Sunt convins că voi primi multe like-uri la acest articol, aşa cum am primit şi la altele, dar câţi dintre voi se vor ridica duminică şi vor vota? Trebuie să vă spun că singura soluţie e votul şi am să explic în rândurile care urmează de ce în lipsa votului nu putem spera în schimbare. Şi vorbesc de schimbarea profundă a realităţii, nu de schimbarea unor politruci cu alţii.

Discutăm despre politică şi oameni politici ca şi când soluţia definitivă a tuturor relelor şi bunelor acestei lumi se rezolvă prin politică, iar oamenii politici sunt nişte semi-zei ai răului sau ai binelui. Uităm că politica e doar un sistem funcţional care are menirea de a ne face viaţa mai uşoară. Uităm că politica are hibe şi defecţiuni la fel ca orice alt sistem pe care oamenii l-au inventat de-a lungul timpului. Aşadar, nici politica nu e perfectă. E doar perfectibilă. Dar când refuzăm să privim realitatea în faţă aşa cum e ea, refuzăm să şi ajutăm la îmbunătăţirea ei. Ori perfectă, ori deloc! Aplicaţi această zicală oricărei activităţi din viaţa dumneavoastră şi vedeţi dacă se susţine. Ştiu răspunsul! E acelaşi pentru toţi, pentru că noi toţi trăim într-o lume imperfectă dar perfectibilă. Şi atunci când refuzăm să ne implicăm, să nu votăm, să protestăm fără voce, de fapt refuzăm să ajutăm la îmbunătăţirea acestui sistem şi la menţinerea lui într-o stare deficitară.

Şi să nu ne lăsăm păcăliţi de protestul pe baza modelului Ghandi, care face furori online. Cei care propun astăzi neimplicarea, pastişează de fapt, incorect, o propunere de protest non-violent. Ghandi nu a propus neimplicarea, retragerea într-o altă lume şi izolarea de ce se petrece în jurul nostru. Ghandi a refuzat să răspundă violenţei cu violenţă. În rest, a fost un abil şi înţelept lider politic. Un lider care a înţeles că înţelepciunea vine din liniştea propriei minţi şi nu din zbieretele publice. Interpretarea filozofiei sale drept un refuz de a te implica, urmat de retragerea pe o insulă izolată în căutarea unei fericiri solitare, e o iluzie pe care mulţi politicieni şi activişti publici o vând publicului dezamăgit de realitatea prezentului. Refuzul votului face parte din această iluzie care are ca rezultat apariţia traficanţilor de voturi. A celor care transformă puţinele voturi care au mai rămas în bunuri de traficat între diverse cercuri de interese, care numai voinţa electoratului nu o reprezintă. Prin decizia de a nu vota, permiţi acestei categorii de politicieni şi activişti să deţină o putere pe care tu nu le-ai delegat-o niciodată.

Expunerea mea nu exclude deziluzia reală din societatea românească şi cea europeană. Ea există la cote extrem de ridicate şi principalii vinovaţi sunt oamenii politici. Sunt pline Parlamentele de oameni delăsători, în totală nepăsare faţă de rolul lor, activi doar cu capul pe bănci în plină şedinţă, de corupţi care au ca principală sarcină traficul de interese. E greu să îi împiedici să ajungă acolo, atunci când oamenii de bună credinţă refuză să se implice. Vă aşteptaţi la o criză bruscă de conştiinţă a acestor ticăloşi ca într-o bună zi să se ridice şi să plece de bună voie din spaţiul public? Vă închipuiţi că reforma spaţiului public se poate face de la sine? Fără implicarea dumneavoastră? NICIODATĂ. Tot ce se poate întâmpla este continuarea situaţiei actuale, cu o înrăutăţire majoră a stării de fapt sau prăbuşirea completă a sistemului. Moment în care va dispărea şi puţinul pe care îl avem.

Nu mă simt solidar şi vinovat la un loc cu actuala clasă politică. Aceasta este o sumă de destine individuale şi fiecare component al acestei clase politice are propria datorie de a fi cât mai bun, astfel ca la sfârşitul carierei să nu îi fie ruşine să iasă pe stradă. Nu mă simt solidar cu miniştrii şi parlamentarii care îşi sfârşesc destinele în puşcărie. Dar singurul care poate să îi elimine este electoratul, printr-o acţiune permanentă şi, mai ales, prin vot. Pădure fără uscăciuni nu există, iar aceste uscăciuni trebuiesc îndepărtate în mod permanent. Nu există o curăţenie definitivă. Din păcate, clasa politică în marea ei majoritate, împreună cu mulţi propagandişti bine plătiţi, au aruncat o perdea de fum prin care nu mai poţi distinge uscăciunile de copacii sănătoşi. Tăiem la întâmplare şi uităm că mai mereu ticăloşii au un sistem de autoprezervare mai puternic decât oamenii cinstiţi.

Deziluzia este scopul ticăloşilor care se descurcă prin fumul greu al dezamăgirii. Statistica nu minte însă, pentru că nu există sisteme perfecte. Oamenii politici nu sunt nici cinstiţi, nici ticăloşi, în totalitatea lor. Oricât de rău ne poate fi, între o mie de nătărăi se vor găsi şi oameni inteligenţi. Copleşiţi de ceilalţi, împiedicaţi să facă bine şi greu de recunoscut. Dar ei există. Misiunea electoratului este să îi găsească şi să nu se lase descurajat de strategiile traficanţilor de voturi.

Şi din acest motiv, vă cer votul. Pentru mine, pentru FORŢA CIVICĂ sau pentru oricine credeţi că merită. Cel mai important şi cinstit gest faţă de sine este să mergem să votăm pentru noi şi pentru cei care urmează. Întrebaţi-vă atunci când deziluzia vă cuprinde, unde am fi fost astăzi dacă bunicii noştri care au luptat în cele două războaie mondiale ar fi zis că se simt dezamăgiţi şi deziluzionaţi, că e prea greu şi inamicul prea numeros şi ar fi depus armele.