valul de căldură ucigaşă a verii. Căci, indiferent de gradele din aer şi din termometru, te devoră atât focul indignării - cum pot fi angajaţii atât de indolenţi?-, cât şi para uimirii - cum pot rămâne totuşi salariaţi, cu asemenea performanţe?
„O semnificaţie mult mai profundă rezidă în basmele care mi-au fost povestite în copilărie decât în adevărul inoculat de viaţă.” (Schiller, Piccolomini)
Alături de virgulele aşezate nonşalant între subiect şi predicat, se distinge absenţa semnului exclamării în situaţii consemnate în special de presă şi de diverse site-uri şi înregistrate în arhivele nesfârşite ale reţelelor sociale.
Fiecare poză cu conducerea partidelor politice din România este o enigmă pentru oricine o priveşte: unde sunt femeile?!
Numeroase organizaţii neguvernamentale sunt SRL-uri ce sifonează fonduri europene şi prin şarlatanie atrag donaţii în scop „umanitar“: ca fabrici de proiecte de finanţare cu fonduri UE sau ca afaceri prospere de familie.
„Este nevoie de tine pentru a face bine!” Sloganul farmaciei spune tot despre conceptul în jurul căruia a luat naştere această idee: "Este nevoie de tine pentru a face bine!", altfel spus este nevoie de ajutorul oferit de fiecare dintre noi pentru a ajuta cât mai multe cazuri sociale, fiecare pacient ne ajută să ne atingem obiectivele sociale.
Când am început să scriu acest articol, în Bucureşti, pe Calea Victoriei, se desfăşura marşul Bucharest Pride, organizat de Asociaţia ACCEPT, aflat la a 16-a ediţie. Pentru că am avut mai multe discuţii, în reţelele de social-media, cu reprezentanţii asociaţiei şi cu adepţii acestui marş, voi detalia aici opinia mea şi contextul în care o afirm..
Dacă democraţia a triumfat cu adevărat în România într-o latură existenţială, aceea este liberalizarea familiei. Şi, în tandem, liberalizarea avorturilor.
Ce o să se întâmple când, după această vară fierbinte, fără restricţii, când mulţi şi-au făcut de cap în ciuda pandemiei, se vor confrunta din toamnă cu tulpina Delta, cea mai periculoasă şi mortală dintre toate tulpinile dezvoltate de pandemia care ne afectează din 2019 încoace? Cum o să facă faţă noilor provocări politicienii la putere, care au stat numai într-o gâlceavă şi un joc de glezne pentru ciolan o vară întreagă?
Din copilăria la Slătioara şi până azi, la senectute, între sărbătorile Calendarului Creştin Ortodox românesc, Obrejenia, care înseamnă, cum se ştie, ”Schimbarea la faţă”, mi-a însemnat biografia întreagă şi m-a făcut să înţeleg, întotdeauna tulburat, ideea revelaţiei cuprinsă în această Schimbare la faţă, pe care Antim Ivireanul a numit-o atât de fericit ”Dumnezeiasca înfrumuseţare a lui Hristos”.
În România şi dosarele fără miză politică se tergiversează, poate, din considerente de tip balcanic, legături care îi salvează pe unii şi de la crimă.
