Zisele, des-zisele şi contra-zisele lui Tudorel
0
Înainte de a fi dat dânsul gata, ca Ministru al Justiţiei, Tudorel Toader încearcă din răsputeri să ne dea dânsul gata pe noi. Încă un discurs, care nu m-a dat gata, dar m-a, şi ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată. Când rămâi cu gura căscată, nu mai ai nimic de spus. Totuşi, ca şi în alte ocazii, nu am să-mi închid gura, având, totuşi, câte ceva de rostit în scris, de răspuns.
Raportul citit public nu este unul de evaluare, ci unul de auto-evaluare. În limbaj pictural, nu este un portret, ci un autoportret, pictat în stil suprarealist (cu nuanţe dadaiste), nu într-un stil realist. Apoi, Raportul are 85 de pagini, fiind de două ori mai mare decât Raportul de 36 de pagini (fără anexe), prin care Laura Codruţa Kövesi a fost eliminată de la DNA. De aici ar putea rezulta riguros logic că Tudorel Toader este de două ori mai valoros decât fosta Şefă a DNA, posibilul Procuror General al UE.
Ministrul Justiţiei, potrivit sarcinilor sale administrative (Fişa de post) ne relatează amplu, cu tot felul de cifre şi detalii, ce a făcut dânsul timp de doi ani pe diverse planuri curat tehnico-administrative. Intră aici, deşi pe planul al doilea, activitatea diurnă a întregului Minister, a colegilor dânsului şi a colaboratorilor din alte ministere ale aceluiaşi guvern. Nu aflăm despre care dintre cele 3 guverne ale PSD-ALDE este vorba, nici dacă „activităţile diurne“ au fost, eventual, însoţite şi de „activităţi nocturne“, ca în cazul predecesorului său, Florin Iordache. Pe primul plan a fost trecută activitatea care vizează închisorile patriei, respectiv pe condamnaţi. Aici, Ministrul Justiţiei vine cu o informaţie năucitoare, dată fiind grija dânsului pentru cei condamnaţi, cărora Liviu Dragnea însuşi le-a cerut cândva iertare. La mare înălţime stau apoi informaţiile privind viitorul Palat al Justiţiei. Măreţia acestuia trebuie să fie la nivelul măreţiei Ministrului Justiţiei, adică a lui Tudorel Toader, măreţie care emană vizibil din cuvintele, privirea, mimica şi gesturile dânsului. Aici este invocată şi o propoziţie a lui Nicolae Iorga, ca semn al continuităţii unei măreţii a României, ca şi a unor urmaşi ai lui Iorga, între care Tudorel Toader s-ar înscrie tacit.
Spre surprinderea noastră, în primul rând a ziariştilor, Tudorel Toader nu ne spune aproape nimic, decât foarte puţin, la câte este ceasul cu faimoasele OUG-uri, aflate azi în cea mai vie dispută. Dânsul mărturisea cândva că a schiţat şi a elaborat textele acestor OUG-uri, dar nu dânsul este „autorul“ lor, ci acela sau aceea care le-a aprobat şi publicat. Aici, prin „acela“ subînţelegem Guvernul, iar sub „aceea“ se află Viorica Dăncilă. Or, aceste aspecte esenţiale sunt eludate, pentru că ele, fiind juridice, au o componentă politică evidentă, toate vizând, între altele, salvarea dictatorului Liviu Dragnea şi a „confraţilor“ lui de la închisoare. Nu mergem atât de departe încât să presupunem că grija lui Tudorel Toader pentru modernizarea închisorilor are în vedere şi alternativa prezenţei acolo a lui Liviu Dragnea, alături de alţi „confraţi“.
Faptul că nu se referă explicit la OUG-uri, adevereşte că Profesorul Tudorel Toader recunoaşte tacit sau implicit caracterul politic al acestora, caracter de care se dezice doar explicit, adică în vorbe. Un detaliu este aici semnificativ. Vorbind despre „Instituţii“, Tudorel Toader repetă de mai multe ori propoziţia după care „Realizarea justiţiei este o instituţie“. Şi o ţine tot aşa „ca gaia maţul“. Dar cum să fie „realizarea justiţiei“ o Instituţie!? Această „realizare“ este un act, o activitate, un proces (în sens generic), doar Ministerul Justiţiei fiind o Instituţie. Spus pe scurt, Tudorel Toader se tot delimitează explicit, verbal, de politică, pentru că faptic şi implicit este cufundat în ea până la gât, dacă nu chiar mai sus de acesta.
Despre expresia stilistică a Raportului-discurs, ar fi mai multe de spus. Ne limităm să observăm - acum ca şi altă dată - frazele ample, pompoase. Dar, ele nu sunt efectiv şi „măreţe“ pentru că abundă în repetiţii şi tautologii, decalajul dintre expresie şi sens fiind o fisură care îngreunează înţelegerea ascultătorului, ca şi a cititorului.
PS.1 Din câte îmi dau seama, acest Autoraport (Autoportret narcisic) are menirea de a-l susţine pe autor, care urmează să se confrunte cu o „Moţiune de cenzură simplă“. Primul act a avut loc luni, al doilea act va avea loc miercuri. Membrii celor două acte sunt actori, succesiunea actelor fiind „de la o zi la alta“, ca la români.
PS. 2 Ca toţi cetăţenii, am urmărit şi eu Raportul la TV-uri. Toate TV-urile, cu excepţia TVR, au transmis discursul până când, în chip firesc, s-au plictisit. Faptul că TVR a rămas în „pauză de emisie“, mă pune pe gânduri. Se pare că şi TVR, ca şi Liviu Dragnea, nu ştie care va fi soarta lui Tudorel Toader după „Moţiunea de cenzură simplă“. Oricum, aceasta nu-l poate elimina din „sistem“, încât „urmaşul lui Iorga“ poate juca mai departe la două „capete de pod“, Justiţia şi Politica.
Se încarcă comentariile...
