Tinerii români, adepţii stilului „trai nenică pe banii babacilor” 3

Împărtăşim nostalgia excepţionalului Stat care a construit industrii şi a dezvoltat România. Ignorăm istoria recentă, falimentele răsunătoare, hoţii la drumul mare, multe dintre ele. Aşa că, în loc să-i cerem Statului ceea ce el trebuie să facă, îl împuternicim cu dorinţa noastră de nerealizat, cea a unei întoarceri în trecut, la un Stat care să naţionalizeze orice şi oricum doreşte.

Începând cu 1990, tineretul emigrează în masă, şi mai ales cel profesionalizat. Natalitatea a coborât sub mortalitate, proces cauzat şi de strategiile fiscale care nu vin în sprijinul familiilor cu mulţi copii. Apoi cheltuielile statului întrec încasările de impozite şi de aici împrumuturi externe sau de pe piaţa internă de capital. Se privatizează serviciile publice ceea ce este o dezarmare a statului, deci complot antistatal oficial şi legal.

Zilele trecute, Irlanda a decis să schimbe o prevedere legală care interzicea avortul. 67% din populaţie a fost de acord să susţină dreptul femeii de a alege dacă păstrează sau nu o sarcină, după ce acum 35 de ani se introdusese în Constituţie interzicerea avortului. Acest procent ne arată că cei care au susţinut iniţial această restricţie au votat masiv împotriva ei după ce au aflat, pe propria piele, efectele pe care le-a produs.

Îi mulţumim domnului Cătălin Sturza pentru că a citit Raportul anual cu privire la discursul intolerant şi instigator la ură din România (Raportul), 2017, pe care ActiveWatch l-a lansat miercuri, 23 mai.

În ţara asta s-a furat tot ceea ce era de furat. Acum am trecut la o etapă nouă, se fură munca noastră viitoare. Într-adevăr, parteneriatul public-privat, reactivat astăzi de către guvernanţi, dar tatonat şi de mulţi alţi predecesori, ne este servit ca o soluţie pentru investiţii în infrastructură. Noi, beneficiarii, urmează să le achităm prin plata de taxe de autostradă sau onorarii pentru servicii medicale, foarte mulţi ani de azi înainte.

Zilele trecute, am fost martor întâmplător la o discuţie în care în centrul atenţiei s-a aflat un foarte cunoscut teleast a cărui audienţă recunoscută se datorează talentului său ziaristic şi vocaţiei satirice care l-a şi proiectat în prim planul pomenitei audienţe TV.

Telefonul la volan ucide. România are cea mai ridicată rată din UE la accidente mortale pe şosele: 98 de decese la un milion de locuitori.

„Noua lege a evoluţiei pare să fie supravieţuirea celor mai slabi. Dar în cartea mea ori o faci bine ori eşti eliminat. Esenţa, doamnelor şi domnilor, este că zgârcenia e bună. Zgârcenia e dreaptă, funcţionează. Zgârcenia clarifică, taie adânc şi capturează esenţa spiritului evoluţionar. Zgârcenia pentru viaţă, pentru bani, pentru dragoste, pentru cunoştinţe a marcat valul aşcendent al umanităţii“. (Gordon Gekko, în „Wall Street“ - 1987).

Băi, nesimţiţilor, care nu aţi fost măcar o zi în viaţa voastră moldoveni, puneti mâna şi faceţi autostrada aia odată! Băi, nu uitaţi că habar nu avea România ce e aia diaspora când noi umblam cu bocceaua în spinare prin toată ţara. Asta, deşi ne-aţi gâtuit cu podul de la Mărăcineni. O sa vă stea în gât podul ăla, la toţi. Băi, nesimţiţilor, puneţi mâna şi faceţi autostrada până la Iaşi!

Am trăit să vedem şi naţionalizarea salariilor.  Într-un document numit „Programul legislativ al Guvernului pe 2018” se regăseşte  ca prioritate legislativă un proiect de lege privind reglementarea pensiilor obligatorii administrate privat (Pilonul II ).

Scriu aceste precizări pentru prietenul meu arhitectul Pavel Popescu, cel mai de seamă susţinător astăzi al cauzei culelor olteneşti, văzute drept argumente ale identităţii naţionale arhitecturale româneşti, dar şi pentru cei care doresc să cunoască adevărul istoric.

Pentru mulţi, ghicitul este o artă. Pentru alţii, este o ştiinţă. Pentru mine, este, în cele mai multe cazuri, o păcăleală. Sigur se vor găsi destui care să ne spună cum lor li s-a deschis cartea, li s-a dat în cărţi şi-n cafea sau s-au folosit nu ştiu ce bobi pentru a li se arăta ce se va întâmpla, că doar nu degeaba, conform sondajelor, cam jumătate dintre români cred în vrăjitoare.

Ieri, Guvernul a aprobat o ordonanţă de urgenţă prin care a corectat unele din nedreptăţile produse cu legea salarizării personalului bugetar. Luni după luni, ne-am tot minunat de obtuzitatea guvernanţilor din Ministerele Muncii şi de Finanţe, de incapacitatea de a accepta că ceea ce au legiferat nu corespundea cu realităţile din spitale.

O spun limpede şi apăsat, de la bun început: nu cred că Marx trebuie înlăturat din istoria filozofiei, nu cred că un radical act de cenzură aplicat textelor unui filozof e binevenit, nu cred că avem dreptul să-i excomunicăm pe numeroşii „adepţi“, profani sau academici, ai filozofiei marxiste, al cărei impact asupra lumii moderne este masiv şi complex.

Conform TVR, România s-ar afla pe locul al doilea, la nivel mondial, în privinţa emigraţiei, cu 10 milioane de români care trăiesc departe de ţara în care s-au născut, fiind devansată doar de Siria, ţară nimicită de conflicte militare.

În România a devenit ceva firesc să vorbim despre alţi indivizi, nu despre idei sau soluţii. Articolele de substanţă nu aduc click-uri, emisiunile serioase nu fac rating. Traversăm totodată perioada cea mai neagră din istoria recentă a României, în care asistăm la triumful imposturii, prostiei şi incompetenţei, la cel mai înalt nivel.

Nu e Sighişoara, oraşul în care am crescut. Nu e nici Braşovul, oraş de munte drag mie. Nu e nici Bucureştiul, care impresionează cu spiritul lui civic. Nu e nici Clujul, oraşul studenţesc. Nu e nici Oradea, care străluceşte tot mai puternic. Nu e nici Sibiul, oraşul cultural. Poate ar fi Timişoara.

Motto: „populaţia nu-i pregătită pentru revoluţie. Se ocărăşte ici şi colo, însă nimeni nu-şi pune capul în foc, martiri politici nu cresc pe acest pământ” (Johann Koradin, 1853).