Ziua în care Dragnea a pierdut şi România a câştigat

Mulţi am urmărit, cu sufletul la gură, cele petrecute pe scena politică. După emoţii şi temeri care nu se mai terminau, am răsuflat uşuraţi. Dragnea a pierdut, dar România, noi, românii, am câştigat. Este important să păstrăm în arhiva conştiinţei naţionale un rezumat al zilei de miercuri, 3 aprilie 2019.

Este reconfortant să ştii că, la o adică, te poţi baza pe partenerii noştrii din străinătate, că nu eşti singur în fata apucăturilor dictatoriale ale unor conducători bezmetici.

Între Dragnea şi Timmermans, premierul Dăncilă l-a ales pe Timmermans

Surse jurnalistice, de obicei bine informate, au prevenit opinia publică şi oficialii de la Bruxelles că ieri urma să fie dată o OUG (sau mai multe), în domeniul justiţiei, cu scopul de scăpa de închisoare pe Dragnea şi amicii săi penali. În lumea internetului şi a telefoniei mobile nu mai poţi ţine secret ceva, dacă este de interes public. În tot cursul zilei de ieri Dragnea a făcut presiuni infernale asupra premierului Dăncilă să adopte OUG pe justiţie. Cu o zi înainte, marţi, o şedinţă de trei ore în patru (Dragnea, Tăriceanu, Dăncilă, Toader), avea pretenţia că a convins-o pe Dăncilă să dea naibii odată OUG-urile cu pricina. Dar n-a fost să fie.

De la Bruxelles au venit presiuni formidabile, şedinţă specială a Colegiului comisarilor, a şefilor de grupuri parlamentare din PE, declaraţii fulminante a dlor Timmermans şi Tajani. Premierul Dăncilă a fost la curent cu toate aceste declaraţii, cu scrisoarea celor 12 ambasade, care i-au arătat că România nu este singură în lumea largă, şi că nu poate ataca statul de drept din ţara ei, fără acte de retorsiune dramatice. Din fericire pentru români, Dăncilă a înţeles mesajul venit de afară şi a ales să-l lase din braţe pe Dragnea.

Iată declaraţiile lui Timmermans:

„Avertizez Guvernul român să nu ia măsuri care afectează sistemul judiciar şi să creeze impunitate pentru funcţionarii de nivel înalt care au pedepse pentru corupţie. Am avut mai multe discuţii cu premierul Dăncilă, am cerut rezultate cât mai urgent. I-am arătat foarte clar că a vorbi de dragul vorbei nu e suficient, că avem nevoie de acţiuni urgenţe care trebuie să apară cât mai curând. Dacă aceste probleme nu sunt rezolvate, Comisia va trebuie să facă ceva concret. Nu e timp de pierdut. Dacă există vreun motiv să reacţionăm imediat, o să o facem în câteva zile.”

Un alt avertisment, extrem de serios, a venit de la ambasadele a 12 state importante: Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Norvegia, Olanda, Statele Unite şi Suedia.

„Suntem profund îngrijoraţi de integritatea sistemului judiciar românesc, care a fost zdruncinat de modificări imprevizibile care nu întăresc eforturile României de a consolida progresul în materie de justiţie. Dimpotrivă, efectul cumulativ al acestor modificări prezintă riscul încetinirii luptei împotriva corupţiei şi subminării independenţei sistemului judiciar. Ordonanţele de urgenţă care par a fi în curs de discuţie pot avea un impact negativ asupra independenţei justiţiei româneşti, ceea ce ar slăbi încrederea cetăţenilor şi a partenerilor României în sistemul judiciar, dar şi în guvernul României”. Să menţionăm că ambasadele nu vorbesc de capul lor. Comunicatul a fost convenit de către miniştrii de externe din cele 12 ţări, în timp extrem de scurt, şi transmis apoi prin intermediul ambasadelor.

În ciuda retoricii ieftine a premierului Dăncilă şi a ministrului Toader, toate aceste avertismente şi altele pe care nu le-am mai menţionat (cele ale lui Antonio Tajani) şi-au făcut efectul. Premierul Dăncilă n-a avut curajul necesar să dea OUG-urile cerute de Dragnea şi Tăriceanu. A înţeles că s-ar fi „sinucis” politic.

Replicile premierului Dăncilă şi ale lui Toader au fost palide. Reclamă amestecul ţărilor aliate în treburile interne ale României. Nu, dnă premier, respectarea statului de drept nu e „problema” internă a României, atâta timp cât România a semnat tratatele de aderare la UE. Mai studiaţi dreptul international!

Decizia ICCJ în cazul Koveşi, bomboana pe „coliva” politică a lui Dragnea

A doua bombă a venit de la ICCJ, unde judecătoarea Francesca Vasile a desfiinţat dosarul de urmărire penală împotriva dnei Koveşi, instrumentat de Adina Florea. Adina Florea, preferata lui Toader pentru şefia DNA, a demonstrat că nu are ce căuta în magistratură, e străină în această profesie importantă. Deşi judecătoarea de şedinţă a invitat-o pe dna Florea să vină în instanţă să-şi susţină acuzaţiile împotriva dnei Koveşi, dna Florea s-a făcut că plouă. A trimis pe altcineva în locul ei, dânsa e şefa, şi nu e de nasul ei să coboare în instanţă. După unele surse, judecătoarea Francesca Vasile s-a arătat stupefiată de dosarul pe care-l avea în faţă, construit parcă de amatori în ale dreptului penal. Rămâne ca dna Koveşi să-i facă plângere penală dnei Adina Florea pentru „represiune nedreaptă”.

Concluzii

Dragnea a pierdut pentru că:

• Premierul Dăncilă nu execută orbeşte ce-i cere. Consideră mai aproape „cămaşa” decât Dragnea. Iar Dragnea nu mai are ce să-i facă, n-o poate da acum afară de la guvern.  
• Credibilitatea lui Dragnea în ochii baronilor PSD tinde spre zero. De un an le tot promite că-i scapă de justiţie cu OUG-uri, şi nimic.  
• Dosarul „Bombonica” se apropie de final. Deja Dragnea se vede cu gratii la ferestre.  
• Cu dosarul lui Mircea Drăghici, DNA arată că nu se teme de Dragnea, că PSD va avea de dat socoteală în continuare în faţa justiţiei.  

Sigur, este posibil ca lucrurile să nu se încheie aici. La Bruxelles se intră în vacanţă, pentru perioada de tranziţie legată de alegerile europarlamentare. Dar reacţia internă, a magistraţilor şi opiniei publice, reacţia externă a celor 12 state le-au arătat lui Dragnea şi Dăncilă că România nu este la cheremul unui dictator cu aparenţe de democraţie. Şi că, la o adică, există anticorpii necesari pentru a face faţă tendinţelor dictatoriale.

Când puterea cade pe umerii unei persoane nepregătite filosofic pentru ea, îi ia minţile. Aşa păţeşte şi Dragnea, când crede că poate câştiga un război cu: preşedintele ţării, cu serviciile secrete, cu magistraţii, cu presa independentă, cu opinia publică, cu partenerii României din străinătate. Iar cea mai bună dovadă de prostie să-i crezi proşti pe ceilalţi.