Ea a rămas undeva în umbră, dar într-o umbră fecundă, tentativele de reluare a ei fiind evidente pentru un jurist calificat. Chiar o tânără reprezentantă a actualei puteri, membră în Parlamentul european, afirmă clar că Ordonanţa nr. 13 nu a fost abrogată. Aşadar, în pofida numărului ei nenorocos, Ordonanţa nr. 13 este ca o Pasăre Phoenix, care renaşte din propria ei cenuşă. Se pare că Ordonanţa nr. 7 este o nouă ipostază a acestei păsări măiestre, care bate Pasărea lui Bâncuşi, şi are numărul 7, adică al Genezei Lumii create de Dumnezeu şi cel al zilelor săptămânii. Diferenţa ar fi doar că acest număr duminical, 7, nu este şi unul al odihnei şi păcii, ci unul al dezbaterii şi opoziţiei.

Din Ordonanţa nr. 13, preluăm un singur segment. Acesta corectează Legea nr.135/2010, art.215, care prevedea posibilitatea prelungirii controlului judiciar pe termen nelimitat. Aici urmează surpriza limitării acestui control în cazul denunţului: „Denunţul se depune la organul de urmărire penală competent în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală“. Implicaţia limitării este clară: dacă matrapazlâcurile lui Liviu Dragnea nu sunt reclamate de cineva în 6 luni, Dragnea este curat ca lacrima.

Ordonanţa nr. 7, stufoasă şi hermetică şi ea, are mai multe articole problematice. Cineva probabil că se va ocupa cândva şi de istoria ei, care este una deschisă. Ea a fost contestată din toate părţile, interne şi externe, exceptând membrii PSD-ALDE. Când a fost vorba de rectificarea ei, spectacolul verbal a devenit grotesc. În prima instanţă a apariţiei sale, Viorica Dăncilă ne spune că nu cunoaşte Ordonanţa 7, aceasta fiind opera lui Tudorel Toader. Apoi, îi invită pe magistraţi la Guvern, ca să o analizeze, să o corecteze, să o optimizeze. Dar, la aceeaşi emisiune face şi precizarea „expressis verbis“: „Vreau să subliniez faptul că nu vom renunţa la această OUG în totalitate. Am spus întotdeauna că dăm dovadă de flexibilitate, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm şi la lucrurile bune“. În această corecţie sau pieptănare, primul pas îl face chiar autorul, adică Tudorel Toader. Dânsul renunţă complet (ce sacrificiu!!!) la Art. 45, care viza relaţia dintre procurori şi judecători în procesul promovării.

Dar nu aceasta este problema fundamentală a Ordonanţei nr. 7. Problema cheie, care deschide multe porţi, dar închide porţile închisorii pentru Liviu Dragnea, este alta. Este vorba de noua secţie: „Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie“. Tudorel Toader a pus-o aici ca Şefă pe Adina Florea, refuzată de trei ori ca Şefă a DNA, în locul Laurei Codruţa Kövesi. Aceasta a fost eliminată „pas cu pas“ de versatul şi versatilul Tudorel Toader, ceea ce nu a împiedicat-o să ajungă azi unde a ajuns şi chiar mai departe. Dar punctul critic cel mai important, mai problematic, este subordonarea acestei noi Secţii. Tudorel Toader doreşte ca Secţia şi Şefa să rămână în subordinea lui, nu a Procurorului General (astăzi, încă, Augustin Lazăr). Aici, Liviu Dragnea însuşi găseşte şi prilejul să critice cuvântul „tutelă“, inspirat probabil de recenta sa „parteneră de viaţă“. Cu această precizare lingvistică, ni se poate sugera că nici Noua Secţie nu este o „fecioară“, şi nici Şefa ei nu este doar o fetiţă-fetişcană. Se şi adevereşte că este aşa, date fiind dosarele pe care Adina Florea le are pe masă. Între acestea ne uluieşte dosarul lui Timmermans, dar este elocventă mai ales copia după dosarul TelDrum, în care este implicat chiar Liviu Dragnea, micul şef pseudo-luminos dintr-o umbră mare.

P.S.1 De la străbunii noştri latini moştenim dictonul „Toate drumurile duc la Roma“. Aplicat creator la România de azi, el poate suna aşa: „Toate modificările propuse de Tudorel Toader în Legislaţia ţării au în vedere salvarea lui Liviu Dragnea şi a acoliţilor lui, de la orice sancţiune şi mai ales de la închisoare“.

P.S.2 Am menţionat o analogie între Rubicon şi „Linia roşie“ a lui Timmermans. Ţara noastră şi Justiţia au intrat într-un Labirint, datorită PSD-ALDE şi servitorului lor, Tudorel Toader. Avem urgentă nevoie de o Ariadna, care să folosească „firul roşu“ pentru ieşirea noastră din acest Labirint. Nu este exclus ca această Ariadnă a noastră să fie chiar Laura Codruţa Kovesi.