Altul îmi spunea că nu am voie să apar cu nu ştiu ce cel de cămaşă pe stradă, invocând un brand, de parcă ar trebui să mă îmbrac nu cum sunt obişnuit şi cum îmi place, ci astfel încât să nu provoc altora insomnii sau invidii total nejustificate. Iar lista reproşurilor pe care le primesc pentru ceea ce fac în timpul liber (de la cârcotaşi sau pur şi simplu oameni blocaţi într-o paradigmă pe care eu o văd apusă de ceva timp) e lungă şi pare să se îmbogăţească tot mai mult zilele astea.

Ce trebuie să înţeleagă aceşti cârcotaşi, dar şi cei care au astfel de probleme cu privire la orice politician, e că fiecare om vine la pachet cu propriile sale preocupări, cu stilul său, cu valorile sale etc. Dacă acestea se schimbă peste noapte doar pentru că acel Gigel candidează şi face politică, Gigel clar are o problemă pentru că îşi pierde identitatea doar ca să facă altora pe plac. Iar acesta trebuie să fie un mare red flag!

În 2016, încă din campania independentă pentru Consiliul Local, mi-am luat un angajament faţă de susţinători, dar în primul rând faţă de mine: că nu mă voi schimba şi că activitatea politică nu îmi va altera nici caracterul, nici pasiunile şi preocupările pe care le am de atâta timp.

Prin urmare, indiferent de postură, am fotografiat şi voi fotografia în continuare, mă voi exprima la fel de liber şi fără să îmbrac haina aia de politruc scorţos şi preţios, voi mixa şi voi face muzică trance în continuare în limita timpului disponibil, voi alerga şi voi pedala în continuare fără să am vreo problemă că mă vede cineva ud leoarcă pe stradă, voi bea în continuare Cola Zero singur pe bancă atunci când am chef, voi purta aceleaşi ţinute adecvate ca până acum şi aşa mai departe.

Dacă vreţi politicieni altfel, trebuie să acceptaţi că e foarte puţin probabil să îi vedeţi la fel de palmaţi, ascunşi şi fricoşi, fără de pasiuni şi preocupări personale ca cei de care vreţi probabil să scăpaţi.

Îţi place o persoană, îţi plac lucrurile pe care le propune, te regăseşti în acele valori şi principii? Ok, o poţi susţine şi o poţi vota. Dacă nu, nu te aştepta să fie la fel ca toţi ceilalţi, îmbrăcându-le hainele şi preluându-le metehnele şi atitudinea exclusivistă, de OZN pe care îl vezi printre oameni o dată la patru ani.

Închei repetând ceea ce cred şi susţin de ani de zile: politica e un mijloc pentru a face lucruri în comunitate, nu un scop. Şi tocmai de aceea nu politica trebuie să schimbe persoana, ci persoana să schimbe felul în care se face politica.